Dreptul mediului inconjurator - notiuni generale

Notiunea de mediu

Notiunea de mediu, notiune cameleon, cum este caracterizata de Michel Prieur[1], cunoaste nenumarate valente si este folosita cu intelesuri mai mult sau mai putin diferite in numeroasele medii ale societatii umane.

Oamenii de stiinta, economistii, juristii, politicienii, slujitorii artelor, 626e43g sensibilizati de importanta covarsitoare a imperativului de protectie a mediului si a resurselor naturale, reliefeaza anumite aspecte ale mediului, care, de fapt, este unic.

Termenul de mediu ramane, totusi, o notiune generala, dificil de sintetizat intr-o definitie care sa satisfaca pe toata lumea.

Exista, insa, in mod obisnuit, doua sensuri diferite pe care le imbraca expresia "mediul". O prima acceptiune, izvorata din stiintele naturii si aplicata societatii umane, deci o abordare ecologica (ansamblul de elemente si echilibre de facto care conditioneaza viata unui grup biologic); cealalta acceptiune, care este datorata limbajului arhitectilor si urbanistilor si care se refera la zona de contact intre spatiul construit si mediul natural (deci intre spatiul artificial si cel natural).

Aceste doua acceptiuni ale notiunii de mediu nu lasa, desigur, indiferenta calificarea sa din punct de vedere juridic. Asadar, pana in prezent nu putem afirma ca mediul se bucura de o calificare juridica sau de un statut juridic unanim acceptat.

Creatie a doctrinei, a jurisprudentei si a reglementarilor juridice conventionale sau legale, notiunea de mediu cunoaste o relativa varietate si inregistreaza, totodata, o evolutie.

Astfel, pentru Comunitatile europene mediul reprezinta ansamblul elementelor care, in complexitatea relatiilor lor, constituie cadrul, ambianta si conditiile vietii oamenilor, astfel cum exista sau cum sunt percepute .

Subliniind caracterul dinamic al dispozitiilor legislative (dreptul pozitiv), trebuie sa punem in evidenta atat rolul doctrinei in fundamentarea notiunii, cat si rolul creator al jurisprudentei, care au contribuit la definirea mediului.

In dreptul italian, prima definitie a mediului, data in mod formal de Legea nr.349/1986, a provocat o ampla dezbatere in doctrina juridica. Pentru a interpreta cat mai exact continutul notiunii de mediu, Curtea Constitutionala (Decizia nr.210 din 28 mai 1987) a declarat ca exista o tendinta a legiuitorului de a parveni la o conceptie unitara care cuprinde toate resursele naturale si culturale, precizand: "Mediul inseamna conservarea, gestionarea rationala si ameliorarea conditiilor mediului natural (aer, apa, sol si toate celelalte componente), existenta si conservarea patrimoniului genetic terestru si acvatic, a tuturor speciilor vegetale si animale care vietuiesc in mediu in stare naturala si, in fine, fiinta umana cu toate manifestarile sale".

Dar decizia Curtii Constitutionale Italiene cea mai cunoscuta in materie (din 30 decembrie 1987) si care da o definitie juridica mult mai precisa, in care se regasesc si ecourile doctrinei, afirma: "Mediul este considerat ca un bun imaterial unitar cu diferitele sale componente, fiecare dintre ele putand constitui, separat, un obiect de protectie; dar toate, in ansamblul lor, constituie o unitate". Curtea explica in continuare ca mediul este protejat deoarece este o conditie care defineste calitatea vietii, el constituind habitatul natural in care omul traieste si activeaza, fiind absolut necesar colectivitatii. Protectia mediului se impune, de altfel, inainte de orice, prin dispozitii constitutionale (art.32 din Constitutia Italiana).

Aceasta idee este sustinuta si de doctrina belgiana care cauta sa defineasca mediul ca pe o constatare elementara avand in vedere ca fiecare specie vie - fie ca este vegetala, animala sau umana - are nevoie de conditii naturale fundamentale care sa-i garanteze existenta si dezvoltarea. Este, deci, mediul fizic sau biologic - mediul inconjurator - in care poate gasi aceste conditii necesare.

Tot asemenea, Maurice Kamto , analizand dreptul mediului in Africa, subliniaza faptul ca nu exista o definitie generala unanim admisa in dreptul pozitiv. Unele texte nationale dand definitii partiale sau limitate la un obiectiv precis, nu se ajung, totusi, la o definitie globala.

Asa cum remarca M. Kamto, in acel moment Proiectul de Pact International privind Mediul si Dezvoltarea (Comisia U.I.C.N.) propunea o definitie generala in cadrul art.1 al acestuia prevazand ca 'se intelege prin mediu materia in ansamblul sau, resursele naturale, inclusiv patrimoniul cultural si infrastructura umana indispensabila activitatilor social-economice'.

O alta definitie juridica a mediului o ofera Conventia privind raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de activitati periculoase pentru mediu, redactata de Consiliul Europei si deschisa spre semnare la Lugano la 21 iunie 1993 si care, in cadrul definitiilor cuprinse de art.2 la punctul 10 mentioneaza:

"Mediul cuprinde:

- resursele naturale abiotice si biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna si flora, precum si interactiunile intre acesti factori;

- bunurile care compun mostenirea culturala; si

- aspectele caracteristice ale peisajului".

Aceasta definitie, care se impune cu forta juridica partilor semnatare ale Conventiei este, in opinia noastra[6], rezultatul dezbaterilor dintre filosofi, economisti, ecologisti si juristi, fiind una dintre cele mai elaborate si complete. Alte texte juridice nu si-au asumat, dupa cate cunoastem, un asemenea demers.

Legea-cadru pentru protectia mediului , in anexa 1 ce facea, dupa cum se preciza in articolul 2, parte integranta din legea respectiva, pare a fi "lamurit intelesul unor termeni in sensul legii". Vom trece peste contradictia dintre formularea art.2 care preciza ca sunt formulate unele definitii cuprinse in anexa 1 si titlul anexei care mentiona ca era vorba de "intelesul termenilor in sensul legii". Credem ca a fost vorba numai de o inadvertenta redactionala.

Oricum, notiunea de "mediu" din anexa legii este considerata a cuprinde "ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale".

Aceasta definire sau "lamurire" a termenului de mediu, ce pare a fi fost terorizata de ideea de a nu omite ceva care sa faca, totusi, parte din mediu, nu a constituit rezultatul unui efort prea mare de sinteza si sistematizare.

Credem, insa, ca prin modificarea Legii nr. 137/1995 prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 91/2002, aprobata prin Legea nr. 294/2003 aceasta defineste, acum, in mod explicit "mediul ca fiind ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei, aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului".

Fata de textul definitiei, credem ca am putea sa observam ca nu este exprimat in mod direct faptul ca din mediu face parte si omul cu bunurile sale. Socotim, insa, ca acest lucru rezulta neindoios din mai multe elemente ale definitiei, cum sunt: "toate (.)fiintele vii" si "valorile materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului".

Ni se pare, de asemenea, demn de remarcat faptul ca "aspectele caracteristice ale peisajului" au fost incluse in notiunea de mediu, desigur, ca o consecinta a armonizarii legislatiei noastre cu legislatia Uniunii Europene

De altfel, si alte texte juridice, cum ar fi, de pilda, in dreptul comunitar, directiva privind studiile de impact prevad, intr-o maniera detaliata, ca mediul cuprinde "omul, fauna si flora, solul, apa, aerul, climatul si peisajul, interactiunea intre acesti diferiti factori cat si bunurile materiale si patrimoniul cultural".

Programul de actiune (Actiunea 21) , la randul sau, da o definitie a mediului inconjurator ce pare mai sintetica si mai precisa, fara a fi excesiv "bioenergizanta", mentionand ca mediul "este constituit din toate resursele care conditioneaza cadrul de viata: apa, aerul, spatiul (sol si peisaj), climatul, materiile prime, mediul construit, patrimoniul natural si cultural."