StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept notarial
Trimite articolul prin email Statutul notarilor publici : Drept notarial Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Statutul notarilor publici



STATUTUL NOTARILOR   PUBLICI


ROLUL SI POZITIA NOTARULUI IN SISTEMUL DE DREPT


In lumina actualei reglementari integrata in traditia notariatului latin, institutia Notarului Public apare ca avand un caracter diferit de celelalte institutii din sistemul roman de drept, fiind o institutie sui-generis.


Dupa cum am aratat la inceputul cursului notarul se incadreaza alaturi de avocat si jurisconsult in categoria partenerilor justitiei, acesta chiar daca nu participa in mod direct la sedintele de judecata, intrucat prin actele intocmite ajuta in mod decisiv, de cele mai multe ori, la solutionarea litigiilor.





Cu toate acestea, statutul notarului situeaza institutia sa, dupa cum voi arata in continuare, la granita dintre functia publica si profesia liberala, notarul fiind titularul unei profesii liberale, fara a fi prin aceasta eliberat in totalitate de puterea statului.


Expresia caracterului liberal a profesiei notarului este cel mai bine evidentiata de statutul autonom al functiei sale.


Din aceasta decurge si independenta notarului in exercitarea atributiilor sale, acesta supunandu-se numai legii. Autonomia functionala a notarului public este oarecum similara cu cea a judecatorului, fiind diferentiata de aceasta prin lipsa caracterului jurisdictional si a celui de functionar public. Prin aceasta autonomie legiuitorul a voit a impiedica orice amestec in actele notarului public privitoare la intocmirea actelor si indeplinirea procedurilor prevazute de lege indiferen 727j91h t de unde ar proveni. Principala garantie a autonomiei o reprezinta stabilitatea in functie a notarului public.


Prin garantarea autonomiei functionale notarul public este exclus din randul functionarilor publici, in sprijinul acestei afirmatii venind si reglementari referitoare la libertatea publicului de a-si alege notarul (in limitele competentei teritoriale) organizarea si functionarea Biroului Notarial intra in sarcina titularului sau, activitatea este supusa reglementarilor fiscale privitoare la profesia liberala.


Totusi, prin natura activitatii sale, institutia notariala pastreaza unele elemente de domeniul dreptului administrativ. Astfel, desi activitatea in sine nu este supusa unui organ ierarhic superior, aceasta este organizata sub controlul ministerului justitiei, aceasta avand atributii cu privire la evidenta biroului notarial, aprobarea numarului de notari publici si a locului unde acestia isi desfasoara activitatea, numirea si excluderea din profesie. Un al doilea aspect la care ma voi referi intr-un capitol ulterior, vizeaza controlul activitatii notariale, exercitata de ministerul justitiei prin inspectorii generali de specialitate.


Un alt element ce apropie notariatul de functia administrativa priveste participarea acestuia la exercitarea suveranitatii statale prin exercitarea actelor de autoritate publica. Aceasta se realizeaza prin caracterul de serviciu public precum si prin faptul ca actul intocmit de notarul public, purtand semnatura si sigiliul acestuia “este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege”.


Pe de alta parte, in sprijinul sorgintei de drept privat a notarului se arata ca notarul este un consilier legal al persoanei fizice si juridice, chemat sa ocroteasca la realizarea intereselor legitime ale acestora. Aceasta caracteristica se aplica in special prin rolul activ al notarului, rol de care am vorbit in prima parte a lucrarii.


Ca atare, se arata de majoritatea autorilor, institutia notarului public are pozitie sui-generis, in sistemul roman de drept aceasta fiind o functie de interes public, nefiind insa exercitata de un functionar public, ci de un substitut de drept privat, actele notariale pastrand caracteristici ale actului administrativ, fiind doar acte de autoritate dar fiind emise de o institutie organizata dupa principii liberale care functioneaza independent.


Alaturi de alti autori, nu consider ca institutia sau activitatea notariala ar contine elemente de drept administrativ, ci dat fiind caracterul de autoritate publica a procedurii notariale, elementele respective sunt reflectarea autoritatii publice intr-o organizare de natura pur civila.


In ceea ce priveste caracterul nelitigios al actelor notariale, caracter subliniat chiar de art. 1 al Legii nr. 36 / 1995, se poate trage concluzia impartasita de doctrina ca activitatea notariala are un caracter gratios, voluntar. Dat fiind ca din natura actelor juristictionale se desprinde existenta unei pretentii contrare a unei parti fata de cealalta precum si a unei hotarari ce solutioneaza diferendul cu activitatea caracteristica lucrului judecat si ca asa cum am aratat inexistenta unui litigiu intre parti este o conditie de baza in activitatea notariala, se poate trage concluzia ca aceasta nu are un caracter jurisdictional. Deci, notarul nu “pronunta dreptul” ce aplica normele legale in cadrul procedurii solicitate de parti, iar in cazul aparitiei unui litigiu le indruma pe acestea in fata organelor jurisdictionale competente. Datorita regulilor dupa care isi indeplineste atributiile se poate aprecia, chiar daca nu are atributii jurisdictionale, ca notarul public este un “magistrat” in materie contencioasa.


Aceasta afirmatie este sprijinita si pe dispozitiile codului deontologic al notarului public (art. 6 alin. 1 si 2) potrivit caruia “conditiile ca activitatea nelitigioasa sa nu se transforme in contencios consta in pregatirea, integritatea, impartialitatea si intelepciunea notarului de a nu incalca acele valori care sa declanseze litigiul, dar si in arte de a le armoniza pentru obtinerea rezultatului urmarit de parti si ocrotit de lege”.


INCOMPATIBILITATI SI INTERDICTII

Datorita naturii sale de interes public legea prevede pentru titularul functiei de notar public anumite cazuri de incompatibilitate cu alte ocupatii sau calitati.


Independenta notarului in exercitarea functiilor sale publice, ca magistrat al “justitiei preventive”, este comparabila cu cea a judecatorului si impreuna contribuie la independenta justitiei55.


Cat priveste aprecierea pozitiei independente a notarului, judecatorului si a avocatului, precizam ca ne aflam in prezenta unei conlucrari care presupune competente clar delimitate prin Constitutie, autonomie organizatorica si functionala, garantii constitutionale ale indeplinirii functiilor si ale respectarii drepturilor cetatenilor.




Astfel, potrivit art. 56 din Legea nr. 36 / 1995 notarul public nu poate indeplini acte notariale, sub sanctiunea nulitatii, daca:

a)     in cauza sunt parti sau interesati in orice calitate, el, sotul, ascendentii si descendentii lor;

b)    este reprezentantul legal ori imputernicitul unei parti care participa la procedura notariala


Si pentru judecatori, procurori si asistentii judiciari legiuitorul a prevazut anumite cazuri in care se poate presupune ca acestia nu ar fi obiectivi, datorita legaturii de rudenie sau afinitate cu una din parti, afectiunii ce o poarta uneia din parti, ori dimpotriva datorita vrajmasiei care exista intre el si una din parti etc.



Astfel,   art. 35 din lege prevede in mod limitativ, urmatoarele trei cazuri :

a) desfasurarea unei activitati salarizate cu exceptia activitatii didactice universitare, activitatii literare si publicistice, calitati de deputat sau senator ori membru in consiliile judetene sau locale. Se apreciaza ca aceste activitati nu prejudiciaza in nici un fel buna exercitare de catre titular a functie de notar public ;

b) desfasurarea unor activitati comerciale direct sau prin persoane interpuse ;

c) calitatea de asociat intr-o societatea in nume colectiv, de asociat comanditat in societatea in comandita simpla sau pe actiuni, administrator al unei societati cu raspundere limitata, presedinte al unui consiliu de administratie, membru in consiliul de conducere, director general sau director al unei societati pe actiuni, administrator al unei societati civile.


In cazul incalcarii unei dintre aceste compatibilitati sanctiunea este suspendarea din functie pe durata incalcarii, potrivit art. 24 alin. 1 lit. a din lege.


Pe langa aceste incompatibilitati generale legea (art. 56) stabileste anumite incompatibilitati functionale. Acestea sunt prezumtii legale (imperative) a lipsei de obiectivitate a notarului public in doua cazuri :

a)     daca in cauza sunt parti sau interesati in aceasta calitate, el, sotul, ascendentii sau descendentii lor ;

b)    daca este reprezentantul legal ori imputernicitul unei parti care participa la procedura notariala.


Cu toate acestea legea nu a mentinut si celelalte cauze “de recuzare” din dreptul comun, apreciindu-se ca notarul poate fi impartial chiar daca una din parti ii este ruda sau afin, mai ales datorita naturii necontencioase a activitatii, notarul nefacand decat sa aplice si sa consfinteasca vointa legal intemeiata a partilor.


DREPTURILE NOTARULUI PUBLIC


Potrivit art. 30-34 din lege, notarul public are urmatoarele drepturi :

a) se bucura de stabilitate in functie, neputand fi mutati in alt loc fara acordul lor si isi exercita personal functia ; sediul biroului notarial va fi in localitatea in care isi are domiciliul sau resedinta titularul sau titularii birourilor notariale asociate ;

b) pentru cercetari, perchezitii, retinere, arestare sau trimitere in judecata penala a notarului public, este necesar avizul ministrului justitiei daca aceste fapte au fost savarsite in legatura cu exercitarea functiei ;

c) pentru activitatea prestata notarul public are dreptul la onorarii, acestea fiind stabilite periodic de Consiliul Uniunii si aprobate de ministrul justitiei. La stabilirea acestora se are in vedere, in cazul actelor notariale date de legea in competenta exclusiva a notarului, complexitatea si valoarea actului iar pentru actele ce nu pot fi apreciate ca valoare si pentru consultatii, sume fixe minimale ;



d) dreptul la concediu anual de 30 de zile lucratoare ;

e) dreptul la asigurari sociale de stat pe baza contributiilor stabilite de lege.


Pe langa prevederile exprese ale legii, notarii se mai bucura si de drepturile prevazute in Statut si pe le-am enuntat in capitolul anterior.


OBLIGATIILE NOTARULUI PUBLIC


Pe langa obligatiile legate de probleme ce privesc relatia notarului public cu organismele din care face parte acesta are si unele obligatii ce au drept scop desfasurarea in optime conditii a activitati sale. Astfel, potrivit art. 36 si 37 din lege se desprind :

pastrarea secretului profesional, aspect la care m-am referit deja ;

notarul public este obligat sa nu absenteze mai mult de cinci zile consecutiv fara a asigura functionarea biroului sau in conditiile legii. Este vorba, evident, de zile lucratoare.


Notarul Public este obligat sa respecte indatoririle prevazute in codul deontologic al profesiei si sa aiba o conduita demna de functia pe care o exercita si de statutul sau social.


Un element important al acestei conditii este reprezentat de exercitarea in conditii de concurenta loiala a profesiei de notar asa cum este prevazuta aceasta in Codul deontologic.

Pentru buna desfasurare a activitatii sale, dupa cum deja am prezentat, in cadrul biroului notarial este obligatorie tinerea unei evidente de specialitatea si uneia contabile, precum si consemnarea unei arhive.


Nu in ultimul rand, notarul public este obligat sa respecte ordinea de drept, vointa partilor si normele procedurale si materiale reglementate in vederea indeplinirii scopului institutiei pe care o reprezinta.



CONTROLUL PROFESIONAL AL ACTIVITATII NOTARIALE

Titularul controlului profesional administrativ este Consiliul Uniunii, acesta avand urmatoarele atributii:

a)     aspecte de organizare a Camerelor si Birourilor Notariale ;

b)    calitatea actelor si lucrarilor incheiate de notarii publici.


In vederea exercitarii controlului de la litera b), Consiliul Uniunii poate delega Colegiul director al Camerei pentru notarii publici aflati in circumscriptia sa.


La randul sau, pentru exercitarea controlului Colegiul director va desemna notarii publici care vor controla birourile notariale din circumscriptie, odata pe an.


Controlul se va face de catre un notar public ce isi desfasoara activitatea in circumscriptia altei judecatorii decat notarul controlat. Controlul se efectueaza asupra tuturor notarilor si se refera la toate lucrarile, gestiunea si conduita notarului public si va contine indrumarile necesare pentru indreptarea aspectelor negative constatate precum si propuneri, dupa caz, pentru exercitarea activitatilor disciplinare de catre Colegiul director al Camerei.


Actul constatator al controlului efectuat se intocmeste in 4 exemplare. Cate un exemplar al actului constatator se va inainta de catre Colegiul director ministrului justitiei, Consiliului Uniunii si notarului public verificat, iar al patrulea exemplar se va pastra la camera.


Se remarca deci, necesitatea ca notarul ce are atributii de control sa aibe temeinice cunostinte in materie precum si o bogata experienta pentru a putea repara si corecta, prin indrumarea notarului public controlat, eventualele nereguli existente in activitatea unui birou notarial.


Un alt titular al controlului administrativ este ministrul justitiei care poate ordona efectuarea acestuia prin inspectori generali de specialitate.




Un aspect mai deosebit al controlului discutat este cel referitor la confidentialitatea controlului, rezultatele acestuia neputand fi publicate in reviste de specialitate ale uniunii sau in alte publicatii, in integralitatea lor, sau privitor la caracteristicile particulare de individualizare a biroului notarial, a notarului public, a numarului de inregistrare a actului defectuos, precum si la alte elemente ce nu au ca finalitate, prin publicare, imbunatatirea activitatii notariale.

RASPUNDEREA NOTARULUI PUBLIC

Din specificul activitatii notariale se desprind doua categorii de raspundere ale notarului public :


1. Raspunderea civila.

In domeniul raspunderii civile a notarului public atat legea (art. 38) cat si Statutul (art. 53) fac trimitere la prevederile din dreptul comun.


Mai multe referiri se fac in Statutul Casei de Asigurari (Cap. III-lea) aspecte pe care deja le-am subliniat.


Trebuie mentionat faptul ca notarul public raspunde in conditiile legii de prejudiciile cauzate   in exercitarea atributiilor sale prin incalcarea obligatiilor sale sau din neglijenta.


Alaturi de acesta poate fi chemat in garantie Casa de Asigurari, acesta raspunzand in limitele cotelor de indemnizatie pe care le acopera. Eventuala despagubire se stabileste in baza unei hotarari judecatoresti definitiva si irevocabila.


Cu privire la natura raspunderii civile sunt de parere ca aceasta, asa cum s-a mai aratat in doctrina, este contractuala. Fara a starui voi enumera doar cateva argumente in sprijinul acestei conceptii : activitatea notarului se realizeaza pe baza cererii persoanei interesate, cerere incuviintata si acceptata de notar, pentru serviciile sale acesta percepand un onorariu, iar cu privire la obligatiile sale se remarca caracterul de rezultat al acestora, raspunderea intrervenind tocmai din cauza neatingerii acestuia din culpa notarului.


2. Raspunderea disciplinara.

Raspunderea disciplinara intervine in cazurile prevazute in art. 39 din Lege.


Pentru a sublinia caracterul de drept privat al raspunderii disciplinare mentionez ca o raspundere administrativa a notarului s-ar putea impune doar in cazul savarsirii unei contraventii.


Titularul actiunii disciplinare este Colegiul Director al Camerei. Actiunea disciplinara se judeca de catre Consiliul de disciplina constituit in cadrul Uniunii.


Consiliul de discplina este compus din cate un reprezentant al fiecarei Camere, ales de adunarea generala pentru un mandat de patru ani si isi desfasoara activitatea in mod independent si nu se subordoneaza nici unui organ de conducere al Uniunii.


Consiliul de disciplina judeca in complet de trei membrii, prezidat de catre Presedintele consiliului sau de unul dintre membrii acestuia, desemnat de presedinte.


Sactiunile disciplinare care se pot aplica, potrivit art. 41 din Lege sunt :

a)     observatie scrisa ;

b)    amenda de la 50.000 la 200.000 lei, care se va face venit la bugetul Camerei ;

c)     suspendarea din functie pe o durata de maxim 6 luni ;

d)    excluderea din profesie.


Impotriva hotararii, partile pot face contestatie la Consiliul Uniunii, iar hotararea Consiliului Uniunii poate fi atacata in justitie, potrivit legii.

Sanctiunile disciplinare de suspendare sau excluderea din profesie se pun in aplicare prin Ordin al ministrului justitiei.


Notarul public sanctionat disciplinar nu poate exercita functii eligibile in cadrul organizatiei profesionale si nici nu-si poate depune candidatura pentru astfel de functii in urmatorul mandat.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact