StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » dreptul de autor
Trimite articolul prin email Caracterul si continutul drepturilor patrimoniale de autor : Dreptul de autor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Caracterul si continutul drepturilor patrimoniale de autor



CARACTERUL SI CONTINUTUL DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR


Drepturile patrimoniale consta in prerogativa autorului unei opere de creatie intelectuala de a trage foloase patrimoni- ale de pe urma exploatarii operei sale. Acestea sunt drepturi subiective civile cu continut economic, pe cale de consecinta a- ceste drepturi vor avea toate caracteristicile generale ale orica- rui drept civil patrimonial . Asadar, drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi subiective civile absolute, titularul lor poa- te avea o anumita conduita, fara a fi nevoie sa apeleze la alt- cineva pentru a si-l realiza . Drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi eventuale, existenta lor este conditionata de ma- nifestarea de catre autor a dreptului de a aduce opera la cu- nostinta publica si de a exploata in beneficiul sau si al succe- sorilor sai. Fiind un drept absolut dreptul patrimonial din con- tinutul dreptului de autor are aceleasi caractere generale spe- cifice acestor categorii de drepturi cat si unele caractere speci- fice:




Caractere generale : are cunoscut numai titularul, titu- larul obligatiei corelative este necunoscut, fiind format din toa- te celelalte subiecte de drept civil; ii corespunde obligatia gene- rala negativa de a nu i se aduce atingere; este opozabil erga omnes, in sensul ca tuturor subiectilor de drept civil le revine obligatia de a nu-l incalca.

Caractere specifice : sunt drepturi subiective civile str- ans legate de persoana autorului, adica intuitu personae; ca- racterul personal al drepturilor patrimoniale reiese din conti- nutul art. ([…] Acest drept este legat de persoana autorului, comportand astfel atribute de ordin moral si patrimonial); sunt drepturi civile limitate in timp, ele durand pe tot parcur- sul vietii autorului, iar dupa moartea autorului se transmit pe o perioada de timp limitata; caracterul temporar reiese din dis- pozitiile art. alin. (Drepturile patrimoniale […] dureaza pe tot parcursul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o peri- oada de de ani, oricare ar fi data la care opera a fost a- dusa la cunostinta publica in mod legal.

- aceste drepturi pot face obiectul unei instrainari sau al unei cesiuni exclusive sau neexclusive. Potrivit art. alin. Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin con- tract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale”.  

- prin derogare de la dreptul comun unele dintre aceste drepturi nu pot fi transmise prin mostenire;

Intr-o alta opinie caracterele specifice drepturilor pa- trimoniale de autor sunt caracterul personal, caracterul exclu- siv si caracterul temporar. Daca sub aspectul caracterului per- sonal si celui temporar nu exista vreun clivaj intre cele doua opinii sub aspectul exclusivitatii acesta este evident. Daca in cadrul primei opinii se sublinia posibilitatea autorului de a in- straina sau cesiona exclusiv sau 323h77d neexclusiv drepturile patrimo- niale, in cea de a doua opinie se subliniaza nu numai prero- gativa exclusiva a autorului de a exploata singur opera sau de a o instraina ori cesiona, ci si dreptul suveran al autorului de a decide daca opera sa va fi exploatata. „Caracterul exclusiv al drepturilor patrimoniale are un indoit inteles: primul este ace- la ca autorul are dreptul suveran de a decide daca opera sa va fi exploatata, in ce mod si cand, al doilea fiind acela ca mono- polul exploatarii apartine in exclusivitatea autorului, care poa- te decide sa-si exploateze singur opera, dupa cum poate con- simti la utilizarea operei de catre altii, in conditiile financiare pe care el le va stabili cu cesionarul”

In privinta reperarii drepturilor patrimoniale din conti- nutul dreptului de autor, in literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unitar. Unul dintre autori considera ca fi- ind drepturile patrimoniale din continutul dreptului de autor urmatoarele:

a) dreptul de a decide utilizarea operei;

b) dreptul de suita

Sub acelasi aspect s-a considerat ca fiind drepturile pa- trimoniale de autor:

a) dreptul de a utiliza sau folosi opera;

b) dreptul de a consimti la utilizarea operei de catre

terti;

c) dreptul de suita

Aceasta opinie a fost criticata sub dublu aspect. In pri- mul rand ca nu tine cont de prevederile Legii are con- sacra o reglementare distincta numai dreptului de a utiliza o- pera si dreptului de suita, iar in secundar i se reproseaza ca sub aspect stiintific, se pune pe acelasi plan generalul, adica drep- tul autorului de a decide utilizarea operei cu specia acestuia, a- dica cu dreptul autorului de a consimti la utilizarea operei de catre altii

Intr-o ultima opinie s-a apreciat ca fiind  drepturi patri- moniale din continutul dreptului de autor:

a) dreptul patrimonial de a utiliza sau exploata exclusiv opera si de a consimtii la utilizarea operei de catre altii;

b) dreptul de suita in cazul operelor de arta plastica;

c) dreptul la remuneratia compensatorie al autorilor ale caror opere sunt susceptibile de a fi reproduse

Conform art. autorul unei opere are dreptul patri- monial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utili- zata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de ca- tre altii. Cu privire la materia drepturilor patrimoniale, din perspectiva intelesului, termenii utilizare si exploatare sunt si- nonimi, insemnand a folosi, a intrebuinta opera, a pune opera in valoare . Dreptul patrimonial de a utiliza opera are doua componente, prima pozitiva, adica de a utiliza sau exploata o- pera in mod exclusiv, iar a doua, negativa, care se refera la po- sibilitatea autorului de a interzice tertilor utilizarea sau explo- atarea operei sale, prin neautorizarea acestor activitati . Acest drept genereaza pentru autor sau titularul dreptului de autor o serie de prerogative patrimoniale distincte si exclusive de a au- toriza sau interzice modalitatile de punere in valoare a operei. Modalitatile de valorificare patrimoniala a operei sunt „nume- roase si aparent diverse” . Doctrina straina s-au conturat opi- nia conform careia modalitatile de utilizare a operei sunt sus- ceptibile de clasificare in doua categorii importante: reprodu- cerea si reprezentarea. De asemenea, au fost si alte clasificari a modalitatilor de utilizare a operelor, astfel, H. Desbois clasifica modalitatile in directe si indirecte. Sunt directe acele modali- tati care fac ca opera sa fie perceputa nemijlocit de catre pu- blic, cum este cazul reprezentarii. Indirecte sunt acele modali- tati care interpun intre opera si public o anumita operatiune, asa cum e cazul reproducerii. Doctrina germana clasifica mo- dalitatile de valorificare a operei sub forma corporala (prin re- producere, punere in circulatie, expunere) si sub forma incor- porala (prin recitare, executare, reprezentare, teledifuzare)



In legislatia romana, aceste modalitati sunt enumerate in cadrul art. dupa cum urmeaza:

- reproducerea operei; conform art. prin „repro- ducere”, in sensul dat de Legea , se intelege realizarea integrala sau partiala a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar sau permanent, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricarei inregis- trari sonore sau audiovizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta sau temporara a acesteia cu mijloace electronice. Obiectul reproducerii il constituie opera protejata, cu conditia implicita ca ea insasi sa fi fost fixata pe un suport de natura sa permita o astfel de operatiune. De asemenea, ne aflam in si- tuatia unei reproduceri atunci cand o reprezentare sau executie a operei ce este fixata pe un suport si multiplicata. In aceasta ipoteza este obiect al reproducerii atat opera cat si interpre- tarea sau executia fixata care la randul lor sunt protejate ca opere de creatie intelectuala. Legea nu face distinctie intre re- producerea partiala sau totala a operei, oricare dintre ele pre- supunand acordul autorului sau titularului de drepturi de au- tor sau conexe. De asemenea, legea nu distinge in mod limita- tiv anumite procedee tehnice de reproducere, aceste putandu-se realiza asa cum se prevede in textul legal „in mod direct sau indirect, temporar sau permanent, prin orice mijloc si sub ori- ce forma”. Ne aflam in ipoteza reproducerii si atunci cand o- pera este reprodusa intr-un alt mod decat cel in care a fost realizata opera originala.

O reproducere a unei opere poate fi facuta in scopul de folosinta publica cat si pentru uzul privat. Intre cele doua ti- puri de reproducere exista o diferenta sub raportul necesitatii autorizarii de catre autor sau de catre titularul dreptului de autor. Diferenta consta in faptul ca reproducerea in scopul fo- losintei publice este supusa autorizarii de catre autor sau titu- larul dreptului de autor, ceea ce nu este cazul reproducerii in scopul folosintei private, care se poate face fara acordul auto- rului sau titularului dreptului de autor, in conditiile prevazute de art. , adica fara a fi necesara vreo remunerare a titularului dreptului de autor, cu conditia ca opera sa fi fost adusa ante- rior la cunostinta publica, iar reproducerea sa se faca cu res- pectarea bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu-l prejudicieze pe autor sau pe titularul drep- tului de autor. Este evident faptul ca titularul dreptului de au- tor e prejudiciat de orice reproducere pentru uzul privat, dar in cazul acestui tip de reproduceri ne aflam in fata uni tensiuni datorate necesitatii de a diminua un fenomen ce prejudiciaza titularii drepturilor de autor si imposibilitatea dovedirii intin- derii acestui fenomen, imposibilitate ce rezulta din inexistenta unei metode de cuantificare care sa nu intre in conflict cu dreptul la viata privata garantat fiecarui individ. Legiuitorul roman a prevazut pentru acoperirea prejudiciului incercat de autori si titularii de drepturi de autor sau conexe o remune- ratie compensatorie pentru copia privata care se datoreaza de catre fabricantii si importatorii de suporturi sau aparate care permit realizarea acestor copii.

- distribuirea operei; conform art. prin „distri- buire” se intelege vanzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum si oferirea publica a acestora. Acest drept se epuizeaza odata cu prima vanzare sau primul transfer de drept de pro- prietate asupra originalului ori a copiilor unei opere pe piata interna. Legiuitorul, in art. instituie o prezumtie de cesiune a acestui drept in cazul cesiunii dreptului la reproducere. A- ceasta prezumtie este una relativa, care devine eficienta numai in cazul in care nu exista nici o clauza expresa privitoare la dreptul la distribuire inserata in contractul de cesiune a drep- tului la reproducere. De asemenea, potrivit art. alin. , in cazul contractului de inchiriere, a autorul si pastreaza dreptul de autor asupra operei inchiriate cu exceptia dreptului de dis- tribuire. Ca si in cazul cesiunii dreptului la reproducere si in a- cest caz legiuitorul instituie o prezumtie relativa privind do- bandirea dreptului de distribuire de catre locatar, prezumtie ce capata eficienta in lipsa unei conventii contrare.

- importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, cu consimtamantul auto- rului, dupa opera; conform art. prin „import” se inte- lege introducerea pe piata interna, cu scopul comercializarii, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.

- inchirierea operei; conform art. prin „inchiri- ere” se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial di- rect ori indirect, a unei opere. Contractul de inchiriere este re- glementat de art. , iar asa cum rezulta din alin. el este supus regulilor de drept comun privind contractul de locati- une.

- imprumutul operei; conform art. prin „im- prumut” se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si fara un avantaj economic sau comercial di- rect ori indirect, a unei opere prin intermediul unei institutii care permite accesul publicului in acest scop.

- comunicarea publica; conform art. se considera „comunicare publica” orice comunicare a unei opere, direct sau prin orice mijloace tehnice, facute intr-un loc deschis publicu- lui sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al unei familii si al cunostintelor a- cesteia, inclusiv reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de executie ori prezentare directa a operei, expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografica si de arhitectura, proiectia publica a operelor cine- matografice si a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de arta digitala, prezentarea intr-un loc public, prin intermediul inregistrarilor sonore sau audiovizuale, precum si prezentarea intr-un loc public, prin intermediul oricaror mijloace, a unei o- pere radiodifuzate. Ca atare, se considera publica orice comu- nicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fara fir, prin pu- nere la dispozitie publicului, inclusiv prin internet sau alte re- tele de calculatoare, astfel incat oricare dintre membrii publi- cului sa poata avea acces din orice loc sau in orice moment ales in mod individual.



In Legea comunicarea publica este determinata de doua criterii, primul este cel al locului (este considerata pu- blica orice comunicare facuta intr-un loc deschis publicului), iar cel de-al doilea este cel al participantilor la receptia comu- nicarii (se considera publica orice comunicare a unei opere fa- cuta intr-un loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cu- nostintelor acesteia, indiferent daca membrii care compun acel public susceptibil de receptiona astfel de comunicari pot sau nu sa o faca in acelasi loc sau in locuri diferite ori in acelasi timp sau in momente diferite)

- radiodifuzarea operei; conform art. prin „ra- diodifuzare” se intelege deopotriva emiterea unei opere de ca- tre un organism de radiodifuziune sau televiziune, prin orice mijloc ce serveste la propagarea fara fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor ori a reprezentarii acestora, inclusiv comunica- rea publica prin satelit, in scopul receptionarii de catre public, cat si transmiterea unei opere sau a reprezentarii acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu si- milar, cu exceptia retelelor de calculatoare, in scopul receptio- narii de catre public.

- retransmiterea prin cablu a operei; conform art. prin „retransmiterea prin cablu” se intelege retransmiterea simultana, nealterata si integrala, prin mijloacele prevazute de art. lit. b sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultra- scurte, pentru receptionarea de catre public a unei transmisii initiale, cu sau fara fir, inclusiv prin satelit, de servicii de pro- grame de radiodifuziune sau de televiziune, destinate receptio- narii de catre public.

- realizarea de opere derivate; conform art. prin „realizarea de opere derivate” se intelege traducerea, publica- rea in culegeri, adaptarea, precum si orice alta transformare a unei opere preexistente, daca aceasta constituie creatie intelec- tuala. „In fapt, conditionarea traducerii, adaptarii, transforma- rii operei etc. de obtinerea autorizatiei autorului constituie si o garantie a dreptului moral la integritatea operei”

Conform art. nu necesita autorizarea autorului sau titularului dreptului de autor si nici nu creeaza nici o obligatie de remunerarea a acestora, transformarea privata, care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului, cea al carei rezultat este o parodie sau o caricatura, cu conditia ca rezulta- tul sa nu creeze confuzie in ceea ce priveste opera originala si autorul acesteia, precum si transformarea impusa de scopul utilizarii permise de autor.

Din continutul dreptului patrimonial de autor face par- te si dreptul de suita care reprezinta dreptul netransferabil si inalienabil al autorului unei opere originale de arta plastica sau grafica de a obtine un beneficiu economic din vanzarile succe- sive ale operei in cauza. Acesta are un caracter frugifer care o- fera autorului posibilitatea sa perceapa o remuneratie pentru instrainarile succesive ale operei. Acest drept a fost recunoscut autorilor de opere de arta grafica, plastica, fotografica etc. mai intai in legislatia franceza la inceputul secolului XX dupa care a cunoscut extindere rapida ajungand ca in zilele noastre sa ai- ba o recunoastere generala fapt subliniat si de cuprinderea sa in textul Conventiei de la Berna.

In doctrina se regasesc mai multe justificari ale acestui drept care se sprijina pe diferite argumente ca de pilda protec- tia patrimoniala a tinerilor creatori care lipsiti fiind de noto- rietate isi valorifica lucrarile la preturi mici, lucrari care in fun- ctie de recunoasterea ulterioara a artistului pot fi evaluate la sume mult mai mari. De aceea s-a considerat ca echitabil ca ar- tistii sa primeasca o parte din aceasta crestere valorica. Tot ra- portat la valorificarea patrimoniala de catre autor a operelor care fac obiectul dreptului de suita s-a argumentat ca dreptul de a utiliza sau folosi opera nu sunt de natura a aduce avantaje economice semnificative, avand in vedere ca „esential pentru valoarea unei opere de arta plastica nu este monopolul drep- tului de reproducere si reprezentare al autorului, ci suportul material cu care opera face corp comun”

Sediul dreptului de suita este in Legea care re- cunoaste autorului unei opere originale de arta grafica sau plastica ori a unei opere fotografice, precum si copiilor opere- lor originale ale acestora facute intr-un numar limitat de catre autor sau cu aprobarea acestuia, dreptul de a incasa o cota din pretul de vanzare obtinut la orice revanzare a operei, ulterioara primei instrainari de catre autor, precum si dreptul de a fi in- format cu privire la locul unde se afla opera sa. Beneficierea de aceasta cota este conditionata ca revanzarea sa implice in ca- litate de vanzatori, cumparatori sau intermediari, saloane, ga- lerii de arta, precum si orice comerciant de opere de arta. Acest drept nu poate face obiectul vreunei renuntari sau instrainari, ne fiind transmisibil nici pe cale succesorala, deci este un drept inalienabil, insesizabil si imprescriptibil. Precizam ca dreptul de a cere sumele cuvenite autorului in virtutea dreptului de suita este, asa cum se precizeaza si in art. alin. este pre- scriptibil in termen de ani de la data revanzarii.  

In vederea protejarii dreptului de suita, legiuitorul ro- man a prevazut mai multe obligatii atat in sarcina vanzatorului cat si in sarcina proprietarului operei. Potrivit art. alin. , vanzatorul trebuie sa-i comunice autorului informatiile privi- toare la operatiunile de vanzare in termen de doua luni de la data vanzarii, raspunzand de asemenea de retinerea din pretul de vanzare si de efectuarea platii catre autor a sumelor cuve- nite.

In vederea asigurarii dreptului autorului de a fi infor- mat cu privire la unde se afla opera sa, prerogativa care per- mite autorului o mai eficienta exercitarea a dreptului de suita, legea in art. si , instituie obligatia proprietarului sau posesorului unei opere sa permita accesul autorului si sa puna la dispozitia acestuia, daca acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului sau de autor si cu conditia ca prin aceasta sa nu se aduca atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. In acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garantie suficienta pentru securita- tea operei, asigurarea operei la o suma ce reprezinta valoarea de piata a originalului, precum si o remuneratie corespunza- toare. De asemenea, proprietarul originalului unei opere nu are dreptul sa o distruga inainte de a o oferi autorului la pretul de cost al materialului. In eventualitatea unei imposibilitati a proprietarului de a returna opera in original, acesta are obli- gatia de a-i permite autorului sa faca o copie de pe opera intr-o maniera corespunzatoare.




REFERINTE BIBLIOGRAFICE


Bodoasca, T., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck,

Bucuresti, , pp.

. Beleiu, Gh., Drept civil roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, , pp.

. Ibid., p.

. Bodoasca, T., [ ], p.

. Ros, V., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex,

Bucuresti, , pp.

. Ibid., p.

. Bodoasca, T., [ ], p.

. Ros, V., [ ], p.

. Bodoasca, T., [ ], pp.

10. Puscas, N., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Alma Mater, Rm. Valcea, , p.

11. Ros, V., [ ], p.

12. Ibidem.

13. Ibidem.

14. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti,

, p.

. Ros, V., [ ], p.

. Ibid., p.

. Françon, A., Cours de propriété litteraire, artistique et industrielle, Litec, , p.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact