Analiza unor situatii speciale privind domeniul prescriptiei extinc¬tive

Analiza unor situatii speciale privind domeniul prescriptiei extinc­tive

Analiza incidentei prescriptiei extinctive in domeniul drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale determina, in buna parte, domeniul acesteia. In practica si in doctrina exista insa anumite situatii juridice care fie au primit rezolva 929b17j ri diferite sub aspectul prescriptibilitatii, fie necesita precizari suplimentare in vederea intelegerii acestei probleme

257. Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei (a apararii de fond). De esenta dreptului subiectiv este posibilitatea titularului de a recurge, atunci cand dreptul sau este contestat sau incalcat, la forta coercitiva a statului. Se admite ca recunoasterea dreptului civil poate fi obtinuta pe cale ofensiva, formuland o actiune (cerere) in instanta, ori pe calea defensiva a exceptiei.

In cursul dezbaterilor unui proces se pot ridica doua categorii de exceptii:

a) procesuale (formale), care fac obiectul dreptului procesual civil (precum: exceptia de lucru judecat, de necompetenta, de prematuritate, de tardivitate etc.);

b) materiale (de drept substantial) numite si "de fond" sau "aparari de fond", care tin de dreptul civil si prezinta interes aici (precum: exceptia nulitatii, excep­tia prescriptiei, exceptia neexecutarii contractului - exceptio non adimpleti con­trac­tus, beneficiul de discutiune sau diviziune - art. 1662 si art. 1667 C.civ. etc.)

Se considera ca exceptia este intotdeauna un mijloc de aparare (cu caracter pro­cesual ori de drept material) care tinde numai sa intarzie sau sa impiedice jude­cata ori sa respinga judecata, dupa caz, fara ca pe aceasta cale paratul sa solicite si sa obtina pretentii proprii impotriva reclamantului. Sub aspect proce­sual, valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de actiune implica introdu­cerea unei cereri de chemare in judecata sau formularea unei cereri incidentale prin care se invoca o pretentie proprie, in timp ce valorificarea dreptului pe cale de exceptie presupune doar formularea unei intampinari

Problema care apare este aceea daca apararea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este sau nu supusa prescriptiei extinctive (apararea este sau nu supusa prescriptiei). Spre exemplu, invocarea nulitatii relative impotriva actiunii prin care reclamantul urmareste executarea actului juridic civil anulabil, poate fi facuta oricand sau numai in cadrul termenului de prescriptie al actiunii in anulare?

Intr‑o opinie se considera ca apararea dreptului subiectiv civil pe cale de exceptie este imprescriptibila, avand in vedere regula potrivit careia "ceea ce este prescriptibil pe cale de actiune, este imprescriptibil pe cale de exceptiune" (que temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum). In sustinerea acestei teze s‑a subliniat recent ca ceea ce se stinge prin prescriptie este dreptul la actiune, iar nu si dreptul la aparare, fiindca dreptul la aparare nu se prescrie. Legea nu se refera decat la prescriptia actiunii, nu si la prescriptia exceptiei, ceea ce rezulta din interpretarea per a contrario a art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. In plus, art. 20 alin. (1) din decret arata ca in situatia in care debitorul ar solicita prin actiune in justitie restituirea prestatiei, creditorul se poate apara invocand exceptia de stingere a datoriei prin plata; pentru ca legea nu prevede un termen, rezulta ca aceasta aparare poate fi facuta oricand, adica este imprescriptibila. Se arata ca trebuie evitata confuzia intre dreptul material la actiune si exceptie: realizarea dreptului se face numai prin actiune (care poate fi prescriptibila sau imprescriptibila), iar apararea dreptului se poate face si pe calea exceptiei, in masura in care titularul sau nu reclama contra adversarului vreo pretentie anume, ci se urmareste numai respingerea pretentiilor reclamantului (daca paratul cere valorificarea contraprestatiilor sale, nu mai este vorba de o exceptie, ci de o pretentie).

Intr‑o alta opinie , se arata ca trebuie sa distingem dupa cum actiunea prin care putea fi valorificat dreptul subiectiv civil este sau nu supusa prescriptiei:

- daca dreptul subiectiv civil putea fi valorificat pe calea actiunii, iar aceasta actiune este prescriptibila, trebuie sa se admita ca si exceptia este prescriptibila; solutia se intemeiaza pe necesitatea de a nu admite eludarea normelor de ordine publica privind caracterul prescriptibil al actiunii si pe argumentul de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem esse debet;

- daca actiunea este imprescriptibila, atunci si apararea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este imprescriptibila (art. 2 din Decretul nr. 167/1968 face o aplicatie a acestei reguli in privinta invocarii absolute a unui act juridic civil).

Solutia potrivit careia valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este supusa prescriptiei extinctive, in aceleasi conditii ca si valorificarea acestuia pe cale de actiune, este impusa de caracterul imperativ al acestei institutii. S‑a subliniat insa pe buna dreptate ca nu este exclus a se considera, in functie de circumstantele concrete ale cauzei, ca prescriptia extinctiva nu a inceput sa curga ori a fost intrerupta prin recunoasterea dreptului (expresa ori tacita)

258. Actiunea in constatare. Actiunea in constatare este actiunea in justitie prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept subiectiv al sau fata de parat ori, dimpotriva, inexistenta unui drept subiectiv al paratului impotriva sa (art. 111 C.proc.civ.). Spre deosebire de actiunea in realizare care poate fi prescriptibila sau imprescriptibila, dupa caz, actiunea in constatare este considerata de doctrina si jurisprudenta ca imprescriptibila cu precizarea ca o asemenea actiune este inadmisibila daca titularul poate exercita actiunea si realizarea dreptului

259. Dualitatea de actiuni. Prin dualitatea de actiuni se desemneaza situatia in care titularul dreptului subiectiv are la dispozitie doua actiuni pentru protectia dreptului:

a) o actiune intemeiata pe un contract civil (ex contractu), cere este supusa prescriptiei extinctive in conditiile Decretului nr. 167/1958;

b) o actiune reala in revendicarea bunului, supusa sau nu prescriptiei extinc­tive. Este, exempli gratia, situatia deponentului, comodantului sau proprietarului bunului dat in gaj.

Jurisprudenta a statuat ca deponentul‑proprietar are impotriva depozitarului doua actiuni pentru restituirea lucrurilor incredintate spre pastrare, una personala, nascuta din contractul de depozit, supusa prescriptiei, si alta reala, in revendicare, bazata pe dreptul sau de proprietate, nesupusa prescriptiei. A nu recunoaste acestuia dreptul decat la o actiune personala, ar insemna, ca in situatia in care aceasta s‑ar fi prescris si depozitarul ar refuza sa restituie lucrurile, proprietarul ar ramane lipsit pentru totdeauna de ele; in schimb, le‑ar folosi detinatorul, desi prin efectul prescriptiei extinctive el nu a dobandit niciun drept asupra lor, solutie lipsita de orice ratiune

S‑a observat ca, in realitate, nu este vorba de acelasi drept ocrotit prin doua actiuni distincte, ci de un drept de creanta aparat printr‑o actiune personala (drep­tul la restituirea bunului), respectiv de dreptul de proprietate asupra aceluiasi bun, aparat printr‑o actiune reala; in consecinta, titularul acestor drepturi poate opta liber pentru oricare.

In situatia dreptului de proprietate este posibil ca titularul acestuia (proprie­tarul) sa dispuna de doua actiuni reale impotriva unei persoane care foloseste lucrul sau imobil fara drept. Mai intai, are actiunea posesorie, care prezinta avan­taje importante pe plan probator, dar care este prescriptibila (art. 674 C.proc.civ.). Daca proprietarul a pierdut actiunea posesorie, nimic nu‑l impiedica sa intenteze ulterior o actiune in revendicare (petitorie), care este imprescriptibila, fara ca prin aceasta sa incalce autoritatea de lucru judecat a primei hotarari, deoarece intre cele doua actiuni nu exista identitate de cauza juridica

260. Actiunea privind un drept potestativ (secundar). In doctrina, in cate­goria asa‑numitelor drepturi secundare sunt incluse acele drepturi subiective civile care nu dau nastere direct unui drept la actiune, adica "acele prerogative constand in puterea de a da nastere prin act de formatie unilaterala unui efect juridic ce afecteaza si interesele altei persoane, precum, dreptul de a alege, in cazul unei obligatii alternative, dreptul de denuntare unilaterala a unui contract"

Acest drept ofera persoanei posibilitatea de a influenta in mod unilateral si dis­cretionar o situatie juridica preexistenta, modificand‑o, stingand‑o sau impu­nand, in locul acesteia, o situatie juridica noua. Pot fi considerate astfel si dreptul de preemptiune, dreptul de a ratifica o gestiune de afaceri, de a revoca o oferta sau o acceptare de contract, dreptul tertului in cazul simulatiei de a opta intre actul aparent si actul real.

Pentru ca nu dau nastere direct si imediat unui drept la actiune, drepturile secundare sunt considerate ca fiind imprescriptibile extinctiv. S‑a observat insa ca efectele prescriptiei extinctive se vor produce indirect, cu privire la dreptul care se naste din raportul juridic referitor la care s‑a exercitat dreptul secundar: in cazul unei obligatii alternative, nu se prescrie dreptul de a alege intre cele doua prestatii, dar prescriptia poate interveni in privinta dreptului creditorului de a pretinde de la debitor prestatia aleasa