Atributele de identificare a persoanei fizice

ATRIBUTELE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

SECTIUNEA I

NATURA JURIDICA, CARACTERELE JURIDICE SI OCROTIREA ATRIBUTELOR DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

Prin identificarea persoanei fizice se intelege individualizarea persoanei in cadrul raporturilor juridice civile. Principalele atribute de identificare a persoanei fizice sunt numele, domiciliul si starea civila.

In ce priveste natura juridica a acestora, ele sunt drepturi personale nepatrimoniale.

Atributele de identificare a persoanei fizice prezinta urmatoarele caractere juridice:

- sunt drepturi absolute, insemnand ca toate persoanele sunt obligate sa se abtina de a aduce vreo atingere lor;

- constituie atat drepturi, cat si obligatii, orice persoana fiind obligata sa aiba un nume, un domiciliu si o stare civila;

- sunt inalienabile, pentru ca se nasc odata cu nasterea persoanei si inceteaza la moartea ei, nefiind transmisibile, in principiu;

- sunt imprescriptibile extinctiv si achizitiv, pentru ca, oricat timp ar trece, nu se pierd prin nefolosire si, oricat timp o persoana ar folosi numele alteia, nu-l poate dobandi;

- sunt drepturi personale, nu pot fi exercitate prin reprezentare;

sunt universale, apartinand oricarei persoane fizice in parte.

Potrivit art. 54-56 din Decretul nr. 31/1954, atributele de identificare ale persoanei fizice sunt ocrotite, astfel incat titularul unui astfel de drept, daca a fost victima unei fapte prin care s-a adus o atingere acestor atribute, poate promova o actiune in instanta impotriva autorului faptei ilicite, pentru inlaturarea ei, restabilirea dreptului si repararea daunelor materiale suferite. Legiuitorul a instituit ca mijloc de contrangere a paratului la executarea hotararii judecatoresti (constand intr-un fapt personal al lui) plata unei amenzi pe fiecare zi de intarziere in folosul statului, dar si plata unor despagubiri banesti pentru daune morale.

SECTIUNEA II

NUMELE

2.1. Notiune, reglementare, caractere juridice

Numele reprezinta cuvantul sau totalitatea cuvintelor prin care se desemneaza si se identifica o persoana fizica in familie si in societate In sens larg, prin nume se intelege numele de familie si prenumele, iar in sens restrans - numele de familie.

Termenul de nume provine din latinescul nomen - insemnand nume de familie, prenomen - insemnand prenume si cognomen - insemnand porecla, romanii folosind trei nume. Numele romanesti provin de la meserii, localitati, numele tatalui sau al mamei pentru copiii din afara casatoriei.

Numele este reglementat de Decretul nr. 31/1954, Codul familiei si Ordonanta de Guvern nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice71.

Numele are urmatoarele caractere juridice:

este un tot unitary, format din nume de familie si prenume;

este un drept absolut;

este inalienabil, in principiu;

este imprescriptibil extinctiv si achizitiv;

este un drept personal;

este un drept universal;

este un drept legal.

2.2. Numele de familie

Numele de familie are drept scop identificarea unei persoane fizice in societate.

Dobandirea numelui de familie:

Numele de familie se dobandeste prin filiatie, copilul din casatorie preluand numele de familie comun al parintilor sai, care poate fi numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite, conform art. 62 C. fam. Daca parintii nu au un nume comun (fiecare si-a pastrat numele anterior la incheierea casatoriei), copilul dobandeste numele de familie al unuia dintre parinti sau numele lor reunite, dupa cum se invoiesc parintii. In caz de neintelegere intre acestia, va hotari autoritatea tutelara de la domiciliul copilului.

Pentru copilul din afara casatoriei, numele de familie al acestuia va fi numele parintelui fata de care s-a stabilit mai intai filiatia (de regula, mama), si daca ulterior se stabileste filiatia si fata de celalalt parinte, instanta va putea incuviinta copilului sa poarte numele acestuia. Daca filiatia a fost stabilita prin recunoastere voluntara si simultana de ambii parinti, la inregistrarea nasterii, copilul va lua numele de familie al unuia dintre parinti sau numele lor reunite, in functie de intelegerea lor. In caz de neintelegere intre acestia, va hotari autoritatea tutelara de la domiciliul copilului.

Pentru copilul gasit, ai carui parinti nu au putut fi identificati, numele de familie si prenumele acestuia se stabileste de catre primaria localitatii in raza careia a fost gasit, prin dispozitia primarului, conform art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 41/2003.

Modificarea numelui de familie:

a) ca efect al schimbarii starii civile a persoanei

1. ca urmare a stabilirii filiatiei unui copil inregistrat ca avand parinti necunoscuti

Numele de familie al acestui copil se va modifica, dupa cum el este un copil din casatorie sau din afara casatoriei.

2. ca urmare a stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei

Numele de familie al acestui copil va fi numele parintelui fata de care s-a stabilit mai intai filiatia, dar instanta poate dispune modificarea numelui de familie al copilului, atribuindu-i numele parintelui fata de care s-a stabilit ulterior filiatia.

3. ca urmare a admiterii actiunii in tagada paternitatii copilului din casatorie

Daca mama nu are un nume de familie comun cu al sotului, copilul va purta numele mamei dinainte de casatorie, dar, daca mama are un nume de familie comun cu al sotului, atunci copilul va pastra acest nume (adica numele de familie al mamei din momentul nasterii copilului).

4. ca urmare a incuviintarii adoptiei

Persoana adoptata dobandeste numele de familie al adoptatorului, iar daca adoptia este facuta de doi soti, persoana adoptata va dobandi numele de familie comun al acestora. Daca ei nu au un nume comun, persoana adoptata va purta numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.

5. ca urmare a desfacerii, nulitatii sau anularii adoptiei

In aceste situatii, adoptatul revine la numele sau de familie avut anterior adoptiei. Totusi, in cazul desfacerii adoptiei, pentru motive temeinice, instanta poate incuviinta ca adoptatul sa pastreze numele de familie dobandit prin adoptie.

6. ca urmare a incheierii casatoriei

La incheierea casatoriei, viitorii soti au trei posibilitati in ce priveste numele de familie pe care il vor purta in timpul casatoriei:

sa pastreze fiecare numele de familie avut inainte de casatorie;

sa ia ca nume comun numele de familie unuia sau altuia dintre ei;

sa ia ca nume comun numele lor de familie reunite.

7. ca urmare a nulitatii sau anularii casatoriei

In aceasta ipoteza fiecare dintre soti revine la numele de familie avut inainte de casatorie.

8. ca urmare a desfacerii casatoriei (divortul)

Daca sotii nu au avut un nume de familie comun in timpul casatoriei, divortul nu produce nici o modificare in acest sens. In cazul in care sotii au avut un nume de familie comun in timpul casatoriei, regula este ca fiecare dintre ei revine la numele de familie avut inainte de casatorie. Totusi, fostii soti se pot invoi ca sotul care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot sa pastreze numele de familie dobandit prin casatorie si dupa divort. Chiar daca unul dintre soti nu este de acord cu aceasta, in mod exceptional, pentru motive temeinice (ex.: renumele profesional dobandit), instanta poate incuviinta sotului divortat purtarea in continuare a numelui din casatorie.

9. ca urmare a incetarii casatoriei (decesul sotului)

Dupa decesul sotului, sotul supravietuitor va purta in continuare numele din casatorie. Potrivit art. 4 alin. 3 lit. b din O.G. nr. 41/2003, acesta poate solicita revenirea la numele avut inainte de casatorie, printr-o cerere de schimbare a numelui pe cale administrativa.

b) ca efect al modificarii numelui de familie pe cale administrativa

Schimbarea numelui de familie pe cale administrativa reprezinta inlocuirea, la cerere, pentru motive temeinice, a numelui de familie cu un alt nume de familie, prin decizie administrativa. Procedura72 este reglementata de Ordonanta de Guvern nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice. Motivele temeinice pentru care se poate incuviinta schimbarea numelui de familie pe cale administrativa sunt enumerate in art. 4 din actul normativ aminit (ex.: numele este format din expresii indecente sau ridicole).

Cererea poate fi formulata de catre cetatenii majori romani si apatrizi. Pentru minor sau interzis judecatoresc, cererea se face de catre parinti sau de tutore, cu aprobarea autoritatii tutelare. Schimbarea numelui minorului se poate face odata cu cel al parintilor ori ulterior, in mod separat. Daca sotii au un nume de familie comun si doar unul dintre ei doreste sa isi schimbe numele de familie, are nevoie de consimtamantul celuilalt sot.

Cererea de schimbare a numelui se depune la Serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor din subordinea Consiliului Local, din raza teritoriala a domiciliului solicitantului. Aceasta trebuie motivata si insotita de o serie de acte (ex.: copii legalizate de pe certificate de stare civila). Cererea se publica in extras, pe cheltuiala solicitantului, in Monitorul Oficial, Partea a III-a. In termen de 30 de zile de la publicare, orice persoana poate face opozitie la aceasta cerere, in scris si motivat, depusa la Serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor din subordinea Consiliului Local. Apoi, dosarul se trimite spre solutionare la Serviciul public judetean de evidenta a persoanelor din subordinea Consiliului Judetean. In termen de 60 de zile, Presedintele Consiliului Judetean emite o dispozitie de admitere sau de respingere a cererii. Dispozitia de admitere a cererii se trimite inapoi la Serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor din subordinea Consiliului Local, care va instiinta solicitantul si ii va pune in vedere sa achite taxa de timbru in termen de 90 de zile. Dupa achitarea taxei, acest serviciu ii elibereaza solicitantului o copie de pe decizia de admitere a cererii de schimbare a numelui de familie si o transmite si serviciului de stare civila pentru a efectua modificarile prin mentiune pe marginea actelor de stare civila si pentru a elibera noi certificate de stare civila. Efectele schimbarii numelui se produc de la data inregistrarii acestei mentiuni. Dovada schimarii numelui se face cu dispozitia de admitere a cererii si cu certificatul de stare civila eliberat pe baza ei.

Dispozitia de respingere a cererii se comunica solicitantului de catre Serviciul public judetean de evidenta a persoanelor din subordinea Consiliului Judetean, in termen de 10 zile de la emitere. Aceasta poate fi contestata in instanta de contencios administrativ, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, in termen de 30 de zile de la primirea unui raspuns la reclamatia prealabila adresata la Inspectoratul national pentru evidenta persoanelor.

Potrivit art. 21 din O.G. nr. 41/2003, persoana careia i-a fost vatamat un drept sau un interes legitim prin admiterea cererii de schimbare a numelui de familie pe cale administrativa formulata de o alta persoana poate solicita in instanta anularea dispozitiei de schimbare a numelui, in termen de 6 luni de la data admiterii cererii de schimbare a numelui, daca persoana in cauza face dovada ca, din motive obiective si neimputabile ei, nu a putut formula opozitia prevazuta de lege.

c) ca urmare a retranscrierii numelui de familie in limba materna sau cu ortografia limbii materne

Conform art. 20 din O.G. nr. 41/2003, persoana al carei nume de familie a fost inregistrat in actele de stare civila tradus in alta limba decat cea materna sau cu ortografia altei limbi poate cere inscrierea, prin mentiune pe aceste acte, a numelui de familie retradus in limba materna sau cu ortografia limbii materne, la rubricile care il privesc pe titular si la cele privind parintii. Cererea se depune la Serviciul de stare civila si se aproba de catre Primar. Pe baza aprobarii lui, se inscriu mentiunile necesare pe marginea actelor de stare civila. Daca cererea este respinsa de primar, solicitantul poate contesta aceasta dispozitie in instanta de contencios administrativ.

Persoana careia i-a fost vatamat un drept sau un interes legitim prin admiterea cererii de retranscriere in limba materna sau cu ortografia limbii materne formulata de o alta persoana poate solicita in instanta anularea dispozitiei de admitere a cererii, in termen de 6 luni.

2.3. Prenumele

Prenumele reprezinta cuvantul sau cuvintele care se adauga la numele de familie, in scopul de a individualiza persoana in cadrul aceleiasi familii si (impreuna cu numele de familie) in cadrul societatii

Are aceleasi caractere juridice ca si numele de familie: - reprezinta un drept, dar si o obligatie; - este inalienabil, - este imprescriptibil extinctiv si achizitiv; - este un drept personal si absolut si universal.

Dobandirea prenumelui:

Prenumele se dobandeste prin atribuire, odata cu inregistrarea nasterii in registrul de stare civila, pe baza declaratiei celui care solicita inregistrarea nasterii (de regula, de catre parinti). Daca parintii nu se inteleg in privinta prenumelui copilului lor, va hotari autoritatea tutelara.

In cazul copiilor gasiti, prenumele se atribuie de catre primarul din localitatea unde a fost gasit.

Schimbarea prenumelui:

Modificarea starii civile a persoanei fizice nu produce efecte asupra prenumelui, astfel incat schimbarea prenumelui se poate face doar pe cale administrativa sau prin retranscrierea in limba materna sau cu ortografia limbii materne, cu respectarea aceleiasi proceduri ca cea prezentata in cazul numelui de familie. Pentru schimbarea prenumelui unei persoane casatorite pe cale administrativa nu este necesar consimtamantul celuilalt sot.

Initiala prenumelui tatalui se foloseste pentru identificarea persoanei in practica administrativa, in situatia in care mai multe persoane au acelasi nume de familie si acelasi prenume. Pentru copiii din afara casatoriei se foloseste initiala prenumelui mamei74.

Pseudonimul

Pseudonimul reprezinta denumirea liber aleasa de o persoana, alta decat numele sau, sub care isi ascunde adevarata identitate si care este folosita in mod notoriu la desfasurarea unei anumite activitati, de obicei literare sau artistice (ex.: George Bacovia, Marilyn Monroe).

Pseudonimul este doar un drept, nu si o obligatie si serveste la individualizarea persoanei in raport cu activitatea sa profesionala. Simpla sa folosire in mod public si indelungat este suficienta pentru a putea crea drepturi asupra lui. Totusi, pseudonimul trebuie ales astfel incat sa nu fie identic cu numele sau pseudonimul altei persoane. Fiind un drept personal nepatrimonial, este ocrotit de lege, iar persoana stanjenita in exercitarea dreptului la pseudonim se poate adresa instantei, solicitand incetarea atingerii aduse. De asemenea, dreptul la pseudonim este netransmisibil.

Porecla

Porecla reprezinta o denumire deosebita de nume, data de alte persoane unei anumite persoanepentru individualizarea acesteia. Nu este ocrotita de lege, fiind folosita uneori in actele administrative sau de urmarire penala pentru identificarea unor persoane (ex.: Petre Stanescu, zis Cutitarul).

Codul numeric personal

Codul numeric personal reprezinta un numar serial compus din 12 cifre, la care se aduga o cifra de control, fiind singurul mijloc de identificare pentru toate sistemele informatice ce cuprind date nominale privind persoana fizica, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate76, modificata prin O.G. nr. 84/2001. Competenta gestionarii si verificarii atribuirii acestuia apartine Serviciului public comunitar local de evidenta persoanei din subordinea Consiliului Local.

CNP-ul este util atunci cand mai multe persoane au acelasi nume de familie, prenume si initiala a prenumelui tatalui si prezinta aceleasi caractere juridice ca si numele si doua caractere specifice: - este un drept personal, pentru ca nu pot exista doua personae cu acelasi CNP; - este un drept unic, in sensul ca o persoana are acelasi CNP in toate raporturile juridice.

Se atribuie de catre ofiterul de stare civila doar cetatenilor romani in momentul nasterii, find preluat apoi in toate actele si certificatele de stare civila si in Registrul de evidenta a populatiei. De asemenea, CNP-ul este preluat in cartea de identitate eliberata la implinirea varstei de 14 ani, in permisul de conducere si in pasaport. CNP-ul se pierde ca efect al mortii persoanei sau declararii judecatoresti a mortii sale ori ca efect al pierderii cetateniei romane.

SECTIUNEA III

DOMICILIUL

3.1. Notiunea de domiciliu

Domiciliul reprezinta un atribut de identificare in spatiu a persoanei fizice, constand in locul unde persoana fizica isi are locuinta statornica sau principala

Este reglementata de art. 13-14 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice si de Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate.

Termenul de domiciliu provine de la latinescul domum colere, insemnand casa pe care o locuieste o persoana.

3.2. Caracterele juridice ale domiciliului

Pe langa caracterele juridice generale ale oricarui atribut de identificare a persoanei fizice (drept absolut, inalienabil, imprescriptibil extinctiv si achizitiv, personal, universal), domiciliul prezinta urmatoarele caractere juridice specifice:

obligativitate, orice persoana fiind obligata sa aiba un domiciliu, avand in vedere ca in Codul penal se pedepseste infractiunea de vagabondaj. In cazul in care persoana nu are un domiciliu, se va folosi ultimul domiciliu care figureaza in cartea de identitate a persoanei. In situatia nomazilor, se va lua in considerare locul unde acestia au avut vreodata domiciliul sau, in lipsa acestuia, domiciliul parintilor sau locul de nastere al persoanei in cauza.

2. unicitate, deoarece fiecare persoana poate avea un singur domiciliu. Chiar daca persoana are mai multe locuinte statornice, domiciliul va fi locuinta principala.

3. stabilitate, insemnand o statornicie, o folosire constanta si indelungata a locuintei. Plecarea temporara de la domiciliu nu inseamna schimbare lui (ex.: delegarea sau detasarea, executarea unei pedepse privative de libertate, disparitia persoanei).

Importanta domiciliului:

in functie de acesta se determina competenta instantei de judecata (cea de la domiciliul paratului, de regula);

incheierea casatoriei se face la serviciul de stare civila din raza teritoriala a domiciliului sau resedintei unuia dintre viitorii soti;

actele de procedura se comunica la domiciliul persoanei citate;

succesiunea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.

3.3. Tipuri de domiciliu

Domiciliul este de  urmatoarele tipuri:

a. domiciliul real (de drept comun), reprezentand regula, constituie locul unde o persoana cu capacitate de exercitiu deplina isi stabileste locuinta statornica, dupa propria vointa, cu respectarea legii.

Persoana care isi schimba domiciliul de drept comun este obligata ca, in termen de 15 zile de la data mutarii la noua adresa, sa se prezinte la Serviciul public comunitar local de evidenta persoanei, din subordinea Consiliului Local, pentru eliberarea unei noi carti de identitate, in care sa fie precizat noul domiciliu, conform dispozitiilor Legii nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, modificata prin O.G. nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor comunitare de evidenta persoanelor78.

Dovada domiciliului de drept comun se face cu cartea de identitate, pentru persoanele in varsta de peste 14 ani, si cu cartea de identitate a parintilor sau a reprezentantului legal, pentru persoanele cu varsta sub 14 ani, sau cu orice mijloc de proba, pentru intervalul de 15 zile in care persoana isi schimba domiciliul.

Sotii vor avea un singur domiciliul real, ales de comun acord.

b. domiciliul legal reprezinta domiciliul stabilit de lege anumitor persoane, de cele mai multe ori datorita faptului ca se afla sub ocrotirea altei persoane.

Pentru minor, domiciliul legal este la parinti sau tutore. Daca parintii nu locuiesc impreuna, domiciliul legal al minorului va fi la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic, in caz de neintelegere intre parinti instanta luand o hotarare. Daca parintii sunt divortati, domiciliul legal al minorului va fi la acela dintre parinti caruia instanta i-a incredintat copilul spre crestere si educare. In cazul in care unul dintre parinti este decedat, disparut, declarat judecatoreste mort, decazut din drepturile parintesti sau interzis judecatoresc, domiciliul legal al minorului va fi la celalalt parinte, iar, daca si acesta este in aceeasi situatie, domiciliul va fi la tutorele sau ori la curatorul sau (pana la numirea turorelui).

Autoritatea tutelara poate incuviinta copilului in varsta de peste 14 ani cererea de schimbare a locuintei, pentru a-si desavarsi invatatura sau pregatirea profesionala.

Pentru interzisul judecatoresc, domiciliul legal este la reprezentantul sau legal, adica la parinti sau tutore.

Pentru persoana disparuta, domiciliul legal este la curatorul sau.

In cazul mostenitorilor, daca a fost numit un custode sau un curator pentru conservarea si administrarea bunurilor succesorale, domiciliul legal al acestora se afla la custode sau curator.

Schimbarea domiciliului legal a unei persoane are loc odata cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei care realizeaza ocrotirea.

Dovada domiciliului legal se face prin probarea situatiei de persoana pentru care legea stabileste un domiciliul legal si prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care il ocroteste.

c. domiciliul ales (conventional) nu este un domiciliu propriu-zis, ci o conventie a partilor prin care se modifica competenta teritoriala a instantei in cazul unui litigiu, in sensul ca reclamantul nu mai are obligatia sa il cheme pe parat la instanta de la domiciul real al acestuia, ci in fata instantei de la domiciliul ales. Domiciliul ales este valabil doar pentru actul respectiv si dureaza cat exista actul principal.

Resedinta

Resedinta reprezinta locuinta cu caracter temporar, care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi domiciliu, aleasa in mod liber de persoana fizica. Aceasta poate fi in aceeasi localitate sau in alta localitate ca cea de domiciliu. Pentru ca o locuinta vremelnica sa fie considerata resedinta, durata de timp in care persoana trebuie sa locuiasca acolo este cuprinsa intre 45 de zile si 1 an, conform art. 29 si 30 din Legea nr. 105/1996.

Declararea resedintei este obligatorie, daca persoana locuieste in alta localitate decat cea de domiciliu mai mult de 45 de zile, Serviciul public comunitar local de evidenta persoanei din subordinea Consiliului Local inscriind o mentiune in acest sens pe cartea de identitate. Sunt exceptate de la aceasta obligatie persoanele care locuiesc in alta localitate decat cea de domiciliu, in interes de serviciu sau la tratament ori odihna pentru o perioada cuprinsa intre 45 si 60 de zile, elevii si studentii aflati in vacanta, persoanele internate in spital, cadrele militare active care locuiesc in interes de serviciu in afara localitatii de domiciliu, indiferent de durata.

Dovada resedintei se face cu mentiunea inscrisa in acest sens pe cartea de identitate sau cu orice alt mijloc de proba.

Importanta resedintei:

daca paratul are domiciliul in strainatate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea de chemare in judecata se face la instanta resedintei sale din tara;

cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda numele, domiciliul sau resedinta partilor;

casatoria se incheie la serviciul de stare civila al localitatii de domiciliu sau resedinta a unuia dintre viitorii soti.

SECTIUNEA IV

STAREA CIVILA

4.1. Notiuni generale despre starea civila

Starea civila reprezinta un atribut de identificare a persoanei fizice in familie si in societate, cuprinzand toate elementele (cu exceptia numelui si a domiciliului) ce contribuie la determinarea calitatii de subiect de drept a omului (ex.: locul nasterii, varsta, sexul, filiatia, situatia de adoptat, casatorit, divortat)79. Este reglementata de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila si de Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitara a acesteia .

Pe langa caracterele juridice comune tuturor atributelor de identificare a persoanei fizice (legalitate, universalitate, personalitate, inalienabilitate, imprescriptibilitate), starea civla are un caracter juridic specific - indivizibilitatea, insemnand ca o persoana nu poate avea decat o singura stare civila, aceeasi in toate raporturile juridice la care participa.

Posesia de stat reprezinta folosirea in fapt a starii civile de catre o persoana. Efectul acesteia consta in prezumtia ca persoana care foloseste o stare civila este si titularul acesteia in realitate. Daca posesia de stat este confirmata de actele de stare civila, aceasta constituie o prezumtie absoluta si irefragabila de existenta legala a starii civile folosite. Posesia de stat presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor trei elemente82:

- nomen, adica faptul de a purta numele ce corespunde starii civile pretinse;

- tractatus, insemnand faptul de a fi tratat de cei apropiati ca fiind persoana careia ii apartine starea civila pretinsa;

- fama, adica faptul de a fi recunoscut in familie si in public ca cel caruia ii apartine starea civila pretinsa.

Actiunile de stat (de stare civila) reprezinta actiuni in justitie privitoare la starea civila a unei persoane, care au drept scop recunoasterea, contestarea sau modificarea starii civile. In functie de obiectul lor, actiunile de stat pot fi:

- actiuni in reclamatie de stat, care urmaresc recunoasterea unei stari civile pe care persoana nu o poseda (ex.: actiunea in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei);

- actiuni in contestatie de stat, care contesta o anumita stare civila si urmareste inlocuirea ei cu alta reala (ex.: actiunea in tagada paternitatii copilului din casatorie);

- actiuni in modificare de stat, care urmaresc modificarea starii civile existente si reale, insa pentru viitor (ex.: actiunea de divort)83.

Hotararile judecatoresti emise in primele doua categorii de actiuni de stat produc efecte retroactiv, iar cele date in ultima categorie de actiuni produc efecte numai pentru viitor, insa toate produc efecte si fata de terti.

Actiunile de stat prezinta urmatoarele caractere juridice:

- inalienabilitate;

- imprescriptibilitate;

- sunt personale, neputand fi exercitate decat de titularul lor, in principiu.

4.2. Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila

a) Reguli generale

Inregistrarile de stare civila reprezinta totalitatea operatiunilor juridice de consemnare in registrele de stare civila a actelor si faptelor de stare civila efectuate de organele cu atributii de stare civila, in conditiile legii. Aceste inregistrari se realizeaza in doua feluri:

- inregistrare sub forma intocmirii actelor de stare civila (acte de nastere, acte de casatorie si acte de deces);

- inregistrari sub forma inscrierii prin mentiune pe marginea actelor de stare civila de nastere, de casatorie si de deces.

Registrele de stare civila de nasteri, de casatorii si de decese sunt confectionate din hartie speciala si sunt completate cu o anumita cerneala de culoare neagra, neadmitandu-se stersaturi. Aceste registre se intocmesc in doua exemplare originale, unul pastrandu-se la Primarie si unul la Consiliul Judetean, conform art. 2 din Legea nr. 119/1996. La implinirea a 30 de ani, acestea se predau la Arhivele statului.

Competente sa inregistreze actele si faptele de stare civila sunt primariile localitatilor pe raza carora s-a produs actul sau faptul respectiv. In mod exceptional, daca nasterea sau decesul unei persoane are loc in tren, pe o nava sau aeronava, in timpul unei calatorii in interiorul granitelor tarii, aceasta se va inregistra la autoritatile administratiei publice locale a locului de coborare sau debarcare, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 119/1996. Daca nasterea, casatoria sau decesul unei persoane au loc pe o nava romaneasca in timpul unei calatorii in afara apelor teritoriale ale Romaniei, comandantul navei le va inregistra in jurnalul de bord, eliberand persoanelor indreptatite o dovada constatatoare, el avand calitatea de ofiter de stare civila. Acesta va inainta un extras de pe jurnalul de bord la sosirea in tara, prin capitania portului, la autoritatea administratiei publice locale a Sectorului 1 din Municipiului Bucuresti, care va intocmi actul de stare civila. Conform art. 8 alin. 4-6 din Legea nr. 119/1996, in cazul in care nasterea sau decesul unei persoane au loc pe o aeronava romaneasca in timpul unei calatorii in afara granitelor Romaniei, comandantul acesteia va consemna faptul in carnetul de drum, eliberand persoanelor indreptatite o dovada constatatoare, si va inainta un extras de pe carnetul de drum la autoritatea administratiei publice locale a Sectorului 1 din Municipiului Bucuresti, care va intocmi actul de stare civila. In legislatia noastra, casatoriile pe o aeronava nu sunt permise.

Actele si faptele de stare civila privoare la cetatenii romani aflati in strainatate se inregistreaza de reprezentantii diplomatici si consulari ai Romaniei. In baza art. 44 din Legea nr. 119/1996, daca in acea localitate straina nu exista astfel de reprezentanti, acestea se pot inregistra la autoritatile locale straine competente, iar cetatenii romani vor solicita inregistrarea lor in registrul de stare civila al localitatii de domiciliu, in termen de 6 luni de la intoarcerea in tara. Cetatenii straini aflati in Romania pot cere autoritatilor romane sa inregistreze acte si fapte de stare civila intervenite pe teritoriul tarii noastre, care vor trimite in termen de 5 zile un extras de pe actul respectiv, prin Ministerul de Interne, la misiunea diplomatica in Romania a statului strain, potrivit art. 4 din Legea nr. 119/1996.

In baza art. 3 din Legea nr. 119/1996, competenti sa exercite atributiile de ofiter de stare civila sunt primarii, sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare ale Romaniei in strainatate si comandantii de nave si aeronave. Potrivit art. 7 din Legea nr. 119/1996, actele de stare civila intocmite de o persoana necompetenta sunt nule absolut, cu exceptia cazului in care o persoana a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, desi nu avea aceasta calitate, insa persoanele in cauza au fost de buna-credinta, necunoscandu-i necompetenta84.

Inregistrarile se fac pe baza unei declaratii facute de persoana indreptatita sau din oficiu, ca urmare a comunicarilor facute de alte organe, conform art. 5 din Legea nr. 119/1996. Declaratia se semneaza de ofiterul de stare civila si de declarant.

b) Reguli speciale

1. Inregistrarea nasterii

Intocmirea actului de nastere se face de autoritatea administratiei publice locale de la locul nasterii, cu exceptia celor care au loc in timpul calatoriilor cu trenul, nava sau aeronava. Declaratia se face de parinti sau de medic, rude, vecini ori personal medical, conform art. 19 din Legea nr. 119/1996 in termen de 15 zile de la nastere pentru copilul nascut viu, de 3 zile pentru copilul nascut mort si de 24 de ore pentru copilul nascut viu si decedat ulterior (intr-un interval de 15 zile de la nastere), potrivit art. 17 alin. 3 din Legea nr. 119/1996. Pentru copiii gasiti, actul de nastere se intocmeste in termen de 30 de zile de la data gasirii lor, pe baza declaratiei reprezentantului autoritatii administratiei publice locale, insotita de un proces-verbal intocmit de politie, medic si reprezentantul autoritatii administratiei publice locale. Persoana care a gasit copilul trebuie sa anunte organele de politie in termen de 24 de ore, conform art. 21 din Legea nr. 119/1996.

Daca declaratia de nastere a fost facuta intre 15 zile si 1 an de la nastere, actul de nastere se intocmeste pe baza aprobarii primarului locului unde s-a produs nasterea, in baza art. 20 alin. 1 din Legea nr. 119/1996.

In cazul in care declaratia se face dupa 1 an de la nastere, actul de nastere se intocmeste numai in baza unei hotarari judecatoresti de inregistrare tardiva a nasterii, dupa ce politia a facut cercetari si medicul legist a dat avizul sau privind varsta si sexul copilului, conform art. 21 din Legea nr. 119/1996.

2. Inregistrarea stabilirii filiatiei

Daca recunoasterea copilului din afara casatoriei are loc in momentul declararii nasterii, filiatia se consemneaza in actul de nastere, potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 119/1996. In cazul in care recunoasterea copilului din afara casatoriei are loc ulterior nasterii, filiatia se inregistreaza prin mentiune pe marginea actului de nastere, in baza art. 44 alin. 1 lit. a din Legea nr. 119/1996.

3. Inregistrarea adoptiei

In baza hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei, se intocmeste un nou act de nastere pentru persoana adoptata, in care vor fi trecuti ca fiind parinti firesti adoptatorii, iar locul nasterii va fi cel unde se intocmeste actul de nastere85, conform art. 26 alin. 1 si 3 din Legea nr. 119/1996.

4. Inregistrarea casatoriei

In baza art. 27-33 din Legea nr. 119/1996, casatoria se inregistreaza prin intocmirea actului de casatorie de catre autoritatea administratiei publice locale de la locul unde se va oficia casatoria, adica Serviciul de stare civila de la domiciliul unuia dintre viitorii soti, pe baza declaratiei de casatorie a acestora depusa cu 10 zile inainte de oficierea casatoriei. Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in acea localitate, va face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla la serviciul de stare civila. Ofiterul de stare civila poate incheia casatoria intre cetateni straini, daca ei prezinta dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau consulare ale tarilor lor, din care rezulta ca indeplinesc conditiile de fond cerute de legea lor nationala.

5. Inregistrarea divortului

Divortul se inregistreaza din oficiu prin mentiune pe marginea actului de casatorie, in baza hotararii de divort comunicata de instanta serviciului de stare civila, in baza art. 44 alin. lit. g din Legea nr. 119/1996.

Inregistrarea schimbarii numelui de familie sau prenumelui pe cale administrativa

Conform art. 44 alin. 1 lit. f din Legea nr. 119/1996, se face prin mentiune pe marginea actului de nastere si de casatorie, daca persoana solicitanta este casatorita, in baza dispozitiei de admitere a cererii emise de Presedintele Consilului Judetean, urmand a se elibera un nou certificat de nastere si de casatorie, daca este cazul, cu noul nume.

7. Inregistrarea decesului

Potrivit art. 34-35 din Legea nr. 119/1996, se realizeaza prin intocmirea actului de deces, in baza unei declaratii facute de sot, rude, vecini, administratorul imobilului sau medic la serviciul de stare civila de la locul decesului, in termen de 3 zile de la deces, si in baza certificatului medical constatator al decesului. In caz de moarte violenta, declaratia se face in termen de 48 de ore de la deces sau de la gasirea corpului. Daca decesul nu a fost declarat in termen, inregistrarea se poate face doar cu aprobarea Parchetului. Decesul declarat prin hotarare judecatoreasca se inregistreaza din oficiu de Serviciul de stare civila de la locul nasterii persoanei sau de la domiciliul ei, in baza hotararii comunicate de instanta, conform art. 41 din Legea nr. 119/1996.

4.3. Proba starii civile

Starea civila se dovedeste cu actele de stare civila si cu certificatele de stare civila, care sunt inscrisuri autentice intocmite in registre publice de un functionar numit ofiter de stare civila. Acestea fac dovada pana la inscriere in fals pentru constatarile directe ale functionarului si pana la proba contrara pentru declaratiile partilor, potrivit art. 13-14 din Legea nr. 119/1996.

Pe marginea actului de nastere se inregistreaza prin mentiune toate modificarile aparute in starea sa civila de-a lungul vietii persoanei.

In mod exceptional, se pot folosi orice mijloace de proba pentru dovedirea starii civile, daca nu exista registre de stare civila ori acestea s-au pierdut ori distrus sau daca s-a omis intocmirea actului de stare civila, conform art. 16 din Legea nr. 119/1996.

4.4. Anularea, modificarea, rectificarea si completarea actelor de stare civila

Conform art. 57-58 din Legea nr. 119/1996, aceste operatiuni se fac numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Instanta competenta este judecatoria de la domiciliul reclamantului, care va solicita politiei sa faca cercetari si va cita obligatoriu autoritatea administratiei publice locale - in calitate de parat, si procurorul.

Anularea unui act de stare civila are loc cand inregistrarea s-a efectuat de o persoana necompetenta, nu s-a efectuat in registrele de stare civila, nu s-a efectuat cu respectarea modelelor prevazute de lege sau cand s-au inregistrat fapte si acte care nu s-au produs.

Rectificarea si completarea inregistrarilor efectuate in actele de stare civila reprezinta indreptarea unor greseli de inregistrare sau implinirea unor omisiuni la inregistrare privind acte de stare civila.

4.5. Reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila

Conform art. 54 din Legea nr. 119/1996, reconstituirea sau intocmirea ulterioara a actelor de stare civila se poate face in baza unei cereri depusa la autoritatea administratiei publice locale competenta sa intocmeasca actul si se solutioneaza in termen de 30 de zile, dupa ce politia a efectuat cercetari, prin dispozitia primarului, care se comunica solicitantului in termen de 10 zile. Aceasta poate fi atacata la judecatorie.

Reconstituirea actelor de stare civila se poate cere daca registrele de stare civila au fost distruse sau pierdute sau daca actul s-a intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul si extrasul de pe acest act, potrivit art. 52 din Legea nr. 119/1996.

Intocmirea ulterioara a actelor de stare civila se poate cere daca a fost omisa intocmirea lor, desi au fost depuse actele necesare intocmirii lor sau daca intocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat consimtamantul sotilor de catre ofiterul de stare civila, potrivit art. 53 din Legea nr. 119/1996

Bibliografie:

1. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;

2. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

4. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala. Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000;

5. Andrei Petru P., Apetrei I., Drept civil. Partea generala. Persoana fizica, Ed. Ankarom, Iasi, 1998;

6. Codul civil;

7. Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice;

8. Ordonanta de Guvern nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice;

9. Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate;

10. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila.