CONTINUTUL INFRACTIUNII

= totalitatea conditiilor prevazute de lege pentru caracterizarea unei fapte ca infractiune:

continutul legal - cel descris prin norma de incriminare, cuprinde conditiile obiec 929d32j tive si subiective in care o fapta devine infractiune;

continutul concret - cel al unei fapte determinate, savarsita in realitatea obiectiva de catre o persoana.

in continutul infractiunii mai distingem:

continutul de baza - conditiile necesare pentru existenta infractiunii in configuratia tipica;

continutul de agravare sau atenuare - variante de agravare sau atenuare ale aceleiasi infractiuni;

continutul trunchiat - anumite faze ale infractiunii (acte preparatorii, tentative).

Structura continutului infractiunii

dupa elementele la care se refera, se deosebesc: conditii cu privire la fapta; cu privire la faptuitor; cu privire la obiectul infractiunii; cu privire la locul si timpul savarsirii infractiunii;

dupa situarea in timp a conditiilor cerute de lege, fata de savarsirea faptei: conditii preexistente, concomitente si subsecvente;

in functie de roul si importanta lor in caracterizarea faptei ca infractiune, pot fi:

esentiale sau constitutive - realizeaza continutul infractiunii, iar neindeplinirea lor duce la nerealizarea infractiunii;

accidentale sau circumstantiale - intra in continutul agravat sau atenuat al infractiunii.

Factorii infractiunii

conditii prvind obiectul infractiunii

obiectul infractiunii = valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care este periclitata sau vatamata prin fapta infractionala;

se disting:

obiectul juridic general - totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin normele dreptului penal;

obiectul juridic generic (de grup) - grupul de valori sociale de aceeasi ntura ocrotite prin normele penale;

obiectul juridic specific - valoarea sociala concreta careia i se aduce atingere prin infractiune;

obiectul direct nemijlocit (material) - apare doar la infractiunile la care valoarea sociala este exprimata intr-o entitate materiala;

cele care au obiect material sunt infractiuni de rezultat (la acestea trebuie cercetat si raportul de cauzalitate), celelalte - infractiuni de pericol;

lipsa obiectului de unde credea infractorul ca se afla - calificarea faptei ca tentativa improprie.

obiectul juridic complex - format dintr-un obiect juridic principal (relatia sociala principala careia i se aduce atingere) si un obiect juridic adiacent, secundar (relatia sociala secundara careia i se aduce atingere).

Conditii privind subiectii infractiunii

subiecti = persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni, fie prin insasi savarsirea infractiunii, fie prin suportarea consecintelor acestora;

nu se confunda cu subiectii de drept penal = persoanele implicate in raporturi de drept penal; toti subiectii infractiunii sunt si subiecti de drept penal, nu si invers;

subiectul activ = pf ce a asavarsit fapta direct si nemijlocit (in calitate de autor) ori a participat la savarsirea infractiunii (instigator ori complice):

se folosesc notiunile de infractor si de faptuitor (aceasta din urma este mai larga);

conditii generale

varsta ceruta de lege - 14 ani impliniti; sub 14 ani se prezuma absolut ca nu are discernamant (=> cauza care inlatura caracterul penal al unei fapte); intre 14-16 ani va raspunde penal numai daca se dovedeste ca a avut discernamant in raport cu fapta savarsita; peste 16 ani este prezumat ca are capacitate penala (prezumtie relativa);

responsabilitatea = aptitudinea persoanei de a isi da seama de faptele sale (actiuni sau inactiuni), de rezonanta sociala a acestora (factorul intelectiv), precum si de a-si putea determina si dirija in mod constient vointa in raport cu aceste fapte (factorul volitiv); este prezumata pentru persoana care a implinit 16 ani;

libertatea de vointa si actiune - daca a actionat sub imperiul constrangerii fizice sau morale, fapta nu mai este imputabila acestuia, este savarsita fara vinovatie => nu este infractiune.

conditii speciale - se refera la anumite calitati ale subiectului activ: cetatean, strain, functionar etc.

subiectul pasiv - pf sau j titulara a valorii sociale si care este vatamata ori periclitata prin infrctiune:

conditii generale:

sa fie titulara valorii sociale ocrotite;

de cele mai multe ori titulara este si persoana vatamata; dar poate sa fie si alta (la omor - titularul valorii - victima, persoana vatamata - cea aflata in intretinerea victimei).

conditii speciale - functionar, nou-nascut etc.

Conditii privind locul si timpul savarsirii infractiunii

de cele mai multe ori nu sunt prevazute astfel de conditii; cand apar: influenteaza existenta infractiunii sau realizeaza un continut calificat al infractiunii.

Continutul constitutiv al infractiunii

totalitatea conditiilor prevazute in norma de incriminare cu privire la actul de conduita interzis pe care le indeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savarsirea actiunii sau inactiunii de catre acesta; doua aspecte:

latura obiectiva

a.      elementul material

= actul de conduita interzis prin norma de incriminare:

actiunea - atitudinea faptuitorului prin care face ceva, ce legea penala ordona sa nu se faca; se poate realiza prin acte materiale (lovire, luare etc), prin cuvinte, prin scris erc;

inactiunea - atitudinea faptuitorului care nu face ceva ce lege penala ii ordona sa faca.

poata sa apara intr-o varianta unica, sau in variante alterantive (realizarea in una din variante nu este de natura sa schimbe unicitatea infractiunii).

b.      cerintele esentiale - anumite conditii legate de: locul savarsirii faptei, timpul savarsirii faptei sau de modul si mijloacele savarsirii infractiunii.

c.       urmarea imediata

este vatamarea adusa valorii sociale ocrotite;

trebuie sa fie imediata = rezultat nemijlocit, nu mijlocit; urmarile mai indepartate pot fi elemnte de circumstantiere in continutul agravat al infractiunii;

infractiunile care au in continut referiri la rezultatul produs sunt infractiuni matriale, de rezultat; dca rezultatul nu s-a rposud - tentativa; celelalte - infractiuni de pericol.

d.      legatura de cauzalitate

este legatura intre elementul material (cauza) si urmarea imediata (efectul) ceruta de lege pentru existenta infractiunii;

se cerceteaza la infractiunile materiale; la cele de pericol - legatura de cauzalitate rezulta din savarsirea faptei (ex re);

in cazul in care urmarea se datoreaza actiunii sau inactiunii mai multor personae  - stabilirea legaturii de cauzalitate este mai dificila => teorii:

teza monista

teoria cauzei eficiente - cauza este aceea care a declansat procesul de generare si a creat pentru celelalte conditii aptitudinea de a produce urmarea imediata;

teoria cauzei proxime - cauza este contributia umana ce se situeaza in timp imediat anterior rezultatului;

teoria cauzei preponderente - cauza este energia care a contribuit cel mai mult la producerea rezultatului;

teoria cauzei adecvate sau tipice - cauza este aceea care este apta, prin natura ei, sa produca acel rezultat.

teza pluralista

teoria echivalentei conditiilor - sunt considerate cauze toate conditiile care au precedat rezultatul, si fara de care acesta nu s-ar fi produs;

teoria conditiei necesare - considera drept cauza orice conditie necesara pentru producerea rezultatului, tinandu-se cont de contributia concreta adusa de fiecare conditie.

orientari practice pentru stabilirea legaturii de cauzalitate - principii:

identificarea in antecedenata cauzala a tuturor contributiilor umane care ar putea avea legatura cauzala cu rezultatul - in ipoteza pluralitatii de contributii va trebui sa se constate legatura dintre ele, si faptul ca intreruperea nu poate avea loc decat prin interventia unui nou lant cauzal;

stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate - in functie de vinovatia ceruta de lege pentru existenta infractiunii (nu presupune existenta vinovatiei ca element subiectiv al infractiunii - vinovatia poate lipsi, de ex in cazul cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei);

delimitarea si determinarea exacta a contributiilor esentiale si a contributiilor inlesnitoare din antecedenta cauzala - vor fi retinute acelea in lipsa carora rezultatul nu s-ar fi produs in nici un mod si in nici o masura; celelalte contributii vor fi considerate inlesnitoare sau operativ necesare, putand atrage si ele raspunderea penala.

latura subiectiva

totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si vointei infractorului fata de fapta si urmarile acesteia, pentru caracterizarea faptei ca infractiune

elementul subiectiv = atutudinea psihica a persoanei care a savarsit o fapta, fata de fapta si urmarile acesteia, atitudine exprimata in vinovatia ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni;

ca element al continutului infractiunii, vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savasit cu forma de vinovatie ceruta de lege;

existenta vinovatiei ca trasatura esentiala nu pp intotdeauna si existenta vinovatiei ca element al continutului infractiunii (ex: la savarsirea unei fapte din culpa se realizaeaza vinovatia ca trasatura esentiala, dar poate lipsi ca element subiectiv daca forma ceruta de lege este intentia);

este posibil sa existe vinovatia ca element subiectiv, dar nu si ca trasatura esentiala (la faptele comise in stare de legitima aparare etc).

ca element al continutului infractiunii, vinovatia trebuie prevazuta in continutul juridic al fiecarei infractiuni => doua reguli generale:

faptele ce constau in actiune sunt intotdeauna infractiuni cand se savarsesc cu intente, iar din culpa numai cand se prevede expres aceasta;

fapta constand in inactiune constituie infractiune fie ca se savarseste cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cand legiutorul restrange sanctionarea ei numai cand se davarseste din intentie.

cerinte esentiale

mobilul = cauza interna a actului de conduita = acel sentiment ce a condus la nasterea in mintea faptuitorului a ideii savarsirii unei anumite fapte;

constituie un element necesar pentru cunoasterea actului de conduita si a periculozitatii infractorului - consecinte - la sanctiuni;

cazuri (exceptii) in care pentru intregirea laturii subiective trebuie sa se prevada in continutul infractiunii si un mobil (ex: ingradirea unor drepturi pe temei de nationalitate, rasa, religie etc);

poate aparea ca element circumstantial in continutul calificat al unei infractiuni (ex: omorul devine calificat cand este savarsit din interes material);

poate constitui circumstanta agravanta generala, fiind cuprins in denumirea generala de "motive josnice";

scopul = telul urmarit = reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor;

apare rar in continutul juridic al infractiunii, elementul subiectiv luand forma intentiei calificate prin scop;

in unele cazuri este atasat elementului obiectiv; aici este folosit cu interesul de destinatie (detineea in scopul transmiterii);

poate aparea ca element circumstantial in continutul calificat al unor infractiuni (ex: omorul savarsit prntru a se sustrage de la urmarire);

cunoasterea scopului - importanta in individualizarea sanctiunilor.