Atacarea sentintei ca modalitate de infaptuire a apararii

Atacarea sentintei ca modalitate de infaptuire a apararii

Dupa expunerea dezbaterilor judiciare inculpatului i se pronunta o sentinta, care poate fi acuzare sau achitare. De aici conform legislatiei in cazul emiterii unei sentinte inculpatul se transforma in condamnat4 . In cazul dezacordului cu sentinta condamnatului o poate condamna in instantele superioare. Importanta controlului si verificarii sentintei emise de instanta de judecata e evidenta. Sentinta judecatii determinand soarta oamenilor hotaraste intrebarea vinovatiei sau nevinovatiei unei sau altei persoane, hotaraste problema actiunii civile inaintata de partea civila s.a. E usor de inchipuit ce consecinte nefaste poate sa aduca o sentinta nelegala, de aceia legea procesual-penala acorda o mare atentie problemei date. Numai expirarea termenului de inaintare a cererii de atac fac ca sentinta sa capete putere juridica (nu in orice caz). Aceasta arata importanta importanta enorma ce o are atacul sentintelor din punct de vedere a garantarii drepturilor si intereselor legale a participantilor la proces.

Atacul a unei sentinte ilegale dupa parerea inculpatului este o forma a  apararii drepturilor lui ce determina controlul legalitatii si temeiniciei hotararii emise de prima instanta. Corect afirma M. S. Storogovici, mentionand ca 'Pentru subiectii ce pot ataca sentinta judiciara aceasta e o garantie a drepturilor 636g65g sale. Atacul esentei pentru inculpat si aparatorul sau este o forma sau modalitate de aparare' .

Practica demonstreaza acest lucru. De exemplu, in dosarul nr.95030226 avocatul Madan N. A. aparandu-l pe inculpatul Davdiuc A.I. Invinuit pe art. 119 alin. 4 si 208 alin.3 a obtinut clasarea dosarului prin atacul sentintei in Curtea Suprema de Justitie.

Codul Procesual Penal al Republicii Moldova detaliat reglementeaza formele, modalitatile si procedura de atac a sentintei in instantele ierarhic superioare. Astfel, conform legislatiei ca modalitate de atac poate fi: Apelul si recursul - ca cai ordinare de atac, contestatia in anulare, revizuirea procesului penal, recursul in anulare si demersul in interesul legii ca cai extraordinare de atac.

Nu ma voi opri sa analizez detaliat fiecare forma in parte din considerentele limitei lucrarii date, i ma voi stradui pe scurt sa indic principalele reguli de efectuare a apararii drepturilor si intereselor inculpatului.

Astfel, pentru atacul ordinar al sentintei este necesar de a inainta o cerere in scris, ea poate fi prezentata de avocat insa cu acordul clientului sau. In cazul in care condamnatul nu este de acord cu sentinta judecatii insa ii este frica s-o atace, aparatorul este obligat sa-i lamureasca nejustificativitatea infractiunii lui. In situatia cand aparatorului nu i s-a reusit sa-l convinga pe condamnat in eficienta atacului, el singur poate inainta in instanta de apel sau de recurs, explicand dreptul clientului sau de a renunta la apel . Deaceea nu putem fi de acord cu dl. Satchisean care afirma ca in cazul cand sentinta a fost ilegal emisa aparatorul poate singur, fara acordul condamnatului de a ataca . Aceasta prevedere incalca grav drepturile inculpatului. Capatand acordul clientului de a ataca hotararea judecatii avocatul scrie cererea corespunzatoare din numele sau, purtand raspundere deplina pentru continutul ei. In ea se va reda temeiul si motivele cerintelor apelantului, cu trimitere la probe care arata de ce partea apararii considera ca sentinta este ilegala si neintemeiata . Cererea de atac de parti timp de zece zile de la pronuntarea sentintei (art. 37 CPP RM), iar pentru inculpatul arestat acest termen decurge de la inmanarea copiei de pe sentinta sau de pe dispozitivul sentintei (art. 308 CPP RM). Ea se depune la instanta a carei sentinta se ataca, apoi se transmite impreuna cu materialele dosarului la instanta ierarhica superioara unde va trebuie sa fie examinata. Legea nu prevede participarea obligatorie a aparatorului in procesul apelului si recursului si in cazul cand condamnatul cere acest lucru. Faptul dat este considerat de S. Barchin si M. Pacmuhov ca 'o incalcare a dreptului constitutional la aparare. Avocatul care a inaintat cererea de apel sau recurs conform legislatiei nu este invitat in sedinta. In rezultat nimeni nu a spus nimic in vederea apararii condamnatului. Respectiv, in cazul cand aparatorul nu a participat la examinarea atacului nu poate influenta asupra hotararii luate pe caz' , lucru ce va aduce la taraganarea procesului penal, atacul din nou a sentintelor. Recent pe aceasta problema s-a expus Plenumul CPI mentionand ca, participarea aparatorului la judecarea apelului, recursului in anulare declarat in defavoarea celui condamnat, achitat sau persoanei in privinta careia s-a incetat procesul este obligatorie. Rolul aparatorului in examinarea apelului si recursului e foarte responsabil. Aceasta reese din faptul ca instanta de judecata nu asculta si interogheaza pe nimeni, examinand pricina numai dupa materialele dosarului, ascultand paralel parerea aparatorului si procuratorului .

Instanta ce examineaza cererea de apel sau recurs poate lua urmatoarea hotarare:

a)     respinge apelul sau recursul mentinand hotararea atacatas

b)     achita apelul sau recursul casand sentinta primei instante pronuntand o noua hotarare potrivit ordinei stabilite pentru prima instanta, in cazul apelului, ori mentine hotararea primei instante cand apelul a fost gresit admis sau achitat inculpatul casand procesul penal, in cazul recursului, precum in ambele cazuri, trimite la o noua rejudecare (art. 335 CPP RM).

Instanta de apel solutionand cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel (art. 316, 338 CPP RM), in primul rand in privinta condamnatului. In hotarare se indica temeiurile de fapt si de drept ce au dus la respingerea sau admiterea atacului, precum si motivele adaptarii deciziei date. Dupa intrunirea conditiilor stabilite, hotararea devine definitiva fiind obligatorie pentru toti participantii la proces si posibila de executare .

In practica apare intrebare: este necesar, oare, de a ataca sentinta instantei de judecata in cazul cand ea la achitat pe inculpat? Desigur, persoana achitata nu va contesta insusi faptul achitarii, cerand sa fie condamnat. Asta ar fi irational. Dar pentru el este important, in baza carui temei el a fost achitat. Astfel , in cazul achitarii ca urmare a lipsei componentei de infractiuni stabileste reabilitarea inculpatului, spre deosebire de studiu cand nu s-a dovedit vinovatia lui.

Iata de ce legea nu interzice atacarea sentintei cu caracter de achitare a inculpatului .

Se poate de vorbit oare despre dreptul la  aparare dupa ce sentinta a devenit definitiva? Discutiile asupra acestei intrebari se duc atat intre teoreticieni, cat si intre practicieni.

Dupa parerea mea raspunsul cel mai corect il da M. S. Stargovic care mentioneaza ca procedura in instanta de apel si recurs sunt cai ordinare de atac care pot fi infaptuite in urma prezentarii de partile procesului penal a unei ceri in acest sens. Contestatia in anulare, revizuire procesului si celelalte forme sunt cai extraordinare de atac cu care, de regula, se fondeaza procesul penal. Atacul pe cale extraordinara se inainteaza de persoane ce au atributii de supraveghere (in cazul recursului in anulare si demersului in interesul legii) cererea este prezentata de procurorul general precum si de partile participante la proces. Daca unii din ei au depistat careva incalcari in procesul achitarii sentintei (exact stabilite de CPP RM) el poate inainta cererea respectiva. Temei pentru inaintarea cererii consta in anularea si revizuirea procesului, este plangerea partilor la proces, declaratii si scrisori emanate de la cetateni, din partea organizatiilor sindicale si altor organizatii obstesti, intreprinderi, institutii, articole sau scrisori publicate in presa, prezentarea de procurori sau judecatori a unor informatii ce pot servi ca temei pentru modificarea sentintei. Cele mai des intalnite temeiuri (de prezentare a cererii de contestare si anulare) sunt plangerile condamnatilor si aparatorilor sai .

Una din obligatiile de baza a aparatorului la etapa data e de a ajuta condamnatul sa compuna cererea de atac. Experienta si profesionismul in intocmirea documentelor, intelegerea si cunoasterea actelor normative necesare, capacitatea de a efectua o analiza critica a probelor, a concluziilor instantelor judecatoresti asigura eficacitatea, convingerea temeinica a cererii de atac, mai ales cand e intocmita de un jurist calificat.

In ea trebuie sa fie descrise concluziile si pareri al celui ce o inscrie, adica tot ce cere el de la instanta de judecata competenta: de a anula sentinta instantei anterioare sau de a introduce careva modificari in ele, de a transmite la o noua rejudecare. Cererea in vederea atacului pe cale extraordinara este un act procesual ce atrage anumite consecinte:

ea serveste ca temei pentru infaptuirea procedurii de atac pe cale procesualas

ea trebuie examinata de o persoana imputernicita de aceastas

pe ea se emite o hotarare care trebuie sa fie motivatas

ea serveste ca temei pentru ridicarea documentelor si materialelor cazului dats

inaintarea ei poate sa suspendeze executarea hotararii a carei anulare se ceres

despre rezultatul examinarii procesului trebuie informati autorii si alte persoane cointeresate .

Legea procesual penala stabileste concret temeiurile, modul de infaptuire a procedurii in cazurile atacului pe caile extraordinare. Astfel situatia contestarii impotriva hotararii definitive este de zece zile dupa inceperea executarii pentru persoana impotriva careia se face executarea, iar pentru celelalte persoane - treizeci de zile. In cazul revizuirii procesului penal, termenul dat pentru condamnat nu e limitat, iar pentru celelalte parti - nu mai tarziu de expirare termenului de prescriptie sau a unui an de la descoperirea imprejurarilor prevazute de art. 363 aliniatul 2 CPP RM. O situatie asemanatoare e prezenta si in cazul recursului in anulare: pentru condamnat un careva termen nu exista, pentru alte persoane - un an de la data cand hotararea a ramas definitiva. Aceasta serveste ca o garantie a respectarii principiului garantarii dreptului la aparare.

Participarea aparatorului in procesul examinarii cazului pe calea atacului extraordinar trebuie sa fie obligatorie in cazul cand condamnatul doreste aceasta. Prezenta aparatorului are o importanta deosebita in cazul cand instanta competenta examineaza posibilitatea achitarii persoanei sau atenuarii raspunderii stabilite6 .

Imputernicirile instantelor competitive de a examina cauzele pe caile extraordinare sunt destul de vaste. Ele pot lasa sentinta sau hotararea fara schimbari si inceta activitate pe dosar sau trimite materialul la o noua examinare in cazul aparitiei unor noi imprejurari (art. 363 CPP RM). Posibilitatea de a examina imprejurari la cazului penal permite de a descoperi si cerceta erorile comise, daca ele au fost comise si nu au fost inlaturate la stadiile precedente de examinare penala ⁶¹. Aceasta are o importanta procesuala si educationala. Fiind o parte componenta a dreptului condamnatului la aparare, creeaza incredere nestingherita in suprematia legii si victoriei adevarului. Fiecare din formele existente de atac a sentintelor are importanta sa specifica formand un tot intreg, ce contribuie la garantarea principiilor generale a jurisprudentei, inclusiv si la respectare dreptului condamnatului la aparare ⁶².