StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul investitiilor
Trimite articolul prin email Strategii de relansare a investitiilor : Managementul investitiilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Strategii de relansare a investitiilor



Strategii de relansare a investitiilor


Investitiile reprezinta suportul material al dezvoltarii economice, ele stau la baza diversificarii sau cresterii calitative a tuturor factorilor de productie.

Nu se poate asigura sporirea capitalului fix sau circulant, suplimentarea numarului de locuri de munca, cresterea randamentelor utilajelor, sporirea productivitatii muncii etc. fara consum de resurse financiare, fara investitii.




Investitiile pentru dezvoltare, reprezinta o cheltuiala certa pentru un viitor ce contine elemente de incertitudine (diminuarea cererii pentru produsele finite, cresterea cantitatilor de produse finite aparute pe piata, cresterea costurilor materiilor prime, aparitia altor produse mai performante etc); de aceea, in cadrul strategiilor si politicilor firmei, strategia investitionala are un loc important pentru ca toate celelalte activitati ale firmei depind de investitii, depind de politica de investitii adoptata.



In functie de puterea economica a firmei, de corelarea care exista intre ceea ce ea produce si cererea pietei, strategia investitionala poate fi:

a)      strategie de redresare;

b)      strategie de consolidare;

c)      strategie de dezvoltare.

a Strategia investitionala de redresare (aplicabila firmelor la care cererea de produse finite a scazut foarte mult) presupune restructurarea productiei, schimbarea utilajelor si tehnologiei, 121h76b etc.

b Strategia de consolidare se aplica numai acolo unde se constata mici modificari in structura pietei, unde au aparut si alti furnizori de produse finite, unde se constata o crestere a concurentei si exista riscul pierderii vechilor piete de desfacere a produselor finite.

Strategia aplicata in aceasta perioada trebuie sa fie una de adaptare la conditiile concrete ale vietii social – economice, de mentinere a pozitiei castigate, a locului detinut in actiunile de cooperare si contractele cu partenerii traditionali.

c Strategia de dezvoltare se aplica in cazul in care exista o cerere pronuntata de produse finite sau in cazul in care piata reclama aparitia de noi produse finite cu parametri, calitati, sau efecte sociale superioare celor existente deja pe piata.

Investitiile reprezinta o economie la fondul de consum, o cheltuiala facuta azi pentru asigurarea unei dezvoltari viitoare si, in acest caz, investitorului nu-i poate fi indiferent modul cum se cheltuieste aceasta economie a lui

In cazul investitiilor publice, investitii care au la baza surse bugetare, interesul este al intregii comunitati, al tuturor contribuabililor.

Ca urmare, la baza oricarei activitati investitionale trebuie sa stea principiul eficientei economice, al obtinerii unui efect cat mai mare la fiecare unitate de efort facuta.

Elaborarea unei strategii investitionale presupune multa abilitate din partea celui ce o elaboreaza, deoarece orice strategie implica riscuri, stiindu-se ca cea mai mare rata de risc poate duce la cele mai mari profituri, dar si la cele mai mari pierderi.

De aceea, orice strategie, si cu atat mai mult cea investitionala, necesita multa gandire si analize minutioase, deoarece nu intotdeauna strategia de a obtine cel mai mare profit este cea mai buna.

La nivel macroeconomic, in sfera de actiune a investitiilor publice, strategiile guvernamentale de investitii, trebuiesc elaborate in conformitate cu planul de dezvoltare economica nationala pe termen mediu si lung, tinand cont de obiectivele strategice nationale. In cazul obiectivelor de investitii foarte mari care necesita finantari mari si foarte mari, statul poate coopera si cu firme cu capital privat, atat nationale cat si internationale.

In fundamentarea strategiei investitionale si in general a firmei, trebuie observat ce tip de economie de piata promoveaza guvernul. Intr-un fel se va fundamenta strategia daca economia de piata se bazeaza pe o concurenta perfecta sau pe una imperfecta, pe o economie de piata dirijata de Stat, planificata, sau pe una moderna, liberala.

Evident ca fiecare tara isi doreste o economie de piata moderna, care se realizeaza prin mecanismele economico – financiare unde statul influenteaza in mod direct activitatea firmelor prin parghii financiare, unde economia este descentralizata si proprietatea publica coexista cu cea privata (care detine ponderea cea mai mare

Strategia investitionala, cel putin pentru marile firme (private sau publice), depinde de optiunile politice. De aceea, este foarte greu pentru o firma mare sa elaboreze o astfel de strategie, sa faca propuneri de actiuni concrete pentru realizarea unor obiective, daca nu exista o strategie la nivel macroeconomic sau daca aceasta nu este cunoscuta de factorii de decizie de la nivel sectorial, regional, zonal, etc.

Cel mai mare neajuns al unei politici economice il reprezinta marginalizarea activitatii de investitii, lipsa de coordonare dintre o serie de masuri ce vizeaza reforma economica si activitatea investitionala.

Relansare activitatii din industrie, constructii si agricultura, ridicarea productivitatii muncii si a eficientei utilizarii factorilor de productie, cresterea accelerata a exportului fata de import, nu se poate face fara o politica clara in domeniul investitiilor la nivelul guvernului, care sa constituie un element orientativ pentru fundamentarea strategiilor investitionale ale firmelor publice ori private.






Politicii si strategii investitionale

Strategia investitionala

stabileste pe baza unor studii, analize, simulari, obiectivele principale ale firmei in domeniul investitional,

actiunile ce urmeaza sa se desfasoare pentru atingerea obiectivelor,

♦ modalitatilor de atingere a acestora,

♦ sursele de finantare si metodele de alocare a resurselor.

Strategia investitionala, ca o strategie partiala, dar care ocupa un rol central in cadrul strategiilor, si politicilor firmei, trebuie sa aiba in vedere si celelalte strategii ale firmei ( de piata, de restructurare, privatizare, informatizare etc), inscriindu-se in strategie globala a firmei, in politica sa economica, asigurand suportul financiar al materializarii programelor firmei

Strategia investitionala a firmei are un puternic caracter novator, deoarece prin investitii se asigura promovarea progresului tehnic si a rezultatelor cercetarii stiintifice, perfectionarea capitalului fix, a tehnologiilor, a metodelor de organizare a productiei etc.

Dar fiecare investitor stie ca nu se poate obtine rezultate foarte bune, o eficienta maxima, decat cheltuind, decat achizitionand utilaje de buna calitate, materii prime si materiale in structura si de calitatea ceruta folosind salariatii de inalta calificare.



Elaborarea unei strategii investitionale presupune multa munca, cunostinte si ingeniozitate.

Pentru a reusi, strategia trebuie sa se bazeze pe fortele proprii; pe cea care se potriveste firmei, sa existe un respect pentru ceea ce faci si sa fi recepriv la toate informatiile care iti parvin.

In general, este bine sa incepi cu afaceri mici , dar sa tintesti spre suprematie, nu din punct de vedere al anvergurii, ci al eficientei economice.

Trebuie avut in vedere ca importanta actiunii nu depinde de profitul obtinut imediat, ci d profitul total, realizat pe un anumit orizont de timp, care, in general, depinde de durata de functionare a viitorului obiectiv. Deci, in evaluarea strategiei investitionale trebuie luate in calcul si efectele obtinute in urma reinvestirii sumelor obtinute initial.

In fundametarea strategiei investitionale, si in general a firmei, trebuie observat ce tip de economie de piata promoveaza tara.

Intr-un fel se va fundameta strategia daca economia de piata se bazeaza pe o concureta perfecta sau pe una imperfecta, pe o economie dirijata de stat, planificata sau pe una moderna, libera. Esta clar ca fiecare tara isi doreste o economie de piata modena, care se realizeaza prin mecanisme economico-financiare unde statul influenteaza in mod direct activitatea firmelor prin parghii financiare, unde economia este descentralizata si proprietatea publica coexista cu cea privata (care detine ponderea cea mai mare).

Strategia investitionala, cel putin pentru marile firme, depinde de optiunile politice. De aceea, este foarte greu pentru o firma mare sa elaboreze o astfel de strategie, sa faca propuneri de actiuni concrete pentru realizarea unor obiective, daca nu exista o strategie la nivel macroeconomic daca aceasta nu este cunoscuta de factorii de decizie de la nivel sectorial, regional, zonal. De altfel, cel mai mare neajuns al unei politici economice il reprezinta marginalizarea activitatii de investitii, lipsa de coordonare dintre o serie de masuri ce vizeaza reforma economica si activitatea investitionala. Nu se poate face relansarea cativitatii de industrie sau constructie ridicarea productivitatii muncii si a eficientei utilizarii factorilor de productie, cresterea mai accelerata a exportului fata de import fara a avea o poluitica clara in domeniul investitiilor , care sa constituie un element orientativ pentru fundametarea strategiilor investitionale ale firmelor.

Orice strategie investitionala trebuie sa raspunda la cel putin patru intrebari de baza:

  1. Ce urmeza sa se faca?
  2. Cu ce se va face?
  3. Care sunt modalitatile in care se va realiza scopul?
  4. Cum se va face evaluarea la ceea ce s-a propus sa se realizeze?

In functie de raspunsurile primite la cele patru intrebari se va stabili gradul de realism si de eficienta economica a strategiei investitionale, a activitatii viitoare a firmei.

Raspunsul la prima intrebare impune alte intrebari subordonate acesteia:

a)      Care ar trebui sa fie potentialul firmei?

b)      Ce este realizabil?

c)      Ce este prioritar?

Prin raspunsul dat la aceste intrebari se contureaza obiectivele ce trebuie urmarite de

firma

a)      In functie de potentialul de care dispune firma, ea isi va alege criteriul de eficienta economica, ce va sta la baza deciziei de a investi.

Daca unitatea dispune de un volum de resurse limitat, atunci va urmari obtinerea unui anumit efect economic cu un minimum de efort. Va cauta ca volumul de resurse de care dispune sa fie folosit in asa fel incat sa-I permita obtinerea anumitor rezultate care vor sta la baza actiunilor viitoare.

Cunoasterea potentialului firmei va permite, deci, stabilirea criteriului de eficienta economica ce va fi urmarit de firma, deoarece numai prin evaluarea eficientei economice se poate stabili relatie de cauzalitate dintre eforturi si rezultate. Exista, uneori, parerea ca obtinerea unei eficiente maxime se poate realiza prin folosirea unor eforturi minime care sa asigure rezultate maxime. Aceasta parere este complet gresita, deoarece niciodata nu poti realiza produse competitive (de calitate , la parametri ceruti si cu un ret normal).

In functie de volumul resurselor, de criteriul eficientei economice ce va fi urmarit de firma, se va dimensiona potentialul viitor al firmei care nu intotdeauna trebuie sa creasca, ci trebuie sa asigurea utilizerea cu maxima eficienta a tuturor rezurselor firmei.

b)      La a doua intrebare subordnata, “ Ce este realizabil?”, se va raspunde numai dupa elaborarea strategiilor de piata, a strategiilor de export, a celor ce vizeaza calitatea produselor, formarea produselor etc.



Acum este necesara, mai mult ca oricand, cunoasterea strategiei investitioale a guvernului, a societatilor comerciale, colaborarea orizontala sau pe verticala, etc. Definiticarea viitoarei structuri a productiei trebuie sa asigure includerea acesteia intr-o conceptie unitara asupra strategiei generale a firmei; cresterea gradului de specializare si cooperare imn productie; un grad mare de flexibilitate, de adaaptare la nevoile pietei,; folosirea cui eficienta maxima a resurselor; adoptarea unor metode si tehnici de munca, organizara productiei, conducerea care sa permita promovarea noului fara eforturi deosebite; folosirea completa a capacitatilor de productie etc.

Este cunoscut ca intotdeauna unitatile economice pot raspunde comenzilor formulate

de cererea pietei.

A te hazarda in a realiza ceva care depaseste posibilitatile tehnice, tehnologice, financiare ale firmei inseamna a cheltui fara a fi convins ca va veni vremea cand banii respectivi vor fi recuperati. Trebuie avut in vedere ca investitia este o cheltuiala cu caracter ireversibil, ca o data ce a fost facuta nu mai poate fi reconstituita decat pe baza altor cheltuieli, altor eforturi investitionale. Schimbarea destinatiei unei sectii de productie, a proceselor tehnologice, a structurii productiei necesita noi eforturi investitionale.

De aceea , raspunsul la intrebarea: “Ce este realizabil?” are un rol hotarator in elaborarea strategiei investitionale a firmei.

c)      O strategie investitionala bine fundamentata trebuie sa stabileasca prioritatile firmei in domeniul resurselor investitionale.

Pentru o unitate economica existenta ordinea de alocare a resurselor trebuie sa fie:

pentru modernizarea utilajelor existente si a productiei,

pentru reutilarea sectiilor,

pentru dezvoltari

si pentru constituirea de noi capacitati de productie

Activitatea de modernizare trebuie sa detina un rol important, deoarece prezinta o serie de avantaje, fata de celelalte directii de alocare a investitiilor, dintre care mai importante sunt:

-se porneste de la o baza tehnico- materiala existenta, care se reinoieste si se adapteaza nivelului tehnic de la momentul respectiv;

-durata de realizare este mult mai mica, fapt ce va permite scoaterea pe piata a productiei dupa o perioada mult mai scurta, cu toate efectele ce decurg de aici (castigarea pietei, pret mai ridicat,

- reducerea imobilizarilor de fonduri , efortul investitional este orientat cu prioritate asupra mijloacelor fixe active, care participa nemijlocit la procesul de productie, apoi spre celelalte parti ale utilajelor care duc la cresterea randamentelor economice ale acestora, la cresterea performatelor tehnico-economice ale lor;

- se asigura cresterea gradului de fiabilitate si mentenabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de viata a acestora.

Activitatile de reutilare si de dezvoltare ale sectiilor de productie au, de asemenea, o serie de avantaje care se regasesc si la modernizari, cum ar fi: existenta investitiilor colaterale, care se materializeaza in utilitati; existenta uni personal calificat, cu o anumita experienta si traditie; fonduri de investitii etc. Aceste activitati sunt folosite in special atunci cand utilajele, procesele tehnologice, solutiile tehnice sunt invechite sau cand are loc o schimbare radicala a structurii de productie sau apar solicitari suplimentare de productie si nu pot fi acoperite prin folosirea capacitatii de productie existente sau prin adaptarea acesteai la noile conditii de productie.

A doua intrebare de baza “ Cu ce se va face?”, vine sa aprofundeze resursele umane,materiale si financiare

Se stabilesc sortimente de materii prime si materiale ce se vor folosi in cadrul procesului, se stabilesc potentiali furnizori de materii prime si materiale, se aleg utilaje necesare viitorului obiectiv si potentialii furnizori.

Un loc important il ocupa stabilirea surselor de finantare a viitorului obiectiv, rspectiv a surselor proprii sau a surselor atrase. Normal ca cele mai importante surse sunt cele proprii (provenite din profit si din amortizari) dar, in actualele conditii de dezvoltare a Romaniei, un loc important il au sursele atrase, respectiv creditul si vanzarea de actiuni. .

In aceasta directie, a stabilirii celei mai bune surse de finantare, un loc important il are dimensionarea nivelului maxim al ratei dobanzii, care depinde de o serie de factori, din care prezentam

nivelul eficientei economice a viitorului obiectiv,

durata de functionare a a cestuia, eficienta economica a activitatii unde se vor folosi banii obtinuti la investitia profitului initial.

Raspunsul la intrebarea “Cum se va face?” se va referi la o serie de aspecte care vizeaza solutiile tehnice, tehnologice constructive

. Le baza stabilirii solutiilor tehnice, tehnologice si constructive trebuie sa strea principiul eficientei economice si al pluralitatii variantelor, care permite analiza mai multor variante dupa care se stabileste solutia optima.

Tot in aceasta etapa are loc si procesul de alegere a amplasamentului viitorului obiectiv economic, un proces complex, cu implicatii directe asupra eficientei economice, dar si cu implicatii sociale ,si ecologice.

Prin stabilirea criteriilor economice se voa urmari imbunatatirea raportului dintre resursele economice consumate si rezultatele ce se vor obtine. Criteriile tehnologice decurg din necesitatea ca viitorul obiectiv sa se incadreze structural in platforma industriala pentru a asigura o buna colaborare cu firmele din vecinatate si, pe cat poisibil, sa nu duca la concurenta, ci la relatii de colaborare ce vor avea la baza aspectele economice.

In ceea ce priveste criteriile strategice, ele au o importanta deosebita, deoarece fiecare investitor isi incepe activitatea cu un volum mai mic de resurse, datorita posibilitatilor financiare limitate la inceput, dupa care, pe masura ce creste puterea lui economica, urmareste sa-si extinda activitatile

Aspectele naturale ce trebuie avute in vedere la fundametarea strategiei investitionale a firmei se refera la conditiile naturale ale zonei, cum ar fi clima directia vanturilor, dar si posibilitatile de asigurare a debitelor de apa necesare proceselor de productie, protectia mediului etc.

O ultima intrebare la care trebuie gasit raspunsul atunci cand se elaboreaza strategia investitionala o reprezinta modalitatea in care se face evaluarea la ceea ce s-a propus sa se realizeze.

In acest sens, metodologia de evaluare trebuie sa cuprinda urmatoarele particularitati:

Evaluarea eficientei trebuie sa se bazeze pe un sistem de indicatori ce asigura compatibilitatea dintre efecte si eforturi, nu pe indicatorii de volum, (profit, venit, incasari valutare, cifra de afaceri, cheltuieli investitionale, cheltuieli de productie etc.).

Indicatorii de volum sunt nesemnificativi, deoarece pot fi variante la care efectul economic sa fie mai mare, dar consumul de resurse sa fie supradimensionat, ducand la o eficienta economica mai scazuta;

La calculul indicatorilor de eficienta trebuie sa se foloseasca tehnica actualizarii;

Fiecare proiect trebuie analizat atat prin prisma investitorului, la nivel microeconomic, cat si prin prisma economiei nationale, la nivel macroeconomic.

Trebuie avut in vedere ca in cadrul unei economii de piata ineteresele, la cele doua nivele, difera, fara a fi contradictorii. La nivelul intreprinzatorului, scopul principal il constituie obtinerea unui profit cat mai mare la fiecare leu cheltuit, iar la nivelul macroeconomic, alaturi de criteriile economice, apar si cele sociale, strategice, ecologice etc

. In acest context, prioritara trebuie sa fie analiza la nivelul intreprinzatorului, deoarece acesta este cel care face efortul investitional, si de productie.


Evaluarea cat mai execta a eforuturilor presupune insumarea acaestora, atat pentru realizarea investitiei, cat si pentru cea a functionarii viitorului obiectiv

Un alt aspect privind evaluarea corecta a eforturilor si a efectelor il reprezinta includerea ca venituri a creditelor in momentul acordarii si luarea in calcul drept cheltuieli in momentul restituirii. De asemenea, amortizarea nu trebuie inclusa in costurile de productie, deoarece cheltuielile cu utilaje au fost cuantificate prin intermediul investitiilor. Precizam ca aceasta particilaritare este valabila numai pentru studiile de evaluare de investitii, pentru studiile de fezabilitate.

Orice strategie investitionala presupune mai multe variante, caracterizate printr-o multitudine de aspecte tehnice, economice, sociale etc. Tocmai de aceea, pentru stabilirea variantei optime de strategie, aceasta trebuie apreciata printr-un sistem de indicatori de eficienta economica, incluzand mai multe criterii de optimizare.



Contributia principalilor participanti la cresterea eficientei economice a investitiilor


Investitiile se caracterizeza prin aceea ca se infaptuiesc in scopul creerii de noi mijloace fixe, iar realizarea lor necesita un timp indelungat in principalele faze: proiectare, executie si apoi atingerea parametrilor proiectati.

Investitiile se realizeaza in diferite ramuri economice, fara ca ele sa constituie o ramura de sine statatoare a economiei nationale.

Pentru a desprende mai usor contributia diferitilor factori la realizarea investitiilor, consideram util sa prezentam, in prealabil, schema logica de desfasurare a unei investitii, incepand cu aparitia noului obiectiv si terminand cu scoaterea din functiune, inlocuirea lui cu altul mai perfectionat, mai til societatii (fig4.1).

Cel care dirijaza intreaga activitate in legatura cu obiectivul de investitii este beneficierul lucrarii, viitorul proprietar al obiectivului. Adesea el nu participa la realizarea efectiva a investitilor, dar prezenta sa se face simtita in toate etapele inscrise in schema din fig.4.1.

De fapt, realizarea unei investitii este opera urmatorilor participanti: beneficiarul, proiectantul, executantul.

In vederea realizari unei investiti beneficiarul trebuie sa analizeze;






















Trebuie totusi sa precizam ca daca beneficiarul este de obicei o singura intreprindere ,institutie sau persoana fizica in schimb pot exista doua, sau mai multe institute sau firme de proiectare.

De asemenea, denumirea de executant acopera cel putin doua intreprinderi;

● una industriala, care fabrica utilaje necesare,

●una de constructii, care executa lucrarile pe santier), dar in majoritatea cazurilor executantul este reprezentat de un numar mare de intreprinderi din diferite ramuri industriale (constructii de masini, metalurgie, electrotehnica, chimie, industria usoara etc.), precum si din alte ramuri ale economiei nationale: constructii ( organizatii de constructii propriu-zise, de instatatii etc.) transporturi etc.


Beneficiarul

Beneficiarul unei investitii este, de fapt, proprietarul viitorului obiectiv sau mandatarul acestuia.

Care este rolul banafeciarului in sporirea eficientei economice a investitiilor?

In primul rand, de el depinde orientarea investitiilor pe ramuri si subramuri ale economiei nationale.

Beneficiarul este acela care cunoaste necesitatea unei investitii si mobilizeaza fonduri pentru realizarea acesteia.

El dispune de aceste fonduri si raspunde de gospodarirea lor judicioasa, ceea ce influenteaza bineinteles asupra eficientei investitiilor.

Beneficiarul este primul factor decizional in materie de investitii, el determina prioritatile in repartizarea investitiilor pe obiective si esalonarea lor judicioasa in timp.

Mai mult decat atat, beneficiarul determina marimea obiectivului de investitii, el stabileste, pana la urma, structura lucrarilor, ceilalti factori neavand decat rolul de a realiza ceea ce beneficiarul a comandat.

De regula beneficiarul reprezinta un agent economic cu profil fie el industrial, fie agricol, o institutie cu caracter social-cultural etc

Beneficiarul nu reuseste intotdeauna sa formuleze precis cerintele, lasand proiectantului si executantului o mare libertate de actiune.

In aceasta situatie proiectantul este tentat sa execute proiecte costisitoare deoarece nu el plateste lucrarile, in proiecte isi pot face aparitia tendinte de grandomanie, elemete ornamentale inutile etc.

La randul sau constructorul nefiind controlat in suficienta masura de beneficiar, s-ar putea sa nu manifete o preocupare suficienta pentru folosirea materialelor putin costisitoare, pentru economia de materiale, toate acestea influentand negativ asupra eficientei economice a investitiilor.

De multe ori, beneficiarul isi da seaman cu intarziere ca ceea ce prinde viata nu corespunde necesitatilor sale, din care cauza trebuie sa solicite modificari constructive, functionale, de finisaj,etc. fapt ce consuce la prelungirea termenelor de executie contractate sau, ceea ce este mai grav , la refacerea unor lucrari executate.

O masura amelioratoare consta in stabilirea unui reprezentant calificat al beneficiarului denumit in mod uzual diriginte de santier care sa urmareasca, sa controleze si sa indrume executia intregii investitii, sa refuze daca este cazul, introducerea in documentatiile tehnico-economice a unor lucrari care nu sunt necesare, sa supravegheze respectarea prevederilor proiectului de executie, sa solicite remedierea defectiunilor constatate, sa impulsioneze respectarea termenelor, sa nu permita proasta gospodarie a materialelor de constructii.

Bineinteles ca in functia de diriginte de santier va trebui incadrata o persoana cu experienta si pregatire corespunzatoare, de preferinta inginer constructor sau arhitect.

Alegerea amplasamentului viitorului obiectiv de investitii constituie una din importantele faze ale viitorului obiectiv de investitii, de la definirea principiilor de functionare a acestuia si pana la elaborarea documentatiilor tehnico-economice dupa care se executa lucrarile de investitii are un rol esential in cresterea eficientei economice a investitiilor.

De calitatea proiectarii depinde gradul de eficienta a noului obiectiv. Executantul nu face altceva decat sa realizeze lucrarile in conformitate cu proiectele elaborate. Nivelul productiei, consumurile de materiale, caracteristicile utilajelor, numarul si structura pe profesii a muncitorilor si in general toate prevederile din documentatiile tehnico-economice sunt concepute de cercetator si proiectant, multe din ele reprezentand creatia lor originala.

De aceea, una din caile sigure de crestere a eficientei economice a investitiilor o constituie imbunatatirea activitatii de proiectare


PROIECTATUL

Analizand rolul proiectantului trebuie sa ne referim si la cercetarea stiintifica, activitate care precede proiectarii, intreeforturile si rezultatele lor de multe ori existand o impletire stransa

Datorita faptului ca investitiile se refera intotdeauna la crearea de noi mijloace fixe, cercetarea stiintifica este chemata sa elaboreze procesele tehnologice care corespund cel mai bine scopului urmarit, asigurand totodata performantele cele mai ridicate alea acestora, in functie de cele mai noi cuceriri ale progresului tehnico-stiintific mondial.

Introducerea in fabricatie de noi produse se face adesea cu ajutorul investitiilor.

Or, aparitia pe piata a noilor produse nu este posibila fara un aport consistent al cercetarii stiintifice proprii, afara de cazul cand licentele de fabricatie sau produsele finite, ca atare se importa, ceea ce, trebuie sa recunoastem, nu este o solutie de preferat.

Activitatea de cercetare se intrepatrunde cu cea de proiectare; de altfel multe institute au caracter mixt, de cercetare si proiectare.

Fiecare proiectant desfasoara in acelasi timp si o munca de cercetare, dupa cum fiecare cercetator isi finalizeaza creatia printr-un proiect mai mult sau mai putin detaliat

Orice investitie se executa pe baza unei documentatii tehnico-economice elaborate de proiectant, constituita din baza de documete – texte, calcule si desene pe baza carora se executa utilajele, constructiile si celelalte elemente care compun investitiile.

Prin proiectele de executie iau forma concreta profilul viitorului obiectiv, principiile sale de functionare, modul de executie, utilajele, instalatiile tehnologice si obiectivele de constructii, amplasamentul si marimea teritoriului afectat noului obiectiv, precum si celelalte elemente necesare pentru executia investitiei.

In cadrul activitatii de proiectare, se stabileste locul tuturor cladirilor, constructiilor si utilajelor, instaltiilor tehnico-sanitare, obiectivelor cu caracter social etc.

O conditie de baza a proiectarii eficiente o constituie reducerea duratei de elaborare, a documentatiilor tehnico-econoice. Este cunoscut ca proiectarea unei investitii se realizeaza intr-o perioada de timp relativ indelungata.

Intrucat investitiile au ca scop promovarea noului, apare limpede necesitatea scurtarii, pe cat posibil, a duratei proiectarii. In caz contrar, se poate ajunge la situatia ca mijloacele fixe proiectate si realizate prin investitii sa fie uzate moral inca inainte de a fi puse in functiune sau la scurt timp dupa aceasta.

In cazul analizei noastre vom deosebi doua activitati distincte:

● proiectarea tehnologica


● proiectarea constructiilor.

A Proiectarea tehnologica

,O buna proiectare tehnologica se conscretizeaza in obiective de investitii de inalt nivel tehnic, carora le este proprie o eficienta economica sporita.

Asigurarea conditiilor pentru dezvoltarea proiectarii tehnologice are drept rezultat realizarea unor fabrici si uzine care functioneaza la parametri inalti, contribuind la sporirea eficientei economice a investitiilor.

In felul acesta se pot obtine beneficiile necesare finantarii activitatii de cercetare stiintifica si proiectare tehnologica la un nivel superior

Se urmareste astfel un consum redus, atat de mijloace materiale, cat si de resurse umane, o economie cat mai mare de munca vie si munca trecuta.

Introducerea in circuitul economic al bogatiilor naturale ale tarii presupune proiectarea unor obiective de investitii care sa functioneze, in cat mai mare masura, pe baza materiilor prime si a materialelor indigene.

Totodata, este importanta valorificarea superioara a acestora, ceea ce atrage dupa sine folosirea mai intensiva a fortei de munca cu un grad inalt de calificare.

Proiectarea unei noi investitii este precedata de analiza modului de folosire a capacitatilor de productie similare existente.

Este nerational si daunator pentru economia nationalasa se construiasca noi obiective, in timp ce altele , de acelasi gen, stau nefolosite.

Este necesar, de asemenea, ca inainte de a se trece la proiectarea unei noi lucrari de investitii sa se cerceteze daca nu este mai eficienta actiunea de reutilare si modernizare a obiectivelor existente.

In cadrul activitatii de proiectare este necesar sa se desfasoare intense studii economice privind procnoza cererii interne, posibilitatile de export al produselor finite, evolutia preturilor sia a tendintelor lor in viitor.

Daca in urma efectuarii unor analize temeinice rezulta necesitatea construirii noului obiectiv de investitii, atunci pentru obtinerea unei inalte eficiente economice, exista cai multiple, printre care mentionam:

a)     Introducerea in proiecte a celor mai moderne solutii si procedee tehnologice,la nivelul cuceririlor stiintei si tehnicii mondiale. Trebuie tinut seama si de faptul ca un obiectiv, considerat modern in primii ani de functionare, se poate invechi in scut timp, datorita ritmului accelerat al progresului tehnico-stiintific mondial.

Crearea si punerea in functiune a acelor utilaje tehnologice capabile sa functioneze cu parametri ridicati,comparabili cu nivelul atins de tehnica mondiala.

Efectele uzurii morale actioneaza asupra eficientei economice a investitiilor in mod implacabil. De aceea o mare atentie proiectantul trebuie sa o acorde informarii sale si studierii realizarilor obtinute pe plan mondial, insusirii a tot ceea ce este performant transpunerii pe planseta a utilajelor cu caracteristici tehnice superioare, realizarii de utilaje moderne, competeitive in confruntarile care au loc pe piata mondiala.

b)     Proiectarea de utilaje si instalatii cu gabarit si greutate reduse

Aceasta duce la insemnate economii de materiale atat in industria constructiilor de masini, cat si in ramurile conexe (metalurgie, transporturi, constructii etc.)

Prevederea in proiectul noului obiectiv a acelor utilaje care economisesc

forta de munca, conducand la o inalta prioductivitate a muncii. Una din caile realizarii economiei de munca   poate fi extinderea

Aceasta actiune se dovedeste deosebit de eficienta, mai cu seama atunci cand calculatoarele electronice sunt folosite pentru conducerea nemijlocita a proceselor de productie.

c)      Proiectare de utilaje care asigura un consum redus de materii prime si materiale, la acelasi volum de productie finita. Folosirea materialelor ieftine, a inlocuitorilor, a produselor sintetice constituie un element esential de care trebuie sa se tina seama in proiectarea unui anumit tip de utilaj.

d)     Adoptarea acelor solutii tehnologice care prevad folosirea rationala a resurselor energetice ale tarii, utilizarea cu precadere a sortimentelor de combustibili inferiori



e)     Proiectarea noilor investitii tinand seama de necesitatea reducerii, la minimul necesar, a importurilor, cat si in procesul exploatarii noului obiectiv, al realizarii produselor finite.

f)        Stabilirea profilului viitorului obiectiv, determinarea intregi game de produse si sortimente care se vor fabrica tinand seama de solicitarile pietei interne si externe.


B Proiectarea constructiilor

Dupa cum este cunoscut, prin constructii se inteleg doua categorii de obiective de investitii, si anume: cladiri si constructii speciale.

Atat la realizarea cladirilor, cat si a constructiilor speciale, cerinta de baza care trebuie respectata este cheltuirea unor fonduri minime.

Acest lucru este posibil printr-o judicioasa proiectare care se realizeaza pe multiple cai, si anume:

a.      Reducerea suprafetelor construite, prin dimensionarea stricta a cladirilor si constructiilor speciale in functie de noile capacitati de productie.

b.      Economia de teren ocupat cu constructiile, prin analiza minutioasa a posibilitatilor de realizare, cu precadere, a cladirilor inalte, precum si prin amplasarea cat mai comapacta a cladirilor.

c.      Concentrarea activitatilor intr-un numar cat mai mic de cladiri.

d.      Combaterea gigantismului si a exagerarilor arhitectuale, acordandu-se prioritate elementului functional

e.      Proiectarea unor finisaje simple, necostisitoare.

f.        Este indicat, mai cu seama la cladirile tehnologice, depozite, etc. sa se renunte la finisajele interioare sau, in orice caz, acestea sa fie cat mai simple.

g.      Necesitatea unei analize temeinice in cazul construirii obiectivelor administrative si a celor cu caracter auxiliar, cautandu-se renuntarea la unele dintre ele care nu sunt de stricta necesitate.

h.      Reducerea pe cat posibil a spatiilor de circulatie din interiorul cladirilor contribuie de asemenea la diminuarea cheltuielilor.

i.        Proiecatrea cladirilor avand in vedere consumuri minime de materiale si constructii. In acest context trebuie evidentiata eficienta utilizarii prefabricatelor, a inlocuitorilor confectionati din materiale plastice.

j.         Folosirea proiectelor tip, ceea ce permite obtinerea de insemnate economii atat in faza de proiectare, cat si in procesul de executie a constructiilor.

k.      Reducerea ponderii cladirilor in ansamblul investitiilor si, daca acest lucru este posibil, amplasarea utilajelor in aer liber, de exemplu, utilaje capsulate, statiile electrice de transformare etc.

l.         Asigurarea asistentei tehnice necesare, marime puterii pe care proiectantul o are fata de executant pentru solutiile pe care le-a preconizat.


Executantul

Vom analiza contributia pe care o aduc la realizarea investitiilor cele doua ramuri ale economiei nationale – industria si constructiile- care sunt executanti principali ai acestor lucrari.


Industria

Industria reprezinta executantul cu ponderea cea mai mare in lucrarile de investitii.

Ea apare in calitate de producatoare de utilaje tehnologice, materiale de constructii si utilaje pentru ramura constructiilor si se numeste, in practica, furnizor de utilaje.

Bineinteles, la lucrarile de investitii nu participa intreaga industrie, ci numai o serie de subramuri.

Influenta industriei asupra eficientei economice a investitiilor poate fi sintetizata in urnmatoarele:

Reducerea costului productiei industriale conduce in mod nemijlocit la diminuarea cheltuielilor de investitii;

Promovarea progresului tehnic in industrie constituie premisa cresterii eficienteieconomice a investitiilor. Progresul tehnic din industrie isi spune cuvantul direct asupra nivelului calitativ la care se realizeaza o anumita varianta de investitii.

O mare importanta pentru eficienta economica a investitiilor o are realizarea de catre industrie a unor produse de calitatea superioara. Se cuvine, de asemenea, subliniata necesitatea imbunatatirii designului produselor finite, dezident care poate fi implinit cu ajutorul industriei.

Rentabilitatea viitorului obiectiv, in intreaga durata de functionare, depindede durabilitatea utilajelor fabricate in industrie. La acest considerent se adauga si siguranta in functiune, atribut al utilajelor executate in conditii tehnice superioare.

Reducerea duratei de executie in constructii, realizarea materialelor de constructii moderne, a inlocuitorilor sunt de neconceput fara aportuil industriei.

Trebuie subliniata, de asemenea, contributia industriei la mecanizarea lucrarilor de constructii, mai ales a poceselor grele de munca, cu un consum mare de manopera.

Acest transfer al activitatii de constructii de industrie se realizeaza prin confectionarea in intreprinderile industriale a prefabricatelor, a panourilor mari pentru pereti si chiar a unor intregi unitati functionale, cum sunt apartamentele. Constructiile capata, astfel, aspectul unei activitati de montaj a al pieselor fabricate in industrie.

Ramura constructii

Constructiile reprezinta una dintre ramurile productiei materiale ce are ca loc de desfaturare a activitatilor santierul, pe care prind contururi precise lucrarile de investitii.

Activitatea desfasurata in ramura constructii are urmatoarele caracteristici:

productia finita este constituita in exclusivitate din mijloacele fixe;

mijloacele fixe realizate sunt imobile, fixate definitiv pe sol;

procesul de productie are o durata de executie relativ indelungata;

locul de munca (santierul) are o anunmita mobilitate, determinata de amplasamentul diferitelor obiecte de constructie si de stadiul de executie a lucrarilor.

Caile prin care constructiile, ca ramura, isi aduc contributia la cresterea eficientei economice a investitiilor sunt:

a.      Reducerea duratei de executie a lucrarilor pe santiere contribuie la micsorarea perioadei de imobilizare a fondurilor, ceea ce face ca efectele sa se produca mai devreme. O durata exagerat de mare atrage dupa sine cheltuieli suplimentare, energie electrica, amortismente etc.

b. Reducerea cheltuielilor de organizare a santierelor constribuie direct la ieftinirea investitiilor.

Dupa cum se cunoaste, lucrarile de organizarea santierelor, reprezinta ansamblul operatiilor pregatitoare in vederea realizarii unei constructii si cuprind defrisarea si nivelarea terenului, executarea dormitoarelor, depozitelor, drumurilor si cailor ferate de acces, a birourilor etc.

c Imbunatatirea organizarii muncii si a proceselor de executie pe santiere,introducerea metodelor moderne de management contribuie, de asemenea, la reducerea cheltuielilor de investitii.

d Imbunatatirea proiectelor de executie, cu acordul proiectantilor, are

menirea sa sporeasca performantele noii investitii Paralel cu introducerea anumitor solutii noi de executie, mai rentabile, constructorul poate opera corectarea eventualelor erori strecurate in proiectele elaborate.

e Inlocuirea materialelor scumpe, prevazute in proiecte, cu altele mai ieftine.

f Realizarea unor lucrari de buna calitate asigura inlaturarea cheltuielilor suplimetare ulterioare, in faza de exploatare, pentru intretinerea obiectivului respectiv, reducerea simtitoare a cheltuielilor cu reparatiile curente si capitale, marirea duratei de functionare a mijlocului fix nou creat.

g Cresterea productivitatii muncii pe santiere este indisolubil legata demecanizarea operatiilor care necesita un volum mare de munca, mai ales necalificata.

h In constructii, lucrarile de finisaj necesita un volum mare de

manopera(dat fiind posibilitatile mai reduse de mecanizare a acestor operatii), din care cauza elel sunt costisitoare.

De aceea, pentru evitarea exagerarilor in materie de finisaje, pentru realizarea unor constructii ieftine trebuie folosite finisaje simple, economice adecvate la specificul cladirii.

In incheieea acestui capitol se cuvine subliniat nu numai cele doua ramuri industria si constructiile- constribuie la realizarea unor investitii eficicente. Un aport important il au transporturile,silvicultura si alte ramuri atat ale productiei materiale, cat si ale sferei serviciilor si activitatilor sociale.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact