StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » dreptul mediului inconjurator
Trimite articolul prin email Dezvoltarea durabila - premise juridice : Dreptul mediului inconjurator Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Dezvoltarea durabila - premise juridice



Dezvoltarea durabila - premise juridice


Conceptul de dezvoltare durabila


Dupa raportul Comisiei Brundtland (1987), veritabil bilant universal al politicilor privind mediul inconjurator, a aparut o evidenta necesitatea de a combina dezvoltarea cu protectia mediului, premisa a conceptului de dezvoltare durabila si a noului principiu al “dezvoltarii durabile”. Acest principiu a fost proclamat si in cadr 353b15d ul “Declaratiei de la Rio” (pct.3), declaratie semnata de majoritatea statelor lumii, printre care si Romania, in cadrul Conferintei ONU pentru protectia mediului si dezvoltare din iunie 1992. Conform principiului 3 al Declaratiei privind mediul si dezvoltarea, “dreptul la dezvoltare trebuie realizat astfel incat sa satisfaca echitabil nevoile privind dezvoltarea si mediul inconjurator ale generatiilor prezente si viitoare”.




Analizand relatia (ecuatia) dezvoltare - mediu, André Beauchamp afirma existenta unei duble crize: a mediului si a dezvoltarii, precum si dificultatile reconcilierii acestor doua realitati. Mai multi observatori evoca necesitatea, in aceasta situatie, a unui recurs la etica. Termenul etica, in acest caz, pare a acoperi o gama complexa de semnificatii, de la deontologia profesionala pana la imperativul kantian, incluzand consideratii de ordin strategic.

Daca dam termenului “etica” un sens indeajuns de apropiat sensului curent al moralei - ca o regula de conduita impusa de om sie insusi cu scopul de a atinge un obiectiv superior -, in acest sens, etica ar putea corespunde manierei specific umane de a-si asuma existenta biologica. Maniera specific umana de a defini conduitele trece prin discursul etic. Forta eticii rezida in maleabilitatea si adaptabilitatea sa la o pluralitate de situatii.

Punand problema reintoarcerii la etica in relatia sa cu dezvoltarea si cu mediul, ajungem la recunoasterea unei duble crize a mediului si a dezvoltarii; spre a gasi o solutie pentru iesirea din criza, este necesara, deci, o noua etica.

Comisia Brundtland propune, prin termenul de dezvoltare durabila, o forma de reconciliere, dezvoltarea durabila presupunand satisfacerea nevoilor (principiul economic), respectul echilibrelor ecologice (principiul ecologic) si luarea in consideratie a echitatii inter si intra-generatii (principiul solidaritatii).

Lacunar s-ar putea vorbi de: etica naturii, o etica a cunoasterii, etica echitatii si etica democratiei.



Integrarea proceselor de luare a deciziilor privind mediul inconjurator (capitolul VIII, Agenda 21 - Rio de Janeiro 1992).


Consideratiile privind mediul inconjurator si dezvoltarea trebuie sa fie in centrul deciziilor economice si politice.

Pentru aceasta, este necesara o modificare a structurilor institutionale pentru integrarea problemelor mediului in toate deciziile.

Tot astfel, noi forme de dialog trebuie instaurate intre puterea publica la nivel national si local, mediul industrial si stiintific, grupuri ecologice si populatie. Aceasta cere noi forme de participare a publicului interesat in procesul decizional la toate nivelele si, deci, un acces total la informatie .

De asemenea, statul trebuie sa adopte o strategie nationala de dezvoltare durabila, influentand planurile si politicile sectoriale. Aceasta strategie globala trebuie sa aiba ca obiectiv asigurarea unui progres economic echitabil pe plan social si sa garanteze, in acelasi timp, prezervarea resurselor si a mediului inconjurator pentru generatiile viitoare.



Toate acestea trebuiesc acompaniate de un cadru juridic eficient.


Dreptul mediului si dreptul dezvoltarii trebuie sa-si perfectioneze continutul, dar mai ales, trebuie perfectionate mecanismele institutionale de punere in aplicare a procedurilor administrative si judiciare, larg deschise particularilor, asociatiilor, marelui public.

Inventare critice ale normelor legale existente trebuie organizate cu scopul de a furniza guvernului (executivului) si legislativului informatii si propuneri combinand informatia juridica specializata si opiniile expertilor.

Programe nationale de control si de evaluare a respectarii sau a violarii normelor legale, care sa permita evaluarea periodica a eficientei instrumentelor si institutiilor juridice, vor trebui, tot asemenea elaborate.

Tinand cont de dezvoltarea dreptului international, se consolideaza obligatia statului de a pune in aplicare pe plan national acordurile internationale privind mediul si dezvoltarea, in vederea respectarii angajamentelor internationale asumate. Aceasta cu atat mai mult cu cat principiile fundamentale ale dreptului mediului izvorasc atat din surse internationale, cat si din cele nationale.

Astfel, ceea ce Kant denumea dreptul cosmopolit este in curs de a se generaliza gratie constientizarii si a unei solidaritati mondiale a popoarelor planetei - care se manifesta in tratate, recomandari, declaratii, constitutii, legi nationale, toate impreuna formand un drept al mediului si al dezvoltarii comun intregii umanitati, preocupate de a prezerva resursele naturale pentru generatiile viitoare si de a se dezvolta in armonie cu natura.



Principiile fundamentale ale armonizarii protectiei mediului si dezvoltarii durabile




Dupa Rio '92 s-ar putea enunta 7 principii fundamentale ale armonizarii protectiei mediului si dezvoltarii durabile:

- Principiul 1 al Declaratiei de la Rio reia sub alta formulare dreptul omului la mediu proclamat la Stockholm (16 iunie 1972): “Omul este in centrul preocuparilor privitoare la dezvoltarea durabila, avand dreptul la o viata sanatoasa si productiva, in armonie cu natura”.


Asadar, un prim principiu il constituie obligatia generala de a proteja mediul si resursele naturale si care se manifesta, totodata, prin dreptul omului la mediu, obligatia de a proteja mediul pentru generatiile viitoare si a prezerva resursele naturale comune (Conventia UNESCO, 1972).

Patrimoniul comun al umanitatii trebuie, totodata, conciliat cu mentinerea dreptului suveran al statelor asupra propriilor resurse, sub rezerva de a nu cauza prejudicii mediului altor state (Principiul 2 al Declaratiei de la Rio si preambulul conventiilor privind Diversitatea Biologica si Schimbarile Climatice).


- Un al doilea principiu are in vedere necesitatea de concertare a dezvoltarii si protectiei mediului (Principiul 4 al Declaratiei de la Rio si art.130 al Tratatului Uniunii Europene - Maastricht, 1992).

Credem ca am putea remarca cel putin patru consecinte:

- integrarea sistematica a mediului in toate politicile sectoriale;

- eliminarea saraciei - conditie indispensabila a dezvoltarii durabile (Principiul 5 al Declaratiei de la Rio);

- necesitatea eliminarii sau a reducerii modurilor de productie si de consum neviabile (Principiile 7 si 8 ale Declaratiei de la Rio);

- necesitatea asocierii, la politicile viitoare, a noi factori ai dezvoltarii durabile: grupuri sociale, femei, tineri, colectivitati locale etc. (Principiile 20, 22 ale Declaratiei de la Rio);


- Un al treilea mare principiu este poluatorul plateste (“pollueur-payeur”) – care presupune obligatia juridica internationala si nationala cu mecanismele aferente angajarii responsabilitatii poluatorului (Principiul 13 al Declaratiei de la Rio, Conventia Consiliului European, Lugano, 1993, art.3 lit.d si art.81 din Legea nr.137/1995 privind protectia mediului);


- Principiul bunei conduite ecologice este un al patrulea principiu. El se aplica problemelor transfrontiere si comertului international. Mecanisme juridice speciale trebuie sa conditioneze implantarea activitatilor poluante (studiu de impact, proceduri consultative, informare, egalitate de acces la justitie etc.) (Conventia ESPOO din 1991 asupra evaluarii impactului transfrontier , art.14 al Conventiei privind biodiversitatea biologica, Rio 1992, (principiile 12 si 14 ale Declaratiei de la Rio).


- Un al cincilea principiu se axeaza pe ideea ca mediul si dezvoltarea durabila sunt indisolubil legate de solidaritate si de democratia participativa (principiile 18, 19 ale Declaratiei de la Rio).


- Principiul prevenirii a fost unul din primele principii declarate inca din anii '70 - Evitarea oricaror atingeri si prejudicii aduse mediului, avandu-se in vedere caracterul ireversibil al acestora (Conventia ESPOO 1991, art.14; Conventia privind biodiversitatea, principiile 11, 17 - Declaratia de la Rio).


- Ultimul principiu pune in discutie tehnica si stiinta si admite incertitudinea sau ignoranta ca elemente ale stadiului de dezvoltare a stiintei (omul nu stapaneste inca toate datele stiintifice). Deci, prudenta in comportament fata de riscurile inca necunoscute sau incomplet cunoscute. Noul comportament prudent devine astfel principiul precautiei (consacrat de principiul 15 al Declaratiei de la Rio) si consta in luarea deciziilor cu precautie cat priveste actiunile care nu sunt complet stapanite, de pilda, moratoriul nuclear sau luarea unor masuri juridice de precautie pentru a limita efectele daunatoare. In acest sens putem lua in consideratie si multele preocupari, la nivel mondial, privind gestionarea riscurilor legate de dezvoltarea biotehnologiei, (Protocolul de la Cartagena la Conventia privind biodiversitatea)



Legea 137/1995 cu modificarile ulterioare[3] prevede la art. 3 privind principiile si elementele strategiei, ca acestea guverneaza reglementarea cadru de protectie a mediului in scopul declarat al asigurarii dezvoltarii durabile.

Pentru atingerea unor parametri sociali, economici si ecologici, dimensiuni care, constituie, de fapt, elementele de baza ale Strategiei Nationale pentru Dezvoltarea Durabila, au fost avute in vedere, in Romania, si aspectele institutionale menite sa puna in aplicare aceste obiective.

Astfel, a fost constituit prin lege[4] Consiliul National pentru Mediu si Dezvoltare Durabila, organism autonom de interes public avand ca scop si functie principala de a oferi un cadru institutional organizat de consultare si de dialog intre reprezentantii autoritatilor publice si cei ai societatii civile asupra problemelor fundamentale ce privesc politicile, programele si planurile de actiuni actuale si de perspectiva in sectoarele economice si sociale, luand in considerare protectia mediului.

In acelasi sens prin Hotararea Guvernului nr.115din 2002 a fost constituita Comisia Nationala permanenta de elaborare a Strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei – Orizont 2025. Comisia isi desfasoara activitatea pe baza exprimarii libere a opiniilor, promovarea consensului si caracterul deschis al proiectelor.

In componenta comisiei se regasesc grupuri de experti (independenti, desemnati de Guvern sau de partide politice), grupuri de reflectie recomandate de Academia Romana, reprezentanti ai patronatelor, sindicatelor, cultelor Bisericii Ortodoxe Romane, personalitati ale stiintei, culturii, reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, ai administratiei publice, etc.

In elaborarea lucrarilor Comisia ia in considerare prevederile strategiilor si planurilor de actiuni convenite cu organisme internationale, Comisia Europeana, NATO, Fondul Monetar International sau Banca Mondiala.

Comisia isi desfasoara activitatea in deplina independenta de conceptie si opinie.




A se vedea in acest sens si Conventia de la Aarhus din 25.06.1999 publicata in M. Of. P.I 224 din 22.05.2000 privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, ratificata prin Legea 86/2000, precum si H.G. 1115/2002 privind accesul liber la informatia de mediu, publicata in M.Of. 331/15 ianuarie 2003

Conventia ESROO a fost semnata si ratificata de Romania prin Legea 22/2001 publicata in M. Of. 105 din 1 martie 2001

Legea 137/1995 privind protectia mediului modificata prin Legea 159/1999 si republicata, modificata si completata prin OUG 91/2002 aprobata prin Legea 294/27 iunie 2003

HG nr.732/2003, publicata in M. Of. nr.500/2003

a se vedea Legea 158/1999 publicata in M. Of. nr.513/1999






Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact