Contractul de mandat

CONTRACTUL DE MANDAT

Notiunea si conditiile de validitate ale contractului de mandat

Notiune.

Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta (art.1532 si urm. C.civ.).

Deosebirea intre mandat si alte contracte inrudite.

Desi man­datul este, in principiu, un contract cu titlu gratuit, legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat, daca exista stipulatie expresa in acest sens (art.1534 C.civ.). Deci legiuitorul prezuma numai gratuitatea mandatului (caracterul gratuit nu este de esenta, ci numai de natura contractului). Daca mandatarul este un profesionist, prezumtia de gratuitate nu opereaza, cuantumul remuneratiei urmand a fi stabilita -  in lipsa de stipulatie si criterii legale - de catre instanta, avand in vedere natura si volumul serviciilor prestate.

Prin faptul ca mandatul poate fi cu titlu oneros, el se aseamana cu contractul de munca si contractul de antrepriza. Principala deosebire consta in aceea ca mandatul are ca obiect (principal) incheierea de acte juridice cu tertii si, de regula, mandatarul este reprezentantul mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect acte sau fapte materiale si intelectuale prestate pentru cealalta parte contractanta, iar salariatul, respectiv antreprenorul (arhitectul), nu are calitatea de reprezentant.

3. Forma mandatului.

Mandatul este, de regula, un contract con­sensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. Dupa cum s-a spus 'mandatul poate fi dat in forma scrisa sau chiar verbala' ori in mod tacit (art. 1533 C.civ.). In practica mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit procura sau imputernicire. Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral (exprimand voin­ta mandantului, oferta de mandat), iar ca instrumentam, este inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar (procurator) in numele mandantului.

Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care acesta poate contracta in numele mandantului. Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandan­tului urmeaza sa fie incheiat in forma solemna (de regula, autentica), atunci procura trebuie sa fie data si ea in aceeasi forma, deoarece procura (mandatul) formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost data (regula simetriei formelor).

Cand mandatul este un contract consensual, consimtamantul partilor poate fi dat in mod expres, dar si in mod tacit (art. 1533 C.civ.).

Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor.

4.Dovada mandatului.

Intrucat acceptarea mandatului poate fi dovedita (indiferent de valoare si chiar daca, sub sanctiunea nulitatii, procura trebuie sa fie autentica), prin executarea lui de catre mandatar (art. 1533 alin.2 C.civ.), problema se pune mai ales in legatura cu oferta de mandat si a acceptarii mandatului neexecutat.

Daca mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului comun, atat intre parti, cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul (nu si de alti terti, pentru care mandatul este un simplu fapt juridic, putand fi dovedit prin orice mijloc de proba), deoarece validitatea contractului pe care il incheie depinde de existenta mandatului, formand un tot unitar cu acesta. Prin urmare, daca actul in vederea caruia s-a dat mandatul expres are o valoare mai mare de 250 lei sau cerinta formei scrisa este prevazuta de lege indiferent de valoare (de exemplu, depozit voluntar - art.1597 C.civ.)., dovada se va face prin inscris, fiind aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput de dovada scrisa (art.1197 C.civ.) si la imposibilitatea - materiala sau morala - de procurare a unei dovezi scrise (art.1198 C.civ.) sau la interdictia dovedirii prin martori impotriva ori peste cuprinsul insrisului (art.1191 alin.2 C.civ.). Cerinta dovezii scrise ar contraveni notiunii de mandat tacit, caci mandatul scris este, prin definitie, expres; or, potrivit C.civ., mandatul poate fi si tacit (de exemplu, primirea de catre o persoana a buteliei de aragaz in vederea reincarcarii la unitatea specializata). Prin urmare, in ipoteza mandatului tacit, C.civ. deroga de la regula simetriei formelor; mandatul poate fi tacit, in schimb pentru actul ce se incheie de catre mandatar cu tertul, ad probationem se cere forma scrisa. Daca existenta mandatului a fost dovedita, continutul si intinderea imputernicirii se stabilesc prin interpretarea clauzelor contractuale, orice dovada in acest scop fiind admisa potrivit dreptului comun, insa interpretarea trebuie sa fie restrictiva . Daca incheierea contractului de mandat nu poate fi dovedita, raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara justa cauza.

5. Capacitatea partilor.

Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Deci capacitatea mandantului se apreciaza in functie de natura actului juridic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar (act de conservare, de administrare, de dispozitie). Prin derogare de la dreptul comun, anularea pentru lipsa capacitatii de exercitiu a mandantului poate fi invocata si de mandatar, pentru a nu fi expus raspunderii fata de tertul cu care contracteaza si care ar suferi pagube in urma anularii mandatului. In privinta mandatarului se cere, in toate cazurile, capacitate deplina de exercitiu.

6. Obiectul si intinderea mandatului.

Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat, posibil si licit, ca la orice contract, ii toate cazurile, mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte juridice de catre mandatar (contracte sau acte unilaterale, cum ar fi denuntarea locatiunii fara termen, acceptarea sau renuntarea la o mostenire etc.), actele materiale putand avea numai caracter ac­cesoriu (de exemplu, verificarea bunului care urmeaza sa fie cumpa­rat, preluarea bunului mobil care urmeaza sa fie vandut etc.). Iar actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testament) nu pot fi facute prin mandatar.

Caracterul determinat, posibil si licit al obiectului vizeaza, in principal, obiectul derivat al contractului de mandat, afectand -potrivit dreptului comun - validitatea lui (de exemplu, mandatul este nul daca actul ce urmeaza sa fie incheiat - permis de lege - are ca obiect bunuri scoase din circuitul civil).

ii ceea ce priveste intinderea, mandatul poate fi special sau general (art.1535 C.civ.).

7.Efectele contractului de mandat

Doua categorii de efecte, intrucat mandatarul este reprezen­tantul mandantului, contractul de mandat produce efecte nu numai intre parti (mandant si mandatar), dar si in privinta tertului cu care se incheie actul juridic ce formeaza obiectul mandatului. Pentru alti terti, mandatul este o res inter alios acta.

A. Efecte intre parti

Obligatiile mandatarului

8.Indeplinirea mandatului.

Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul (art. 1539 C.civ.). Neexecutarea sau execu­tarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai de doi (intentie), dar si de culpa simpla. Precizam ca prin executarea mandatului nu trebuie inteleasa neaparat incheierea actului proiectat (de exemplu, vanzarea bunului).

Daca mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul juridic in conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata.

Mandatarul nu raspunde insa pentru neexecutarea obligatiilor asumate de tertul contractant, daca nu a comis o culpa in alegerea acestuia si contractul de mandat nu prevede in sarcina lui o obligatie de garantie.

Precizam ca, daca lucrul detinut in baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu raspunde, chiar daca 1-a fi putut salva, sacrificand un bun propriu, intrucat art. 1566 C.civ. (din materia comodatului) nu este aplicabil in materia mandatului. Conditiile raspunderii mandatarului pot fi modificate prin con­ventia partilor.

9. Obligatia de a da socoteala.

Mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre indeplinirea mandatului. in virtutea acestei obligatii mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului - bunuri sau documente primite de la mandantul insusi sau de la terti - in acest din urma caz, chiar daca bunurile primite (de exemplu, sumele incasate) nu s-ar cuveni mandantului (art 1541 C.civ.), deoarece tertul pagubit va cere - daca este cazul - restituirea platii nedatorate de la mandant. Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua intrebuintarii, fara sa fie nevoie de vreo punere in intarziere.

Obligatiile mandantului

10. Dezdaunarea mandatarului.

Mandantul este obligat sa resti­tuie mandatarului toate cheltuielile (sume avansate si alte cheltuieli necesare si utile) facute cu ocazia executarii mandatului (art. 1 547 C.civ.). El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata si nici sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exagerate, daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa (art. 1548 C.civ.).

Mandantul trebuie sa plateasca si dobanzi la sumele avansate de mandatar; aceste dobanzi curg, fara punere in intarziere, din ziua cand mandatarul a facut plata (art. 1550 C.civ.). De asemenea, mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu i se poate imputa vreo culpa (art 1549 C.civ.). De exemplu, paguba rezultata din accidentul intam­plat cu ocazia diriguirii unor lucrari facute pentru mandant.

11.Plata remuneratiei.

Cand mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata (art. 1 547 C.civ.), chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata. Numai culpa mandatarului in indeplinirea manda­tului il poate scuti pe mandant (total sau in parte) de plata remuneratiei (art. 1548 C.civ.). Chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat, el este obligat sa plateasca remuneratia, considerandu-se ca a renuntat implicit la termenul stipulat.

12.Solidaritatea mandantilor.

Cand mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului. Solidaritatea este in acest caz legala (art. 155 1 C.civ.).

13.Dreptul de retentie al mandatarului

Printr-o interpretare larga a notiunii de conexiune a datoriei cu lucrul (debitum cum re iunctum), se admite ca mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit pentru mandant, pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic. Astfel fiind, dreptul de retentie se poate recunoaste si pentru garantarea altor creante ale mandatarului fata de mandant izvorate din raporturile de mandat.

A.    Efecte fata de terti

Raporturile dintre mandant si terti.

Ca urmare a actelor incheiate de mandatarul (sau substituitul sau) reprezentant, intre mandant si terti se creeaza raporturi juridice directe; in fapt tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul.

Mandantul, desi absent, a fost reprezentat de mandatar si, prin urmare, toate efectele legale active sau pasive ale actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfrang asupra mandantului; el devine personal creditorul, respectiv debitorul tertului ori titularul dreptului real dobandit prin actul incheiat, respectiv patrimoniul sau va suferi modificarea rezultand din instraina­rea sau constituirea dreptului real in favoarea tertului ori prin stingerea unui raport obligational.

15.Raporturile dintre mandatar si terti.

Intrucat mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se creeaza raporturi juridice intre el si tertii cu care contracteaza. Fata de mandatar actul incheiat in limitele imputernicirii nu produce efecte (neque nocere neque prodesse potest)..

16.Incetarea efectelor contractului de mandat

Enumerarea cazurilor particulare de incetare, in afara de cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale (de exemplu, pin executare, prin expirarea termenului stipulat sau realizarea condi­tiei rezolutorii, prin imposibilitatea fortuita de executare datorita pieirii bunului destinat vanzarii sau altor cauze, prin rezolutiunea titlului mandantului etc.), mandatul se stinge prin revocarea lui, prin renuntarea mandatarului si prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti (art. l552 C.civ.). Aceste cauze particulare de incetare se explica prin faptul ca mandatul se incheie intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceste motivatii inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut.

17. Revocarea mandatului.

Mandatul este, in principiu, revocabil. Mandantul poate revoca (denunta unilateral) mandatul oricand, chiar daca este cu termen si poate sa-l constranga pe mandatar a-i restitui procura (art.1553 C.civ.). in caz de pluralitate de mandanti revocarea se poate face numai prin consimtamantul tuturor. Facultatea de revocare unilaterala (ad mutum) - fiind de ordine publica - exista atat pentru mandatul cu titlu gratuit, cat si pentru cel cu titlu oneros; legea nu face nici o distinctie in aceasta privinta. Dar daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea ar fi intempestiva sau abuziva. Revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. Revocarea nu este insa opozabila tertilor, decat dupa ce a fost adusa la cunostinta lor. Pana la notificarea revocarii mandantul va raspunde fata de tertii de buna-credinta (mandat aparent), insa cu drept de regres contra mandatarului incorect (art. 1554 C.civ.). Revocarea tacita poate fi dedusa din orice imprejurari (acte sau fapte) care vadesc neindoielnic intentia mandantului.

18. Renuntarea mandatarului.

Fara deosebire dupa cum man­datul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa. El va raspunde insa daca renuntarea este de natura sa pagubeasca pe mandant, afara de cazul cand dovedeste ca executarea in continuare a mandatului i-ar fi pricinuit lui insusi o paguba insemnata (art. 1556 C.civ.). Posibilitatea renuntarii - fiind si ea de ordine publica - nu poate fi inlaturata printr-o clauza contractuala, dar poate fi conditionata de un termen de preaviz.

19. Moartea unei parti.

De regula, mandatul inceteaza prin moartea mandatarului sau mandantului (art. 1552 pct.3 C.civ.). Cu toate acestea, in caz de moarte a mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant si pana atunci sa continue indeplinirea mandatului, efectuand actele necesare apararii interese­lor acestuia (art. 1559 C.civ.), daca au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului. In caz de deces al mandantului, mandatarul este tinut sa termine operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului (art. 1539 alin.2 C.civ.). Iar daca nu a avut cunostinta de deces, actele incheiate cu tertii de buna-credinta raman valabile. Dupa moartea mandantului obligatia mandatarului de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului.

20. Alte cauze de incetare.

Punerea sub interdictie, insolvabilita­tea si falimentul (lichidarea judiciara in terminologia Legii nr.64/1995[1]) mandantului sau mandatarului fac ca mandatul sa inceteze, in general, orice imprejurare provocand o incapacitate pune capat man­datului (Inclusiv incetarea existentei unei persoane juridice), intrucat normele privind incapacitatea si reprezentarea legala a incapabililor se opun continuarii mandatului.

21. Efectele incetarii mandatului

In caz de incetare a mandatului din orice cauza (iar nu numai prin revocare, cum prevede art. 1553 C.civ.) mandatarul este obligat sa restituie mandantului procura pri­mita (daca este cazul) si sa-i predea orice alte acte (hotarari judecatoresti, titluri de proprietate etc.) sau bunuri primite in cursul executarii mandatului. Dupa incetarea mandatului, mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta de art.1539 alin.2 C.civ. Daca mandatarul nu a cunoscut cauza care determina incetarea mandatului (de exemplu, moartea mandantului, numirea unui alt mandatar etc.) actele incheiate de el sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna-credinta (art. 1557-1558 C.civ.). De altfel, contractele incheiate cu tertii de buna-credinta sunt valabi­le si opozabile mandantului (in conditiile mandatului aparent), chiar daca mandatarul ar fi cunoscut cauza de incetare a mandatului (art. 1554 combinat cu art. 1558 C.civ.), mandantul fiind vinovat de incredintarea puterii de reprezentare unei persoane care abuzeaza de ea.