StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sectorul public in raport cu cel privat
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Oferta de bunuri si servicii publice; limite si neajunsuri



Desi oferta constituie o faza importanta in cadrul ciclului privind politica bunurilor publice, ea (oferta) a ramas poate printre categoriile economice cele mai putin analizate de literatura de specialitate. in tratatele si cursurile priAŽvind sectorul public si finantele publice problema ofertei este, fie complet ignorata, fie tratata in mod implicit. Chiar Buchanan, in lucrarea sa Cererea si oferta bunurilor publice", dedica problemelor ofertei doar o singura ina din cele 200 de ini cate insumeaza intreaga sectiune.1
Cand se refera la problemele ofertei Buchanan are in vedere, in primul rand, organizatiile publice implicate in furnizarea de bunuri, in finantarea si in distributia acestora intre solicitanti. Dupa Buchanan, oferta nu cuprinde organizarea reala a productiei si nu spune nimic despre eficienta rel


ati in productia de bunuri in oricare dintre riantele si alternativele tehnologice.2 Analizand ultima faza a ciclului cererii si ofertei, Frey aduce precizari supliAŽmentare la afirmatiile lui Buchanan. El considera oferta ca apartinand laturii outputului (output-side) de bunuri publice realizabila pe termen lung vizand indeosebi costurile de procurare a bunurilor publice, finantarea suportata de populatie din impozite si taxe, distributia beneficiilor s.a.
Pentru a veni in intampinarea cererilor majoritatii consumatorilor-vo-tanti, guvernul intreprinde activitati ce antreneaza costuri importante. AcesAŽte costuri, treptat, sunt simtite de electorat si de grupurile de interes atunci cand ele sunt finantate din cresterea impozitelor si taxelor, introducerea noi-ior obligatii si scaderea veniturilor reale.3 in aceasta faza - subliniaza Frey -costul pentru asigurarea bunurilor publice devine dominant, in timp ce beneAŽficiile isi diminueaza importanta. Ratiunea consta in faptul ca de beneficiile bunurilor publice se bucura oricine, indiferent de contributia sa la costuri. Totodata, fiecare individ si grup din societate incearca sa transfere costul activitatii guvernamentale asupra altcui, chiar daca beneficiul sau net rezultat din procurarea bunurilor publice este pozitiv.4
Sporeste numarul celor care se sustrag de la contributia pentru sustinerea costurilor, fapt ce diminueaza sursele de finantare a productiei de bunuri publice. In asemenea conditii se amplifica conflictele dintre grupurile sociale, precum si presiunile asupra guvernului din cele doua directii opuse: pe de o parte, din directia grupurilor sociale ce urmaresc o redistribuire a beneficiilor in favoarea lor;1 pe de alta parte, din directia producatorilor care urmaresc sa fie simtita influenta si ascultata vocea lor prin care ei atrag atentia asupra consecintelor negative pe care le-ar avea asupra silitatii economice (inflaAŽtie, somaj etc.) daca ei vor fi fortati sa suporte o parte prea mare a costurilor cerute de expansiunea productiei de bunuri publice din cauza ca se sustrage o parte prea mare din resursele sectorului productiei prite.
Producatorii atrag atentia ca redistribuirea unei cote prea mari din veniAŽturi pentru sustinerea finantarii sectorului public are ca rezultat stagnarea economica tocmai din cauza ca lipseste sectorul producator de bunuri prite de resursele necesare pentru largirea capacitatilor de productie si ridicarea calitatii productiei prin investitii si asimilarea progresului tehnic.
Fata de o cerere exagerata de bunuri publice cuprinsa in urile si proAŽgramele guvernamentale initiale, oferta efecti apare mult diminuata datoAŽrita, pe de o parte, costurilor si, pe de alta parte, limitarii resurselor finanAŽciare pentru acoperirea acestor costuri. Apare astfel, ca o tendinta generala, un exces cronic accentuat al cererii fata de oferta efecti atat la nivel agregat, cat si la nivelul unor categorii de bunuri publice. Adeseori, pentru atenuarea acestui exces, guvernele recurg la imprumuturi publice care, pe termen lung, fac ca in fapt dezechilibrul sa se mareasca.Intrebarea care se pune este daca alegerea si aplicarea unor politici guverAŽnamentale pot stapani si rationaliza oferta efecti de bunuri publice in asa fel incat costurile sa se pastreze la un nivel minim. Pentru a raspunde la aseAŽmenea intrebare este necesar sa analizam principalele caracteristici sau atriAŽbute ale productiei sectorului public care formeaza, in fapt, atat factorii ce influenteaza oferta efecti a acestor bunuri, cat si premisele neajunsurilor sau esecurilor sectorului respectiv. Wolf a analizat pe larg principalele atribuAŽte ale productiei de bunuri publice si a descoperit ca ele constituie principalii germeni ai neajunsurilor sau esecurilor inregistrate de functionarea sectoruAŽlui public.2 in cele ce urmeaza vom reda pe scurt unele dintre aceste atribute.
Dificultatea definirii si masurarii outputului si a eluarii calitatii acestuia
Daca pentru sectorul bunurilor prite nu se ridica nici o problema majora in legatura cu definirea si masurarea productiei si a calitatii acesteia, in doAŽmeniul sectorului public aceste aspecte devin extrem de complicate. De exemAŽplu, se pune intrebarea cum se defineste si cum se masoara productia anuala livrata de politie, justitie sau de o primarie si cum se exprima calitatea

bunurilor pe care aceste timente le produc? Aceleasi intrebari se refera si la celelalte sectoare producatoare de bunuri publice cum sunt cerceAŽtarea stiintifica, ingrijirea medicala, educatia, protectia mediului inconjuraAŽtor, precum si la o seama de reglementari si de politici si programe sociale guvernamentale. Fireste, dificultatile de definire si de masurare riaza mult de la o categorie la alta a bunurilor publice.In general insa, datorita existentei unor astfel de greutati, productia de bunuri si servicii publice se masoara prin inputuri. De exemplu, outputul sectorului public este conilizat in conturile nationale ca loare a cheltuieAŽlilor cu inputurile folosite pentru producerea bunurilor respective.1In practica se folosesc sisteme de indicatori pentru masurarea diferitelor aspecte sau laturi ale rezultatelor activitatii sectoarelor publice. in general, incercarile de a gasi cele mai potrivite instrumente de masurare a outputuri-lor au rezultate destul de slabe si discuile. Tocmai acest fapt nu permite introducerea unui management eficient si a unei evidente riguroase si nici folosirea unui sistem de control simplificat si efectiv si mai ales a unui sistem de stimulare a personalului in functie de rezultatele obtinute.
Singularitatea producatorului de bunuri publice
De regula, producerea bunurilor publice este incredintata unei singure unitati (agentii) publice care se bucura de recunoastere exclusi in domeAŽniile specifice, are o imputernicire legala si este acceptata si structurata din punct de vedere administrativ.2In termeni economici acesta reprezinta un exemplu de monopol clasic existent in domenii ale sectorului public, aici find exclusi atat competitorii, cat si exe



rcitarea unui control public eficient. Tocmai acest fapt confera sectoAŽrului public, personalului acestuia un anumit caracter autoritar, arogant si agresiv in raporturile cu populatia.
Exista totusi cazuri cand anumite domenii publice ca atare ar permite inAŽtroducerea competitiei prin crearea mai multor organizatii publice sau/si priAŽte care sa functioneze in paralel in domeniul specific, precum si aplicarea unor sisteme stimulative legate de rezultatele cantitative obtinute. Din paAŽcate, din cauza predominarii atitudinii dogmatice traditionaliste fata de secAŽtorul public, sunt rare cazurile cand se recurge la un atare sistem..


Incertitudinea tehnologiilor de productie
si efectele perverse
Specificul proceselor de productie ale sectorului public face ca metodele (tehnologiile) aplicate sa aiba un caracter incert si riabil. Acest caracter este
determinat de conditiile concrete ale productiei si, intr-o masura hotaratoare, de pregatirea si de personalitatea operatorilor. Fiind vorba de procese care privesc mai ales relatii interpersonale, precum si procese predominant cogniAŽtive, cum sunt, de exemplu, cele de cercetare, intamant, asistenta juridica, elaborarea si aplicarea urilor strategice si tactice militare s.a. majoritaAŽtea metodelor folosite reprezinta, in ultima instanta, un produs educational impletit cu experienta personala, un produs bazat mai mult pe aplicarea principiului learning by doing" de catre producatori sau ofertanti de bunuri publice. in cadrul acestor procese, metodele sau tehnologiile aplicate nu se supun unor canoane sau norme standardizate convenite in prealabil. In mare parte tehnologiile sunt nerepeile, deci, unicate.
In asociere cu aplicarea metodelor specifice si cu caracter aleator, alt asAŽpect caracteristic al sectorului public il reprezinta frecventa inalta a asa-nu-mitelor efecte perverse. O posibila explicare a acestui fenomen este urmatoaAŽrea: pot fi aplicate anumite masuri si tehnologii care sa urmareasca un anuAŽmit obiectiv insa rezultatele obtinute, pe de o parte, nu sunt cele scontate, iar pe de alta parte, isi fac aparitia alte efecte secundare ce nu au fost prezute initial. Asemenea rezultate trebuie legate mai ales de caracterul puternic aleator al tehnologiilor aplicate, de interferentele deciziilor politice si admiAŽnistrative, de comportamentul decidentilor si operatorilor politici si adminisAŽtrativi, precum si de influentele induse de interesele divergente dintre gruAŽpurile sociale si guvern.
Lipsa asa-numitului prag minim de performanta economica si a mecanismului de realizare a unui asemenea prag
In general, productia bunurilor publice nu este conectata la nici un prag minim de eluare a performantei, abila cu pragul reprezentat de proAŽfitul si pierderea in cazul bunurilor prite din cadrul relatiilor de piata. LipAŽsa unui asemenea prag este strans legata de absenta unui mecanism viabil care sa limiteze activitatile (outputurile) publice cand ele nu sunt cerute, nu corespund calitativ si sunt prea costisitoare.1
In cazul bunurilor prite oferta este supusa unei selectii riguroase de catre insasi mecanismele pietei. Trec prin sita concurentei doar cantitatile si sortimentele care au cererea asigurata si numai acele bunuri oferite de catre producatori la preturile cele mai scazute si la calitatea cea mai ridicata. in cazul bunurilor si serviciilor publice conditiile ofertei sunt rigide si nu dispun de asemenea semnale si mecanisme de selectare. Decizia politica si cea admiAŽnistrati, nefiind supuse rigorilor concurentei, sunt conduse de alte criterii decat cele legate de costuri, de profit si de pierderi. Asa cum am zut mai sus, maximizarea voturilor este criteriul principal al deciziei politice iar maxiAŽmizarea cheltuielilor bugetare este criteriul principal al deciziei aparatului administrativ. Acestea reprezinta principalele cauze care stau la originea neajunsurilor sectorului public iar nu faptul ca decidentii din acest sector ar fi mai putin calificati, incompetenti sau de rea credinta. insasi esenta sectoAŽrului public, mecanismele si principiile dupa care acesta functioneaza formeaAŽza cauzele neajunsurilor exprimate prin modul de realizare a ofertei in raport cu cererea de bunuri publice si cu cerintele generale ale economiei.
La intrebarea pusa mai inainte, daca politicile guvernamentale pot staAŽpani si rationaliza oferta de bunuri, raspunsul este negativ. insasi existenta principalelor caracteristici sau atribute ale bunurilor publice si asocierea lor cu procesele de luare a deciziilor politice si administrative nu fac posibila o solutionare satisfacatoare a problemei ofertei, o rationalizare a acesteia incat costurile sa se pastreze la un nivel minim. Dupa cum s-a putut vedea, mecanismele de functionare a sistemului public - bazate pe deciziile politice si administrative,- pe parcursul ciclului cererii si ofertei, sunt departe de a fi superioare mecanismelor de functionare a sectorului prit bazate pe relatiile de piata cu deciziile descentralizate.In asemenea conditii se pune problema revizuirii critice a compozitiei secAŽtorului public pentru descongestionarea sa de toate acele categorii de bunuri si servicii care sunt proprii mai degraba sectorului prit. Pentru selectarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in unul dintre cele doua sectoare - public si prit - stiinta economica ne ofera doua categorii de mijloace analitice:
- criterii de clasificare a bunurilor in cele doua sectoare dupa insasi caracAŽteristicile bunurilor respective;
- instrumente de analiza si de interpretare a acestor proprietati.
O combinare a acestor categorii de mijloace analitice ne poate oferi un rasAŽpuns satisfacator la intrebarea: ce fel de bunuri si servicii ar trebui sa cuprinda sectorul public? Cautarea unui raspuns adect la asemenea intreAŽbare forma continutul sectiunilor urmatoarelor doua module.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sectorul public in raport cu cel privat

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics