StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » banci si burse
Trimite articolul prin email Compensarea si decontarea tranzactiilor cu valori mobiliare : Banci si burse Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Compensarea si decontarea tranzactiilor cu valori mobiliare



COMPENSAREA SI DECONTAREA TRANZACTIILOR CU VALORI MOBILIARE


Fenomenele si procesele economice care s-au afirmat la nivel mondial in a doua jumatate a anilor ’80 din secolul trecut si in perioada care a urmat, concentrate sintetic de economisti in conceptul de globalizare, au condus la remodelarea accelerata a peisajului economic general si a fiecareia din componentele sale, luata in parte. Concurenta, dezvoltarea comertului international, modificari ale reglementarilor la nivel national si international, progresele realizate in ultimele decenii de tehnologia informatiei si telecomunicatiilor, inovatia financiara, liberalizarea fluxurilor de capital si servicii sunt poate principalii factori care au facut ca pietele financiare sa fie printre primele domenii economice asupra carora fenomenul de globalizare si-a rasfrant efectele.





Practic, detinatorii de capital pot incheia astazi tranzactii 24 de ore din 24 si pot lua decizia de a investi in orice zona 444c25e a lumii, indiferent ca este vorba de Extremul Orient, Europa sau America, ceea ce a contribuit la o adevarata explozie a pietelor de capital si implicit, la cresterea spectaculoasa a volumului si valorii fluxurilor financiare asociate tranzactiilor cu valori mobiliare. In acest context, actorii activi pe pietele de valori mobiliare au devenit tot mai constienti de importanta mecanismelor si institutiilor implicate in compensarea si decontarea tranzactiilor negociate pe pietele bursiere, din punctul de vedere al costurilor si riscurilor asociate acestor tranzactii.


Elemente generale


Asa cum este cazul pentru orice alta marfa tranzactionata pe o piata si pentru valorile mobiliare negocierea si incheierea unei tranzactii pe piata bursiera este urmata de transferul reciproc al proprietatii asupra respectivelor valori mobiliare, de la vanzator la cumparator, precum si al unor sume de bani echivalente, de la cumparator la vanzator. Serviciile de compensare si decontare au in vedere ca transferurile de valori mobiliare si fonduri financiare intre partile unei tranzactii sa fie realizate in conditii de siguranta ridicata si cu costuri reduse.


Compensarea si decontarea sunt operatii de baza in pietele de valori mobiliare moderne, iar functionarea acestora in conditii de siguranta este fundamentala in eficientizarea functionarii sistemului financiar. Cu cat numarul intermediarilor financiari implicati in decontarea unei tranzactii cu valori mobiliare este mai mare, cu atat complexitatea procesului de decontare creste.


Activitatea de compensare-decontare permite participantilor pietei sa isi determine obligatiile banesti si de livrare a valorilor mobiliare, iar descarcarea de aceste obligatii trebuie sa se efectueze intr-un mod previzibil, sigur si cu costuri reduse.





Etapele procesului de decontare a trazactiilor bursiere


Descris sintetic, procesul de compensare – decontare implica patru etape principale: confirmarea termenilor tranzactiei, compensarea tranzactiilor, prin care sunt stabilite obligatiile cumparatorilor si ale vanzatorilor, livrarea valorilor mobiliare de la vanzator la cumparator concomitent cu plata aferenta acestora.


Confirmarea

O tranzactie este incheiata atunci cand doua parti contracteaza schimbul unei cantitati sigure dintr-un anumit tip de valori mobiliare contra unei sume de bani pentru o data de decontare prestabilita. Incheierea tranzactiei implica de regula sisteme si regulamente privind introducerea ordinelor si transmiterea acestora catre ceilalti participanti, modalitati de stabilire a pretului, executarea ordinelor cu posibilitatea confirmarii acestei operatiuni, intocmirea de rapoarte privind tranzactia, activitatea de supraveghere si de informare a pietei etc.


Compensarea

Dupa incheierea tranzactiilor partile trebuie sa confirme datele aferente acestora si sa calculeze obligatiile de decontare corespunzatoare. Acest proces are loc intre data incheierii tranzactiei (T) si data premergatoare zilei de decontare (D-1). Perioada de decontare variaza pentru fiecare piata, intalnindu-se perioade de la una la cinci zile, dar existand si decontare in aceeasi zi in care a fost incheiata tranzactia.


Modalitatile de comparare a tranzactiilor in vederea confirmarii pot fi procesate manual, dar si automat. De regula, informatiile privind tranzactiile sunt transmise unui “partener central” – institutia de compensare. Institutia de compensare intocmeste rapoarte catre fiecare broker (rapoarte de compensare – decontare). Principalul scop al compensarii este acela de a reduce numarul si valoarea operatiunilor de livrare si de plata necesare pentru decontarea unui anumit numar de tranzactii. Aceasta procedura reduce necesarul de lichiditate, costurile pe tranzactie si, in situatia unui management al riscului eficient, riscurile asociate cu decontarea.


Compensarea tranzactiilor poate fi realizata pe baza bilaterala neta intre parti sau printr-un mecanism central. Tipul de compensare poate fi pe baza neta bilaterala sau multilaterala.


Modalitatea de compensare centralizata a tranzactiilor este caracterizata printr-o eficienta mai ridicata, prin impunerea de proceduri si formate standard care faciliteaza automatizarea procesului de compensare, ceea ce duce la economii in privinta costurilor de procesare.


Sistemele de compensare a tranzactiilor sunt influentate de factori precum: numarul si tipul participantilor, volumul si dimensiunea trazactiilor, sursele datelor privind tranzactiile, sistemele de garantare (managementul riscului), etc.


Sistemele de compensare integrate cu sistemele de executie a tranzactiilor asigura o metoda mai eficienta de realizare a compensarilor prin formarea de perechi de date intrate din doua parti, fata de cele in care tranzactiile sunt raportate de catre parti independent de executarea tranzactiei. Astfel de sisteme sunt in general utilizate in piete cu volume mari si in special in acelea cu un numar mare de tranzactii cu valoare mica.


Un management al riscurilor bazat pe proceduri de compensare-decontare bine structurate, poate determina cresterea eficientei de procesare, scaderea costurilor privind lichiditatea si reducerea riscurilor financiare. In sistemele care duc lipsa unui cadru procedural solid, in eventualitatea aparitiei starii de insolvabilitate a unui participant, obligatiile nete pot fi atacate pe cale judiciara sau administrativa. In cazul in care prin caile legale de atac pozitiile nete calculate de sistem sunt contestate, iar contestatiile sunt acceptate de organele legale competente, institutia de compensare si restul participantilor sunt supusi unor expuneri semnificative la decontare, sporind riscul manifestarii ulterioare a unor esecuri in decontare.


Decontarea

Decontarea tranzactiilor cu valori mobiliare reprezinta legatura dintre un mecanism de transfer al valorilor mobiliare si sistemul de plati. Astfel, obligatia de decontare consta din doua parti:

Obligatia vanzatorului de livrare a valorilor mobiliare catre cumparator si

Obligatia cumparatorului de a plati fondurile banesti aferente catre vanzator.


Obligatiile de decontare pot fi calculate fie pe baza bruta, fie pe baza neta bilaterala sau multilaterala.

Decontarea semnifica descarcarea de obligatiile asumate prin transferul final al valorilor mobiliare de la vanzator catre cumparator si prin transferul final al fondurilor banesti de la cumparator catre vanzator. Finalitatea transferurilor de valori mobiliare sau de fonduri poate fi realizata fie simultan pentru ambele tipuri de active, fie la momente diferite.


In practica internationala este subliniata in mod deosebit importanta ca livrarea finala a valorilor mobiliare sa fie autorizata cu conditia efectuarii transferului final de fonduri banesti – livrare contra plata (“Delivery versus Payment” - DVP).


Decontarea pe baza de livrare contra plata confera ambelor parti ale tranzactiei asigurarea ca nu va interveni nici o pierdere pe parcursul procesului de decontare. Altfel spus, livrarea contra plata opreste pe una dintre parti sa execute livrarea valorilor mobiliare sau plata lor finala atata timp cat nu a primit contravaloarea acestora.


In practica, pentru atingerea obiectivului livrare contra plata, sistemele de transfer de valori mobiliare si de fonduri banesti pot fi interconectate in doua moduri:


Localizarea in cadrul aceluiasi sistem (institutie) atat a conturilor de valori mobiliare cat si a conturilor de fonduri banesti, situatie in care transferurile finale de valori mobiliare si de fonduri se realizeaza si se incheie simultan.


Localizarea separata a conturilor de valori mobiliare fata de conturile de fonduri banesti si asigurarea unui schimb adecvat de informatii intre cele doua susbsisteme. In cadrul acestui sistem transferurile de valori mobiliare pot fi initiate din contul vanzatorului si fie depozitate in contul cumparatorului pe o baza conditionata, fie blocate intr-un cont separat pana cand se incheie decontarea finala a fondurilor banesti.

Simpla punere in functiune a procedurii de livrare contra plata nu asigura insa controlul riscurilor de credit si de lichiditate si implicit al riscului sistemic. Exista sisteme de compensare – decontare care functioneaza pe principiul livrare contra plata, dar care prezinta riscuri de lichiditate semnificative cauzate spre exemplu de revocabilitatea transferurilor conditionate de valori mobiliare.


Riscurile in sistemele de decontare a tranzactiilor bursiere

Managementul riscurilor constituie o problema deosebit de importanta legata de activitatea sistemelor de compensare – decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare, intrucat in situatia in care procedurile de control al riscurilor sunt inadecvate, acestea pot determina pierderi participantilor la piata si implicit pierderea increderii publicului in integritatea financiara a sistemului respectiv.


Sistemelor de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare le sunt asociate in principal urmatoarele tipuri risc:

Riscul de credit este riscul ca una din partile la tranzactie sa nu isi deconteze obligatia la intreaga valoare fie la scadenta, fie ulterior. Riscul de credit se manifesta sub doua forme principale:

Riscul costului de inlocuire – rezulta din modificarea pretului unei valori mobiliare in perioada de timp dintre momentul executarii unei tranzactii si momentul decontarii acesteia.

Riscul principalului – rezulta din diferenta de timp dintre momentul efectuarii transferului final al fondurilor banesti si cel al livrarii finale a valorilor mobiliare la data decontarii.

Riscul de lichiditate constituie riscul ca o parte la o tranzactie sa nu isi deconteze obligatia la valoarea integrala la data scadentei. Riscul de lichiditate nu implica in mod automat insolvablitatea unui participant, deoarece este posibil ca acesta sa isi poata acoperi debitul intr-un moment viitor. Riscul de lichiditate al unui participant poate determina alti participanti in a-si lichida fortat alte active, de a imprumuta fonduri sau alte valori mobiliare.

Riscul operational consta in riscul unei decontari intarziate, neiregistrarii unor tranzactii, distrugerii unor inregistrari, intreruperii de comunicatii sau energie electrica sau alte probleme operationale care pot intrerupe sau perturba procesul de compensare – decontare.


Sistemele de compensare – decontare a valorilor mobiliare mai pot fi afectate si de alti factori care pot genera expunerea la riscuri.

Obiectivul fundamental al procedurilor de compensare – decontare este acela de a limita eventualele pierderi generate de esecul unui participant la decontare si de a impune un control adecvat al lichiditatii in vederea prevenirii situatiilor in care riscurile pot degenera in manifestarea riscului sistemic in pietele financiare.



Institutiile de compensare – decontare trebuie sa ia masuri precum:

Criterii selective de participare – stabilite in functie de bonitatea si puterea financiara a participantilor (capital social minim, cerinte de lichiditate, capacitate operationala);

Metode de garantare – solicitarea de garantii pentru acoperirea anumitor expuneri (active cu grad de lichiditate foarte ridicat – numerar, valori mobiliare emise de stat);

Facilitati pentru obtinerea de lichiditate – asigura institutiei de compensare accesul rapid, pe parcursul zilei, la fonduri banesti, care ii permit decontarea la momentul prestabilit (fond de garantare)

Limite nete debitoare – masuri asiguratorii privind faptul ca obligatia neta debitoare fata de institutia de compensare nu va depasi o anumita limita prestabilita;

Scheme de impartire a riscurilor – mecanisme interne care sa ii determine pe participanti sa isi monitorizeze propriile expuneri la credit fata de ceilalti participanti.

Masuri de protectie operationala – control intern, securitatea bazelor de date si securitatea fizica, proceduri de refacere in caz de dezastre, sisteme de backup, retele de comunicatie etc.

Toate aceste aspecte subliniaza inca o data faptul ca masurile eficiente de minimizare a riscurilor constituie pentru investitori elemente de baza privind siguranta si atractivitatea pietelor de capital dintr-o anumita tara.


Tipologia sistemelor de decontare a valorilor mobiliare

In Septembrie 1992, lucrarea 'Delivery versus Payment in Securities Settlement Systems', elaborata de CPSS – BIS (Committee on Payment and Settlement Systems, Bank for International Settlements), identifica trei modele structurale in legatura cu livrarea de valori mobiliare si plata acestora in sistemele de decontare a valorilor mobiliare.

Modelul 1

Decontarea bruta, simultana a valorilor mobiliare si a transferurilor de fonduri

Sistemele care deconteaza instructiunile de transfer, atat pentru valori mobiliare, cat si pentru fonduri simultan, tranzactie cu tranzactie, transferul (irevocabil si neconditionat) valorilor mobiliare de la vanzator la cumparator (livrare) avand loc in acelasi timp cu transferul fondurilor banesti de la cumparator la vanzator (plata).

Sistemul de decontare mentine pentru participanti conturi, atat pentru valori mobiliare, cat si pentru fonduri. Transferurile de valori mobiliare cat si de cash sunt inregistrate electronic in conturi.

Modelul 2

Decontarea bruta a valorilor mobiliare urmata de decontarea neta a transferurilor de fonduri banesti

Sistemele care deconteaza instructiunile de transfer pe baza bruta (tranzactie cu tranzactie), transferul final al valorilor mobiliare de la vanzator la cumparator (delivery) avand loc in timpul procesului de decontare, in timp ce transferul fondurilor se efectueaza pe baza neta, transferul final al fondurilor de la cumparator la vanzator (plata) avand loc la sfarsitul ciclului de decontare.

Sistemul de decontare al valorilor mobiliare mentine conturi de valori mobiliare pentru participanti, in timp ce conturile de fonduri banesti sunt de obicei detinute de o alta entitate (banca comerciala sau banca centrala). Valorile mobiliare sunt inregistrate in conturi electronic, acestea devenind irevocabile la momentul inregistrarii acestora in sistem ca fiind decontate. In timpul procesului de decontare sistemul calculeaza balantele fondurilor (efectueaza compensarea fondurilor), balanta finala fiind decontata la sfarsitul procesului de decontare, atunci cand pozitiile nete creditoare si debitoare sunt transmise la banca comerciala sau la banca centrala care mentine conturile de fonduri banesti. Decontarea fondurilor banesti poate fi efectuata o data sau de mai multe ori pe zi.


Modelul 3


Decontarea simultana neta a valorilor mobiliare si a transferurilor de fonduri


Sistemele care deconteaza, atat transferurile de valori mobiliare, cat si cele de fonduri banesti pe baza neta, transferul final al acestora avand loc la sfarsitul procesului de decontare. Decontarea se poate efectua o data sau de mai multe ori pe zi.


Sistemul de decontare al valorilor mobiliare mentine conturile de valori mobiliare  pentru participanti. Conturile banesti pot fi deschise la o alta entitate, banca comerciala sau banca centrala. Situatiile debitelor si creditelor pentru fonduri si valori mobiliare sunt calculate (compensate) in timpul procesului de decontare. Toate transferurile de fonduri si valori mobiliare sunt provizorii pana la finele procesului de decontare, la momentul in care transferurile au loc efectiv. Transferurile finale sunt executate numai daca participantii au suficiente fonduri banesti si valori mobiliare in balante.


Recomandarile CPSS/IOSCO pentru sistemele de decontare a valorilor mobiliare


In ultimul deceniu, in contexul mediului financiar in permanenta schimbare, al globalizarii si integrarii pietelor financiare, dar si al cresterii concurentei in cadrul acestora, al ritmului cresterii economice si al transformarilor structurale intervenite in cadrul economiilor nationale si al economiei mondiale, al dezvoltarii infrastructurii tehnologice cu efecte asupra eficientei operatiunilor, al cresterii volumului de tranzactii cu valori mobiliare “peste hotare” (cross - border), a crescut si preocuparea privind rolul important indeplinit de procedurile de compensare si decontare a valorilor mobiliare pentru asigurarea unor piete financiare stabile si eficiente. In atentia celor care elaboreaza politicile privind sistemele post tranzactionare este crearea unor/unui sisteme/sistem care:

Sa permita accesul deschis si echitabil al institutiilor care intermediaza servicii de compensare-decontare si care sa permita costuri corecte si reduse de acces fara discriminari fata de utilizatorii de peste hotare;

Sa raspunda flexibil la schimbarile de operare prin efectuarea de investitii in tehnologie;

Sa stabileasca standarde de operare comune care sa nu elimine ci, dimpotriva sa incurajeze cooperarea intre diferitii participanti pe piata in conditiile unei concurente loiale;

Sa practice tarife apropiate de costuri;



Sa aiba un set de reglementari legale si operationale care sa furnizeze un management al riscului adecvat si sa permita o functionare eficienta chiar si in situatii de criza.


Fata de aceste probleme, se manifesta din ce in ce mai pregnant cererea participantilor de pe pietele de capital si cele financiare privind cresterea vitezei si securitatii operatiunilor de decontare aferente tranzactiilor incheiate.


De asemenea, in paralel cu aparitia si dezoltarea unor noi sisteme de decontare, autoritatile sunt preocupate si de dezvoltarea unui cadru legal adecvat in conditiile necesitatii, dar si tendintei evidente de armonizare a legislatiei in domeniu apartinand diverselor state. In acest context pot fi mentionate initiative majore ale statelor industrializate, cum ar fi: asigurarea finalitatii decontarii in sistemele de transfer de fonduri banesti de mare valoare, necesitatea implementarii standardelor Raportului Lamfalussy in ceea ce priveste sistemele de decontare pe baza neta, tendinta concertata a bancilor centrale de promovare a implementarii sistemelor de decontare pe baza bruta in timp real (RTGS), adoptarea standardelor de livrare contra plata in sistemele de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare prin stabilirea unor legaturi directe intre acestea si sistemele de plati. Sub egida BIS - Bank for International Settlements si IOSCO – organizatie internationala pentru reglementarea operatiunilor cu valori mobiliare, prin intermediul CPSS (Committee on Payment and Settlement Systems) - format din reprezentanti ai bancilor centrale din 10 tari dezvoltate (G10), au fost identificate problemele cu care se confrunta sistemele de compensare-decontare si au fost formulate o serie de principii, recomandari si standarde. Cele mai des mentionate sunt Recomandarile CPSS/IOSCO pentru sistemele de decontare a valorilor mobiliare, elaborate plecand de la Recomandarile G30 (1989) modificate si devenite Standarde in 1995.


Recomandarile G30 (1989) cuprind un set de noua recomandari care ar trebui implementate de catre toate sistemele de decontare:


Confirmarea tuturor tranzactiilor trebuie sa se realizeze de catre participantii directi la piata (de ex. brokeri, brokeri/dealeri si alti membri ai sistemului) in T+0. Detaliile tuturor tranzactiilor confirmate trebuie transmise sistemului de decontare (de aplicat pana in 1990).


Participantii indirecti la piata (investitori instutionali sau orice contraparte implicata in tranzactii care nu este broker/dealer) trebuie sa fie membri ai unui sistem de comparare a tranzactiilor, sistem  care trebuie sa faca posibila afirmarea termenilor tranzactiilor (de aplicat pana in 1992).


In fiecare tara trebuie sa existe si sa functioneze un depozitar central al valorilor mobiliare, astfel organizat si condus incat sa incurajeze o cat mai larga activitate a participantilor directi si indirecti pe piata. Gama de instrumente financiare eligibile de catre depozitarul central trebuie sa fie cat mai larga. Imobilizarea sau dematerializarea instrumentelor financiare trebuie sa fie cat mai extinsa. Daca pe aceeasi piata exista mai multi depozitari, ei ar trebui sa opereze pe baza unor reguli si practici compatibile, cu scopul de a reduce riscul de decontare si a permite utilizarea fondurilor si disponibilizarea colateralului in mod eficient (de aplicat pana in 1992).


Fiecare tara trebuie sa determine, tinand seama de volumele tranzactionate si de participare, daca un sistem de decontare pe baza neta ar fi benefic in termenii reducerii riscului si cresterii eficientei. Daca introducerea unui sistem pe baza neta este oportuna, acesta trebuie implementat pana in 1992.


Sistemul livrare contra plata (DVP) ar trebui sa fie folosit ca metoda de decontare pentru toate tranzactiile. (incepand din 1992).


Platile asociate decontarii tranzactiilor cu valori mobiliare si utilizarea portofoliului de valori mobiliare ar trebui sa vizeze toate pietele si instrumentele financiare, prin adoptarea conventiei “same day funds”.


Un sistem “rolling settlement” trebuie sa fie adoptat pentru toate pietele. Pana in 1992, decontarea finala trebuie sa se realizeze la momentul T+3. Ca un obiectiv interimar, decontarea finala trebuie sa se realizeze cel mai tarziu la T+5 pana in 1990, exceptand situatiile in care acest lucru intarzie realizarea decontarii la T+3 pana in 1992.


Imprumutul de valori mobiliare ar trebui sa fie incurajat, ca o metoda de dezvoltare a decontarii tranzactiilor cu valori mobiliare. Barierele si taxele care limiteaza practica imprumutului de valori mobiliare ar trebui eliminate pana in 1990.


Fiecare tara trebuie sa adopte standardul pentru mesajele cu privire la valorile mobiliare, dezvoltat de Organismul International pentru Standardizare (ISO Standard 7775). In particular, tarile trebuie sa adopte sistemul de codificare pentru valori mobiliare (ISIN numbering system), definit de ISO Standard 6166, cel putin pentru tranzactiile cross-border.


In conjunctura cresterii rolului pietelor financiare, a cresterii volumului de tranzactii cu valori mobiliare “peste hotare” (cross - border), a schimbarilor infrastructurale (ex. Introducerea CCP – Central CounterParty) si modernizarea SSS (Securities Settlement Systems) in multe tari (in special in cele cu economie in crestere) si pe fondul unei vaste practici in domeniu concretizata in Standarde precum: Standardele G30 pentru sistemele de compensare - decontare (1989), Obiectivele si Principiile IOSCO pentru reglementarea operatiunilor cu valori mobiliare (1998), Principiile de baza ale CPSS pentru sistemele de plati (2001), Standardele Bancii Centrale Europene (ECB – European Central Bank), in Noiembrie 2001 a fost publicat un Raport privind Recomandarile CPSS/IOSCO pentru sistemele de decontare a valorilor mobiliare, urmat de o Metodologie de evaluare publicata la sfarsitul anului 2002.


Obiectivele Raportului vizeaza: siguranta - si anume stabilitatea pietelor financiare si a sistemelor de plati - si eficienta sistemelor - in speta costuri reduse pentru emitenti si profit considerabil pentru investitori.


Raportul cuprinde 19 recomandari fiecare avand cate un text explicativ care furnizeaza motivatia recomandarii, intrebari cheie pentru evaluarea implementarii, anexe (pentru stabilirea unei intelegeri comune) asupra:

procesului de compensare - decontare

riscurilor in compensarea - decontarea tranzactiilor cu valori mobiliare

decontarii tranzactiilor “cross- border”


Recomandarile CPSS – IOSCO preiau si dezvolta prevederi din Recomandarile G30, adaptandu-le la modificarile importante care au avut loc in industria valorilor mobiliare din ultimii ani, dar adauga si altele noi. Aceste recomandari sunt urmatoarele:



Cadrul legal

Sistemele de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare trebuie sa beneficieze de un cadru legal solid, clar si transparent.


2. Confirmarea tranzactiilor

Confirmarea tranzactiilor intre participantii directi la piata trebuie sa se realizeze cat mai curand posibil dupa executarea tranzactiilor, dar nu mai tarziu de data incheierii tranzactiei (T+0). Atunci cand este necesara confirmarea tranzactiei de catre participanti indirecti la piata (cum ar fi cazul investitorilor institutionali), aceasta trebuie sa aiba loc cat mai curand posibil dupa executarea tranzactiei, de preferat in “T+0”, dar nu mai tarziu de “T+1”.


3. Ciclul de decontare

Mecanismele de decontare a tranzactiilor trebuie sa adopte sistemul prin care data de decontare este stabilita dupa un numar specificat de zile de la data incheierii tranzactiilor (“rolling settlement system”). Decontarea finala trebuie sa se realizeze nu mai tarziu de “T+3”. Costurile si beneficiile utilizarii unui ciclu de decontare mai scurt decat “T+3” trebuie evaluate.


4. Contrapartea Centrala

Costurile si beneficiile utilizarii mecanismului de contraparte centrala trebuie evaluate. Introducerea acestui mecanism trebuie sa fie insotita de un control riguros al riscurilor asumate de institutia care ofera servicii de contraparte centrala.


5. Imprumut de valori mobiliare

Imprumutul de valori mobiliare (contractele REPO sau alte tranzactii echivalente) trebuie sa fie incurajat, in scopul eficientizarii procesului de decontare a tranzactiilor. Barierele care inhiba utilizarea imprumutului de actiuni in acest scop trebuie eliminate.


6. Depozitarul Central (CSD)

Imobilizarea sau dematerializarea valorilor mobiliare si transferul acestora prin inregistrare electronica in cont trebuie sa fie utilizate pe scara cat mai larga.


7. Livrarea contra plata

CSD trebuie sa elimine riscul principalului prin corelarea transferului de valori mobiliare si al transferului de fonduri financiare echivalente, astfel incat sa se realizeze livrarea conta plata (DVP).


8. Finalizarea decontarii

Finalizarea decontarii trebuie sa aiba loc cel tarziu la sfarsitul datei de decontare. Finalizarea decontarii pe baza unui mecanism de decontare in timp real trebuie avuta in vedere.


9. Controlul riscurilor

CSD care ofera facilitati de credit participantilor, inclusiv CSD care opereaza sisteme de decontare pe baza neta, trebuie sa instituie un control riguros al riscurilor, care sa asigure cel putin finalizarea decontarii in cazul in care participantul cu cea mai mare obligatie de plata nu poate sa realizeze decontarea. Cel mai potrivit mijloc de control al riscurilor presupune adoptarea unui set de masuri care sa combine utilizarea colateralului cu limitari ale expunerilor.




10. Decontarea baneasca

Activele utilizate pentru decontarea ultimei obligatii de plata a tranzactiilor cu valori mobiliare trebuie sa poarte riscuri reduse sau sa nu fie deloc afectate de riscul de credit sau riscul de lichiditate. Daca schema de decontare nu presupune eventuala utilizare a resurselor bancii centrale, trebuie luate masuri pentru a proteja membrii sistemului de decontare de potentiale pierderi sau constrangeri de lichiditate care pot apare ca urmare a riscului agentului utilizat pentru finalizarea decontarii banesti a tranzactiilor cu valori mobiliare.


11. Siguranta operationala

Sursele riscurilor operationale care apar in procesul de compensare si decontare trebuie sa fie identificate si minimizate prin adoptarea unei arhitecturi potrivite pentru sistem, control si proceduri specifice. Sistemele trebuie sa fie sigure si sa aiba o capacitate adecvata. Planurile de actiune in caz de urgenta si de back-up trebuie sa permita recuperarea datelor in timp util si finalizarea procesului de decontare.


12. Protejarea detinerilor investitorilor

Entitatile care au in custodie valori mobiliare trebuie sa utilizeze proceduri specifice care sa asigure protectia totala a detinerilor investitorilor. Este esential ca detinerile investitorilor sa fie protejate de pretentiile creditorilor asupra entitatii care pastreaza in custodie valorile mobiliare.


13. Guvernarea

Guvernarea CSD si a CCP trebuie sa raspunda interesului public si sa promoveze interesele proprietarilor si utilizatorilor.


14. Accesul

CSD si CCP trebuie sa aiba stabilite criterii obiective si transparente pentru participanti, care sa permita accesul corect si deschis la sistem.


15. Eficienta

Fara a afecta siguranta operatiunilor, sistemele de decontare trebuie sa asigure eficienta din punctul de vedere al costurilor suportate de participanti.


16. Standarde si proceduri de comunicare

Sistemele de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare trebuie sa utilizeze sau sa adopte procedurile si standardele internationale de comunicare incidente pentru a facilita decontarea eficienta a tranzactiilor trans-frontaliere.


17. Transparenta

CSD si CCP trebuie sa furnizeze participantilor suficiente informatii pentru ca acestia sa identifice si sa evalueze riscurile si costurile asociate utilizarii serviciilor furnizate de depozitarul central si contrapartea centrala.


18. Supravegherea

Sistemele de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare trebuie sa fie subiectul unei supravegheri transparente si eficiente. Bancile entrale si autoritatile de supraveghere a pietei de capital trebuie sa colaboreze intre ele sau cu alte autoritati cu competenta in domeniu.


19. Riscuri asociate legaturilor trans-frontaliere intre depozitarii centrali

CSD care stabileste legaturi cu un alt CSD pentru a realiza decontarea tranzactiilor trans-frontaliere trebuie sa proiecteze si sa opereze aceste legaturi astfel incat sa reduca riscurile specifice decontarilor trans-frontaliere.


Riscurile care trebuie minimizate conform acestor recomandari sunt clasificate astfel:

Riscul legal

Riscul inaintea decontarii

Riscul decontarii

Riscul operational

Riscul de custodie

Riscul decontarilor “peste hotare” (cross-border)


Riscul legal

Riscul prin care o parte poate suferi pierderi atunci cand legile sau reglementarile nu sunt elaborate in concordanta cu regulamentele privind sistemele de decontare ale valorilor mobiliare, cu performantele unor aranjamente privind decontarea, drepturile de proprietate sau alte interese in relatia cu sistemul de decontare.

De asemenea, riscul legal poate aparea daca aplicarea legilor si regulamentelor este neclara.


Riscul inaintea decontarii

Riscul prin care contrapartea unei tranzactii care urmeaza a fi decontata la o data viitoare nu mai poate indeplini obligatiile rezultate din contractul initial.

Riscuri suplimentare:

Costul inlocuirii tranzactiei initiale la preturile curente din piata.


Riscul decontarii

Este un termen general utilizat pentru a defini riscul ca decontarea intr-un sistem de transferuri nu are loc asa cum a fost prevazuta. Acest tip de risc poate cuprinde atat riscul de creditare si pe cel de lichiditate.


Riscul operational

Riscul ca deficientele din sistemele de informatii sau din controlul intern sa determine pierderi necalculate.

Riscul de custodie

Riscul pierderilor de valori detinute in custodie determinate de insolventa, neglijenta sau actiuni frauduloase ale unui custode sau subcustode.

Riscul decontarilor “peste hotare” (cross-border)

Riscul unei decontari care are loc in alta tara decat cea in care este localizata fie una dintre contrapartile tranzactiei, fie ambele.


Sistemul de Compensare - Decontare al Bursei de Valori Bucuresti


Infiintata in anul 1995 in baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, ca prima institutie de tranzactionare a valorilor mobiliare in Romania, Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si-a constituit un sistem propriu, modular, de tranzactionare, registru si compensare-decontare a valorilor mobiliare.


Pentru realizarea decontarii banesti, BVB este autorizata de Banca Nationala a Romaniei (BNR) in calitate de Casa de Compensatii Interbancare (din iunie 1997), iar transferurile banesti sunt efectuate de BNR ca Banca de Decontare Finala, pe baza balantei de decontare finala transmisa de BVB.





Participantii la sistemul de compensare - decontare al BVB

Participanti directi ai sistemului de compensare, decontare si registru al BVB sunt:

societatile de servicii de investitii financiare (SSIF) care indeplinesc urmatoarele conditii:

sunt membre ale Asociatiei BVB

au incheiat Contractul de Novatie cu BVB

au deschis cont de decontare la o banca participanta la decontare cu care BVB are incheiat un Contract de Decontare

au efectuat plata contributiei initiale la Fondul de Garantare al BVB

au transmis BVB “Situatia financiara lunara” aferenta lunii anterioare celei pentru care au acces in sistemul de compensare – decontare, conform Procedurii BVB nr. 5.2, in formatul solicitat de Regulamentul CNVM nr. 3/2002

agentii  custode autorizati de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare care  indeplinesc urmatoarele conditii:

au incheiat cu BVB Contractul privind desfasurarea activitatii de custodie la BVB

au transmis BVB documentatia aferenta obtinerii calitatii de agent custode

au achitat cotizatia anuala aferenta calitatii de agent custode

au efectuat plata contributiei initiale la Fondul de Garantare al BVB


Participanti indirecti ai sistemului de compensare-decontare sunt bancile de decontare participante, autorizate de BNR si care au incheiat Contract de Decontare cu BVB.


Activitatea de compensare – decontare a BVB este guvernata de regulamente si proceduri aprobate de Comitetul BVB si de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.


Lista completa a regulamentelor si procedurilor BVB este accesibila, atat participantilor la sistem, cat si publicului in format electronic (pe site-ul BVB).


Cadrul normativ pentru desfasurarea activitatilor de compensare-decontare la BVB este dat de regulamentele si procedurile BVB astfel:

Regulamentul nr. 5 privind compensarea si decontarea tranzactiilor,

Procedura nr. 5.1 privind compensarea si decontarea tranzactiilor,

Procedura nr. 5.2 privind calculul limitei de tranzactionare,

Regulamentul nr. 7 privind constituirea si functionarea fondului de garantare,

Procedura nr. 7.1  privind alimentarea fondului de garantare,

Regulamentul nr. 12 privind activitatea agentului custode in cadrul BVB,

Procedura nr. 12.1 privind activitatea custodelui in cadrul BVB,

Regulamentul nr. 15 privind operatiunile cu titluri de stat,

Procedura nr. 15.1 privind decontarea tranzactiilor cu titluri de stat.


Cadrul contractual este dat de tipurile de contracte incheiate de BVB cu participantii (directi sau indirecti) la decontare astfel: Contractul de novatie incheiat de catre BVB cu fiecare SSIF, Contractul privind desfasurarea activitatii de custodie incheiat de BVB cu fiecare agent custode, Contractul de Decontare incheiat de BVB cu fiecare dintre bancile de decontare participante, Contractul de Decontare Finala incheiat de BVB cu Banca Nationala a Romaniei (banca de decontare finala).


Caracteristicile sistemului de compensare – decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare la BVB


Compensarea sumelor rezultate din tranzactiile bursiere se realizeaza in timp real datorita faptului ca sistemul de compensare - decontare - registru este integrat cu sistemul de tranzactionare.


Modelul de compensare – decontare practicat de BVB este cel pe baza bruta (tranzactie cu tranzactie) pentru valorile mobiliare si multilateral net pentru fondurile banesti (Modelul BIS 2).


Sistemul de compensare - decontare al BVB are doua componente:

Compensarea multilaterala: tranzactiile sunt decontate pe baza pozitiei nete a fiecarui participant direct

Decontarea pe baza bruta : tranzactiile cu titluri de stat care depasesc 5 miliarde de Lei sunt decontate tranzactie cu tranzactie (pe baza bruta)


Perioada de decontare este T+3 pentru decontarea actiunilor si obligatiunilor.


Pentru decontarea titlurilor de stat exista termene de decontare flexibile:

- Piata principala: Tomorrow (T+1) - ca termen de deconare standard

- Piata Deal: Today (T), Tomorrow (T+1), Spot (T+2), Forward (T+3)

Respectarea principiului Livrare contra Plata (Delivery Versus Payment - DVP).


Procesul de decontare al valorilor mobiliare este rulat de BVB daca si numai daca are loc efectuarea transferurilor banesti privind tranzactiile bursiere pentru o anumita data de decontare si confirmarea acestor transferuri de catre BNR, si consta in livrarea  valorilor mobiliare din conturile vanzatorilor in cele ale cumparatorilor. Decontarea valorilor mobiliare si decontarea banesca astfel efectuata devine finala si irevocabila.


Ciclul de decontare


Societatile de servicii de investitii financiare deschid conturi in sistemul BVB conturi individuale de valori mobiliare. Agentii custode pot deschide pentru clientii  proprii atat conturi individuale, cat si conturi de tip agregat. Functionarea conturilor de tip agregat este reglementata de regulamentele BVB, agentii custode avand obligatia de a raporta detinerile detaliate aferente acestor conturi trimestrial sau la solicitarea BVB sau a CNVM.


De asemenea, fiecare societate de servicii de investitii financiare trebuie sa deschida cate un cont de decontare la una din bancile participante la sistemul de decontare al BVB.


La introducerea unui ordin de vanzare in sistemul de tranzactionare al BVB, sistemul verifica validitatea contului pentru care este introdus ordinul si existenta actiunilor oferite spre vanzare. De asemenea, la introducerea unui ordin de cumparare sistemul verifica validitatea contului. Mai mult decat atat, sistemul verifica limita de tranzactionare a fiecarui SSIF calculata pe baza valorii nete a capitalului societatii si a vanzarilor si cumpararilor pe cont “house” si/sau pe conturile clientilor.


La BVB serviciile de custodie pentru agentii autorizati de CNVM, permit accesul direct la sistemul de compensare, decontare si registru inca din luna ianuarie 1998.


Daca un client opteaza sa efectueze decontarea prin intermediul unui agent custode, acesta trebuie sa deschida un cont la SSIF (pentru tranzactionare) si un cont la agentul custode (pentru decontare). Clientul, brokerul si agentul custode vor semna un formular conform reglementarilor BVB, prin care vor instructa BVB sa realizeze o legatura a conturilor mentionate mai sus. Cele doua conturi vor avea acelasi numar de identificare. Cand brokerul introduce ordinul pentru un astfel de client, datorita existentei legaturii, sistemul verifica contul clientului de la custode. Dupa ce tranzactia a fost efectuata, aceasta este reflectata in Raportul de Tranzactionare care va fi transmis brokerului, in timp ce sumele rezultate vor fi regasite in Rapoartele de Compensare – Decontare transmise custodelui. Brokerul nu poate vizualiza contul deschis de client la custode, ci poate doar sa tranzactioneze pentru acel client. Atunci cand sunt executate tranzactii pentru acest fel de clienti, custodele poate observa operatiunile efectuate pe conturile respective  in timp real.


Sistemul de compensare – decontare calculeaza in timp real sumele nete debitoare si pe cele creditoare la nivel de membru participant. La sfarsitul sedintei de tranzactionare membrii isi pot consulta in sistem rapoartele de compensare – decontare in forma finala. De asemenea, sunt emise rapoartele de decontare bancara si transmise fie prin e-mail, fie prin fax bancilor de decontare.


Raportul de Compensare este acel document emis de Bursa de Valori care reflecta stingerea obligatiilor si realizarea drepturilor banesti ale societatii de  servicii de investitii financiare sau ale agentului custode rezultate in urma tranzactionarii.

Raportul de Decontare este acel document emis de Bursa de Valori care evidentiaza obligatiile si drepturile banesti ale societatilor de servicii de investitii financiare sau ale agentului custode, rezultate in urma compensarii tranzactiilor.

Raportul de Decontare Bancara este acel document emis de catre Bursa de Valori intocmit pe baza raportului de decontare care evidentiaza obligatiile si drepturile banesti ale fiecarei Banci, precum si a societatilor de  servicii de investitii financiare care au cont de decontare deschis de Banca respectiva.


Confirmarea tranzactiilor este efectuata prin intermediul BVB in timp real. Conform regulamentelor BVB in vigoare, termenul pentru confirmarea tranzactiilor de catre societatile de servicii de investitii financiare este T+1, ora 12:00. Exceptie fac agentii custode pentru care este admisa confirmarea in T+2, ora 12:00, cu conditia anuntarii BVB in privinta amanarii confirmarii de decontare din T+1 ora 12 in T+2 ora 12.


La T+3 pana in ora 10:00, BVB inainteaza BNR documentele plata cuprinzand:

Balanta de decontare finala - documentul intocmit de care Bursa de Valori Bucuresti, in baza caruia se receptioneaza ordinele de plata emise de catre Bursa si respectiv de catre Banci in vederea decontarii finale.

Ordinele de plata intocmite de BVB din contul sau special de decontare la BNR, in favoarea bancilor aflate in pozitie creditoare

Bancile debitoare pentru o anumita zi de decontare intocmesc ordine de plata in favoarea contului special de decontare al BVB la BNR.


Pe baza Balantei de decontare finala si a ordinelor de plata receptionate de BNR, aceasta efectueaza transferurile banesti de la bancile debitoare catre contul de decontare al BVB si apoi din contul de decontare al BVB catre bancile creditoare. La finalul decontarii banesti, contul de decontare BVB va avea sold zero, acesta indeplinind numai un rol tranzitoriu. BNR transmite BVB confirmarea de decontare finala, iar BVB ruleaza in sistemul de compensare – decontare si registru decontarea valorilor mobiliare.


Managementul riscului


Managementul riscului decontarii tranzactiilor efectuate la BVB este organizat pe doua niveluri:

organizat de BVB pentru participantii directi (SSIF-uri si agentii custode)

organizat de BNR pentru bancile de decontare participante, prin intermediul a trei scheme de garantare (unilaterala, bilaterala si multilaterala - conform reglementarilor BNR)


Managementul riscului organizat de BVB

In vederea limitarii expunerii la riscul de neplata al obligatiilor SSIF, rezultate din tranzactionare, Bursa a stabilit prin procedurile sale o limita de tranzactionare pentru fiecare societate in parte.

Limita de tranzactionare reprezinta suma maxima in limita careia fiecare dintre societatile de servicii de investitii financiare, denumite in continuare S.S.I.F., poate desfasura activitate de tranzationare in cadrul Bursei, intr-o zi de tranzactionare.


Limita de tranzactionare este calculata pentru fiecare SSIF zilnic, actualizata in timp real de sistemul de compensare – decontare, avand la baza cuantumul contributiilor la fondul de garantare si valoarea neta a capitalului raportata lunar si determinata prin metodologia stabilita de CNVM prin normele in vigoare si se refera atat la tranzactiile incheiate atat in nume propriu, cat si in numele clientilor. In momentul in care limita de tranzactionare este atinsa, SSIF-ul este automat oprit de la tranzactionare, iar ordinele acestuia sunt suspendate.


Formula de calcul a limitei de tranzactionare este


3(CIFG+CCFG+VNC) + VGB



unde:


CIFG = contributia initiala a S.S.I.F. la fondul de garantare;

CCFG = contributia curenta a S.S.I.F. la fondul de garantare;

VNC = valoarea neta a capitalului S.S.I.F., cuprinsa in Situatia privind capitalul net minim si gradul de indatorare, raportata conform prevederilor art. 4 si art. 5 ale prezentei Proceduri;

VGB = valoarea pe baza careia poate fi majorata limita de tranzactionare, conform sumei depuse de S.S.I.F. sau clienti in contul de decontare/clienti de la banca de decontare, confirmata si garantata Bursei de catre banca de decontare a S.S.I.F.-ului.


In decursul sedintei de tranzactionare, de fiecare data cand un S.S.I.F. incheie o tranzactie, sistemul Bursei verifica daca este respectata relatia de mai jos:




3(CIFG+CCFG+VNC) + VGB >=3(CNCP – VNCP)  + CNCl +VNCl


unde:


CIFG, CCFG, VNC si VGB au semnificatia descrisa anterior;

CNCP = reprezinta valorile mobiliare cumparate de S.S.I.F. in nume si pe cont propriu in ziua de tranzactionare, exprimate valoric;

VNCP = reprezinta valorile mobiliare vandute de S.S.I.F. in nume si pe cont propriu in ziua de tranzactionare, exprimate valoric;

CNCl = reprezinta valorile mobiliare cumparate de S.S.I.F. in nume propriu si pe contul clientilor in ziua de tranzactionare, exprimate valoric;

VNCl = reprezinta valorile mobiliare vandute de S.S.I.F. in nume propriu si pe contul clientilor in ziua de tranzactionare, exprimate valoric.


CAPITALUL NET = Active Ponderate si Actualizate ale Pietei de Valori Mobiliare - (Total Datorii - Clienti Creditori - Sume Datorate Bancii de Decontare In Contul Clientilor)


GRADUL DE INDATORARE = (Total Datorii - Clienti Creditori - Sume Datorate Bancii de Decontare in Contul Clientilor) / Capital Net < = 8/1


Exemplu numeric pentru calculul limitei de tranzactionare:

Presupunem ca o SSIF a raportat o Situatie financiara lunara din care reiese valoarea neta a capitalului in suma de 1.000.000.000 lei.

Contributia initiala la Fondul de Garantare este de 120.000.000 lei.

Conform formulei de calcul, limita de tranzactionare pana la care SSIF-ul poate tranzactiona in cursul unei sedinte de tranzactionare este de:


3x(1.000.000.000 + 120.000.000) = 3.360.000.000 lei.


In ipoteza in care pe parcursul sedintei de tranzactionare SSIF a efectuat tranzactii astfel incat:

CNP = 500.000.000 lei

VNP = 400.000.000 lei

Cncl = 100.000.000 lei

Vncl = 500.000.000 lei, rezulta:


3* (500.000.000 – 400.000.000) + 100.000.000 + 500.000.000 = 900.000.000 lei

In consecinta, SSIF mai are disponibila ca limita de tranzactionare suma de

3.360.000.000 – 900.000.000 = 2.460.000.000 lei.


Daca in cursul aceleiasi sedinte de tranzactioanre SSIF mai executa cumparari si vanzari in numele clientilor si cumparari in nume propriu care insumate ating sau depasesc 2.460.000.000 lei, sistemul va restrictiona SSIF-ul prin oprirea la tranzactionare.


Daca in cursul aceleasi sedinte de tranzactionare SSIF executa vanzari de valori mobiliare din contul “house”, suma acestora va mari limita de tranzactionare cu de trei ori valoarea acestor vanzari cofnorm formulei de mai sus.


Daca la inceputul sedintei de tranzactionare sau in cursul acesteia, SSIF estimeaza ca volumul activitatii pentru sedinta de tranzactionare curenta ar depasi limita de tranzactionare, sau daca limita de tranzactionare a fost atinsa iar SSIF-ul suspendat de la tranzactionare, SSIF poate solicita Bursei majorarea limitei pe baza sumei virate de SSIF sau de clienti in contul de decontare/clienti de la banca de decontare. SSIF va da instructiuni bancii sale de decontare sa blocheze in contul de decontare/clienti suma pe baza careia Bursa va majora limita sa de tranzactionare, pana in ziua efectuarii decontarii. Banca de decontare va transmite Bursei confirmarea soldului in contul de decontare/clienti al SSIF si garantia ca suma existenta in cont va fi destinata exclusiv decontarii tranzactiilor efectuate in cadrul Bursei, in ziua decontarii. (Procedura BVB 5.2. – modificata in luna aprilie 2004).


In cazul in care se constata ca la data decontarii SSIF nu are suficiente disponibilitati in contul curent pentru acoperirea obligatiei de plata, Banca la care societatea are cont deschis poate proceda la acordarea unui credit, in baza unui acord prealabil intre societatea de  servicii de investitii financiare si Banca. In cazul in care Banca acorda SSIF creditul necesar acoperirii pozitiei debitoare, SSIF debitoare va proceda la gajarea valorilor mobiliare existente in contul propriu, atat cele decontate cat si cele in curs de decontare, in favoarea Bancii care i-a acordat creditul, Bancii revenindu-i obligatia de a prezenta Bursei inscrisul prin care se constata gajarea.

In situatia in care Banca nu poate acorda creditul necesar sau acesta nu acopera integral pozitia debitoare a SSIF, se apeleaza la Fondul de Garantare.

Fondul se constituie pe baza contributiilor initiale si curente ale tuturor membrilor Asociatiei Bursei, precum si ale tuturor agentilor custode autorizati de Bursa.


Valoarea contributiei initiale pentru SSIF-uri va fi calculata prin aplicarea unui procent de 3% din valoarea capitalului social al SSIF, dar nu mai mult de 10.000 USD la cursul leu/USD al BNR din ziua platii.

Valoarea contributiei initiale pentru agentii custode este de 20.000 USD la cursul leu/USD al BNR din ziua platii.


Contributiile curente ale fiecarei SSIF se calculeaza aplicand procentul de 5% la totalul celor mai mari trei sume nete de plata rezultate din tranzactiile efectuate, care au fost consemnate in Rapoartele de Decontare ale fiecarei societati membre corespunzatoare perioadei luate in calcul. Intervalul de timp la care se face calculul este stabilit prin procedurile Bursei. In acelasi mod si la acelasi interval de timp, se calculeaza contributia curenta la fondul de garantare pentru agentii custode.


Fondul de Garantare este administrat de catre Bursa.


In situatia in care masurile prevazute mai sus nu asigura efectuarea decontarii tranzactiilor, toate SSIF-urile membre ale Asociatiei Bursei vor contribui la acoperirea sumelor ramase, conform deciziei Comitetului Bursei luata in procedura de urgenta.


Alte masuri de management al riscului gestionate de BVB


Conform Procedurii nr. 12.1 privind activitatea custodelui in cadrul Bursei de Valori, pentru gestionarea riscului la decontare in cazul tranzactiilor efectuate de clienti care deconteaza prin intermediul agentilor custode, BVB a introdus doua tipuri de tranzactii care vin sa acopere eventuala lipsa de valori mobiliare vandute pentru clienti care deconteaza prin intermediul unui custode si ale caror tranzactii nu sunt confirmate de agentul custode, SSIF-ul asumandu-si responsabilitatea decontarii. In virtutea procedurii mentionate, Bursa inlocuieste tranzactiile contestate de custode cu tranzactii in numele si pe contul SSIF-ului si emite noi rapoarte pentru SSIF-ul si custodele implicati, bancile de decontare ale acestora si BNR.


Tranzactia speciala (buy-in speciala) este o tranzactie speciala pentru care nu se impun limitele minime de valoare totala sau numar de valori mobiliare si prin care un SSIF cumpara in cont propriu valorile mobiliare implicate intr-o vanzare neconfirmata de agentul custode.


Procedura de cumparare impusa (buy-in) este operatiunea care consta in introducerea de catre Bursa, in ziua urmatoare decontarii initiale, de ordine de cumparare, in numele si pe contul propriu SSIF-ului care nu a obtinut valorile mobiliare (aferente vanzarii care urma a fi decontata in ziua decontarii initiale) printr-o tranzactie de cumparare speciala.


Managementul riscului organizat de BNR


Managementul riscului pentru bancile de decontare participante la decontarea tranzactiilor cu valori mobiliare este gestionat de BNR conform Regulamentului BNR nr.8/1996, republicat. Schema de garantare cuprinde trei categorii de proceduri pe care Banca Nationala a Romaniei le va aplica in ordine, dupa cum urmeaza:

a) proceduri de garantare unilaterala;

b) proceduri de garantare bilaterala;

c) proceduri de garantare multilaterala.


In scopul aplicarii de catre BNR a schemei de garantare, fiecare banca participanta are obligatia depunerii la BNR, in penultima zi lucratoare a fiecarei saptamani, a documentului 'Raportare pentru stabilirea referintelor in aplicarea procedurilor de garantare', aferent operatiunilor desfasurate de aceasta in ultimele 5 zile lucratoare.


Banca Nationala a Romaniei, in functie de conditiile concrete ale pietei, poate dispune societatilor bancare participante sa constituie garantii sub forma titlurilor de credit si/sau a depozitelor interbancare in lei, in sume mai mici sau mai mari decat limitele lor maxime de expunere calculate de administrator in baza Raportarii pentru stabilirea referintelor in aplicarea procedurilor de garantare.


Proceduri de garantare unilaterala

Societatile bancare participante calculeaza limita maxima de expunere pe care casa de compensatii interbancare sau titularul de cont de decontare speciala o are fata de respectiva societate bancara participanta, ca fiind cea mai mare diferenta negativa dintre incasarile si platile sale zilnice aferente perioadei la care se refera raportarea.


Pe baza limitei astfel calculate fiecare societate bancara participanta este obligata sa constituie la BNR un plafon tehnic de garantare unilaterala, care reprezinta nivelul minim al garantiilor pe care o societate bancara participanta trebuie sa le puna la dispozitia BNR in scopul asigurarii resurselor necesare aplicarii de catre acesta a schemei de garantare unilaterala.


Fiecare societate bancara participanta este obligata:

a) sa constituie la administrator garantii sub forma de valori mobiliare convenite cu Banca Nationala a Romaniei, avand la data constituirii o valoare acceptata de Banca Nationala a Romaniei cel putin egala cu cea a plafonului tehnic de garantare unilaterala;

si/sau

b) sa constituie, la alte societati bancare, garantii sub forma de depozite interbancare in lei, avand o valoare cel putin egala cu cea a plafonului tehnic de garantare unilaterala.

In cazul in care o societate bancara participanta, aflata in pozitie debitoare fata de casa de compensatii interbancare sau fata de titularul de cont special, nu dispune de suficiente disponibilitati banesti in contul sau curent deschis la Banca Nationala a Romaniei pentru acoperirea acestei pozitii in momentul decontarii speciale, garantiile constituite vor fi executate si trecute automat in proprietatea Bancii Nationale a Romaniei.


In situatia in care, la finalul aceleiasi zile de plati, societatea bancara participanta dispune de suficiente disponibilitati banesti in contul sau curent, garantiile, sub forma valorilor mobiliare executate conform alineatului precedent, vor fi repuse automat de catre BNR in proprietatea respectivei societati bancare participante, cu evidentierea operatiunilor in extrasul de cont al acesteia.

Proceduri de garantare bilaterala

In situatia in care, prin executarea garantiilor constituite pentru garantarea unilaterala o societate bancara participanta nu isi poate acoperi pozitia debitoare fata de casa de compensatii interbancare, Banca Nationala a Romaniei este obligata sa aplice fara preaviz procedurile existente de garantare bilaterala contractate in prealabil.

Fiecare societate bancara participanta are obligatia sa calculeze o limita minima de acoperire a riscurilor de incapacitate de plata a celorlalte societati bancare participante, ca fiind cea mai mica diferenta pozitiva dintre incasarile si platile sale zilnice aferente perioadei la care se refera raportarea.

In baza limitei calculate, fiecare societate bancara participanta este obligata sa constituie la BNR un plafon tehnic de garantare bilaterala, care reprezinta nivelul minim al disponibilitatilor din conturile curente ale societatilor bancare participante creditoare in limita caruia BNR aplica schema de garantare bilaterala.

In cazul in care, prin executarea procedurilor bilaterale se determina schimbarea pozitiei creditoare initiale a unei societati bancare participante in pozitie debitoare pe contul sau curent, procedurile de garantare bilaterala nu sunt aplicabile, Banca Nationala a Romaniei urmand sa aplice procedurile de garantare multilaterala.

Proceduri de garantare multilaterala

BNR returneaza casei de compensatii interbancare (BVB) balanta, solicitand acesteia sa refaca compensarea interbancara eliminand operatiunile care au determinat pozitia debitoare neacoperita de catre societatea bancara participanta in cauza.

Casa de compensatii interbancare (BVB) si societatile bancare participante au obligatia prezentarii la Banca Nationala a Romaniei a balantei refacute si a ordinelor de plata aferente.


Respectarea de catre BVB a Recomandarilor G30

Recomandarea

BVB

Compararea tranzactiilor intre participantii directi trebuie realizata in T. Detaliile tranzactiilor trebuie sa fie legate cu sistemul de decontare.

In timp real, prin legatura directa, in cadrul aceluiasi soft.

Participantii indirecti trebuie sa obtina afirmarea tranzactiilor in T+1.

Da

Fiecare tara trebuie sa aiba in functiune un depozitar central dezvoltat, organizat si condus pentru a incuraja cat mai mult posibil participarea directa si indirecta la piata.


La nivel national, nu.

La nivelul BVB, da.

Fiecare piata este incurajata sa reduca riscul la decontare prin introducerea “Decontarii Globale in Timp Real” sau a “Sistemului de Tranzactionare Neta”.


Decontare baneasca multilaterala neta.

Livrare contra Plata (Delivery Versus Payment)

Transferul valorilor mobiliare se realizeaza numai dupa confirmarea transferurilor banesti la nivelul BNR. Decalajul de timp este de circa 15 minute.

Datorita verificarii existentei actiunilor in contul vanzatorului inainte de efectuarea tranzactiei, decontarea tranzactiilor la BVB respecta principiul DVP.

Existenta fondurilor “in aceeasi zi”

(same day funds)

Da

Decontarea finala a tranzactiilor trebuie sa aiba loc nu mai tarziu de T+3.

Da

Imprumutul de actiuni trebuie sa fie incurajat ca o metoda de asigurare a rapiditatii decontarii cu valori mobiliare.

Inca nu; exista planuri pentru introducerea acestui mecanism la BVB.

Fiecare tara trebuie sa adopte standardele pentru mesajele despre valorile mobiliare dezvoltate de Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO Standard 7775). In plus, tarile trebuie sa adopte sistemul de numerotare ISIN pentru emitentii de valori mobiliare definit de ISO Standard 6166.

Valorile mobiliare tranzactionate la BVB au alocate coduri ISIN.

BVB detine posibilitati tehnice de codificare ISIN, dar in prezent numerotarea este acordata de catre SNCDD.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact