StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul intreprinderii
Trimite articolul prin email Intreprinzatorul in contextul economiei romanesti : Managementul intreprinderii Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Intreprinzatorul in contextul economiei romanesti



INTREPRINZATORUL IN CONTEXTUL ECONOMIEI ROMANESTI

Progresul pe care Romania l-a inregistrat pana acum in tranzitie se datoreaza in mare masura efortului, initiativei si atitudinii de asumare a riscului adoptata de sute de mii 757d39h de indivizi care s-au incumetat sa porneasca pe drumul aventuros al construirii unui alt fel de viitor pentru ei si familiile lor. Intreprinzatorii sunt in general recunoscuti ca fiind forta motrice a progresului economic, iar in tarile in tranzitie, se presupune ca ei trebuie sa fie in linia intai a bataliei pentru reforma.

Pozitia si rolul intreprinzatorilor in dezvoltarea sectorului privat din Romania este rezultatul unor circumstante specifice care au prezidat aparitia acestora ca un grup social distinct si particularitatile evolutiei lui ulterioare. Unele dintre primele studii remarca doua diferente de baza intre intreprinzatorul roman si cel vest-european




          a) origine sociala diferita
          b) abordare, atitudine si asteptari diferite in ce priveste afacerile.

Deoarece in Romania lantul traditiei mestesugului transmis din tata in fiu s-a intrerupt in perioada regimului comunist iar numarul intreprinzatorilor calificati la locul de munca este limitat, cele doua categorii principale care in Europa de Vest formeaza coloana vertebrala a clasei intreprinzatorilor (fii ai unor familii cu o veche traditie antreprenoriala si fii ai fostilor muncitori din marea industrie), lipsesc aproape cu desavarsire.

In schimb, intreprinzatorul roman tipic este la prima generatie de intreprinzatori din familia sa si este de regula o persoana de varsta mijlocie, cu experienta dobandita in principal intr-un post de conducere intr-o mare intreprindere de stat, sau, daca este tanar, a absolvit o facultate.

Faptul ca detin informatii despre factori strategici cum ar fi pietele, clientela, furnizori, materii prime, instrumente financiare, existenta resurselor, precum si faptul ca salariile sunt mici in intreprinderile lor ineficiente, fac ca fostii directori sa aiba mai multe sanse sa porneasca o afacere particulara si, de cele mai multe ori, profitabila. Acest lucru se verifica mai ales in cazul sistemelor foarte framantate si care se modifica rapid, unde o relatie buna cu un client este mult mai utila decat orice dexteritate tehnica.

Cateva consecinte importante deriva din aceste trasaturi structurale specifice clasei intreprinzatorilor din Romania:
In general, clasa intreprinzatorilor din Romania este alcatuita din persoane cu pregatire superioara in comparatie cu intreprinzatorii din celelalte tari europene, insa in acelasi timp deficitara in privinta experientei practice intr-o activitate industriala reala si ca atare lipsita de abilitati manuale si tehnice. Aceasta inseamna ca intreprinzatorul roman obisnuit nu se simte prea tentat sa inceapa o activitate de productie ci mai degraba simte o vocatie mai puternica spre comert si uneori spre activitati speculative. (Acesta este si unul din motivele pentru care unitatile de productie reprezinta doar o mica parte din totalul societatilor private nou infiintate).

Datorita provenientei lor din categorii sociale superioare, intreprinzatorii romani sunt oarecum insensibili la problema solidaritatii de breasla si se arata reticenti la o asociere intre ei. Intreprinzatorii particulari nu au, in general, spirit de asociere si sunt rareori inclinati sa se grupeze in asociatii bine organizate si puternice. Exista asadar o abundenta de asociatii patronale si profesionale concurente, fiecare avand pretentia ca este reprezentantul “autentic” al comunitatii de afaceri.

Cei mai multi oameni de afaceri romani percep mediul de afaceri exclusiv ca pe o competitie acerba si actioneaza ca si cum toate celelalte intreprinderi ar fi niste adversari periculosi mai degraba decat potentiali parteneri. Aceasta atitudine predomina adesea in cadrul aceleasi intreprinderi, unde ambitiile personale si neincrederea intre parteneri genereaza conflicte si duc la separari si rupturi. Integrarea si consolidarea pe verticala si orizontala in general sunt ingreunate, ceea ce contribuie la slabirea sectorului privat din Romania.



Multe firme particulare au fost, de la bun inceput, concepute sa graviteze in jurul unei companii de stat. Desi unele fac afaceri legitime si respectabile, in foarte multe din cazuri, aceste firme sunt doar instrumente prin care profiturile si bunurile se scurg de la stat in mainile particularilor. Mecanismul cel mai simplu si mai bine cunoscut este asa zisa 'firma capusa': Doua SRL-uri, de regula cu radacini adanci in mediul politic, se plasau la “intrarea” si, respectiv, “iesirea” dintr-o intreprindere de stat. Primul ii vindea scump materii prime. Al doilea ii cumpara ieftin productia. 'Firmele-capusa' castigau, intreprinderea parazitata pierdea si in cativa ani devenea o adevarata 'gaura neagra'.

Pe de alta parte, dupa cum observa analistii „…singura forma de supravietuire a fost, in ultimii zece ani, alianta cu aparatul politico-administrativ. Intreprinzatorii care au rezistat in timp s-au conformat acestei reguli nescrise”, fapt care i-a determinat pe unii analisti sa declare: „Patronatul roman este un produs al statului roman si, ca atare, pana in ziua de azi, el este o anexa a acestuia”. Rezulta astfel imaginea a ceea ce se cheama de obicei 'capitalism clientelar'.

Din cauza dependentei sale de stat, sectorul privat nu a fost capabil sa preia conducerea si sa joace un rol de locomotiva in restructurare. In loc de aceasta, sectorul privat a fost el insusi grav afectat, pentru multi alti intreprinzatori care nu fac parte din “sistem” fiind foarte dificil sa supravietuiasca si sa prospere asa incat pietele libere sa functioneze corespunzator.

Un ministru din Guvernul Romaniei remarca: „Mediul de afaceri din Romania este extrem de ostil investitorilor, el este ostilizat de coruptie, de sistemul birocratic de aprobare a oricarei actiuni a unui investitor. M-am convins fara dubii ca Romania ofera astazi un astfel de mediu ostil”. Un studiu efectuat de Economist Intelligence Unit pe aceasta tema, plaseaza Romania in randul tarilor cu cel mai “toxic” climat economic pentru oamenii de afaceri, dupa Rusia, Indonezia si Pakistan.

Problemele cel mai ades invocate de intreprinzatorii particulari sunt urmatoarele:

Un cadru legislativ greoi si extrem de instabil este, in opinia multor oameni de afaceri, o sursa principala de nesiguranta in afaceri. Exista o multime de legi, decizii guvernamentale, instructiuni de aplicare si reglementari care genereaza confuzii datorita ambiguitatii lor, a prevederilor contradictorii pe care le contin si a frecventelor revizuiri pe care le sufera. Pentru a mari confuzia, trei sisteme legislative (de dinainte de razboi, socialist si cel din perioada tranzitiei) coexista, cu multe legi care nu au fost niciodata abrogate in mod explicit si care sunt invocate de birocrati atunci cand vor sa obstructioneze o initiativa.

Nici sistemul juridic nu este pregatit pentru a face fata situatiei. Procedurile lungi, complicate si, implicit, costisitoare determina partile interesate sa recurga la aranjamente de culise, creand astfel un mediu propice coruptiei. Firmele private, mai ales cele mici, nu au resursele care sa le permita sa duca batalii indelungate in instanta, in timp ce marile firme de stat sunt, practic, imune la executarea sentintelor judecatoresti.

O combinatie de incompetenta, teama de raspundere a functionarilor publici, o neincredere raspandita in loialitatea si corectitudinea acestora, amestecul politic in luarea deciziilor, dublate de perpetuarea puternicelor ramasite ale vechii mentalitati comuniste, hipercentraliste, in atitudinea si comportamentul indivizilor si al institutiilor publice, fac ca intreprinzatorii sa se confrunte cu situatii dintre cele mai absurde si de cosmar. Birocratia costisitoare si ineficienta acompaniaza firma privata pe tot parcursul vietii ei.



Taxele si fiscalitatea sunt printre principalele cauze ale nemultumirii intreprinzatorilor privati. Impozitul mediu este de aprox. 30 la suta din PIB, insa aceasta medie contine o multime de scutiri si cazuri de ne-plata (in principal marile intreprinderi de stat); in consecinta, o firma particulara poate ajunge sa plateasca 50%-60% din valoarea adaugata ca impozite. Cele mai impozitate sunt activitatile cele mai rentabile si cu valoare adaugata mare in care salariile sunt impozitate cu procentul maxim.

Firmele romanesti platesc 'impozit pe inflatie' deoarece normele contabile (elaborate de Ministerul Finantelor) nu respecta standardele contabile internationale pentru economiile hiperinflationiste. Ca atare, multe firme se decapitalizeaza platind taxe si impozite pe venituri aparente. Disputa privind nivelul impozitelor este si mai mult incurcata in ultimul timp datorita unei solutii “originale” in materie de fiscalitate adoptata de autoritati, respectiv 'fondurile speciale'.

Regimul fiscal din Romania este ostil afacerilor prin modul in care este aplicat in practica de functionarii din administratia financiara. Inspectorii financiari au o profund inradacinata atitudine de suspiciune mai ales in privinta firmelor private, pe care le considera, din start, ca avand intentii si practici frauduloase. In aceste conditii, intreprinzatorii aud de multe ori pe inspectorii financiari care vin sa-i controleze, spunand: ' Nu plecam de aici pana nu gasim ceva!'

Accesul limitat la serviciile institutiilor financiare constituie inca un obstacol in calea firmelor private. Datorita inflatiei mari si fluctuante, ratele dobanzilor la imprumuturi bancare sunt prohibitive pentru multe companii. Pentru a se proteja, bancile aplica o marja mare la dobanzi. Atata timp cat trezoreria are nevoie de bani ca sa finanteze deficitul fiscal, bancile nu sunt interesate sa dea imprumuturi companiilor.

Lipsa politicilor guvernamentale adecvate pentru stimularea sectorului privat si in special a intreprinderilor mici si mijlocii este mentionata adesea de intreprinzatorii privati si organizatiile acestora ca fiind unul din impedimentele majore in calea dezvoltarii si extinderii afacerilor. S-au adoptat in diverse momente legi si prevederi legale speciale (ex. Legea 133/1999) menite sa sprijine firmele private prin subventii, facilitati fiscale si alte forme de tratament preferential. Insa efectul lor a fost aproape nul: prevederile erau fie mult prea generale pentru a avea un impact concret, sau, daca erau mai specifice, nu erau sustinute cu resursele adecvate. Politicile guvernamentale bazate pe tratamentul preferential al anumitor sectoare sau grupuri de societati au produs rareori rezultate pozitive. Dimpotriva, ele au contribuit la crearea unui sistem distorsionat de stimulente, incurajand IMM-urile sa devina dependente de subventii si inhibandu-le dezvoltarea.

In loc sa dea nastere unui sector privat cu adevarat independent si care se bazeaza pe propriile-i forte, tranzitia din Romania a generat un sector privat supus statului si dependent de acesta. De la controlul activitatii economice prin intreprinderi de stat ce detin un cvasi-monopol pe anumite resurse si pana la birocratia institutiilor publice fara a caror binecuvantare nimic nu poate sa miste intr-o afacere, statul exercita o presiune considerabila si sufocanta asupra afacerilor pe care fie le impinge catre economia subterana, fie le paralizeaza.

Consideram insa ca nu la nivelul mentalitatilor si comportamentelor individuale trebuie cautata solutia pentru depasirea acestui blocaj, ci la nivel institutional.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact