StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept administrativ
Trimite articolul prin email Contenciosul administrativ in romania : Drept administrativ Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Contenciosul administrativ in romania



Contenciosul administrativ in Romania

Scurta cronologie a evolutiei reglementarilor de contencios administrativ

In tara noastra contenciosul administrativ a avut o evolutie istorica deosebita, determinata de schimbarile care au intervenit in istoria patriei 616e47g noastre. Fara a aprofunda, in cele ce urmeaza vom infatisa principalele perioade ale evolutiei istorice a contenciosului administrativ in Romania:

1. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima data in tara noastra prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, fiind deci organizata dupa modelul francez.




2. In perioada 12 iulie 1866 — l iulie 1905 Consiliul de Stat a fost desfiintat prin Legea pentru impartirea diferitelor atributiuni ale Consiliului de Stat iar atributiunile de contencios administrativ au fost incredintate autoritatilor judecatoresti (curti de apel si instante judecatoresti de drept comun), trecandu-se deci la modelul anglo-saxon.

3. In perioada l iulie 1905 — 25 martie 1910, dupa adoptarea Legii pentru reorganizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiunea a III-a a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a devenit competenta sa judece recursurile in contra unor categorii de acte administrative sau chiar de jurisdictie.

4. In perioada 25 martie 1910 — 17 februarie 1912, prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910, sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905 a fost desfiintat, iar pricinile de aceasta natura se solutionau de catre tribunalele de judet.

5. Competenta stabilita prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910 nu a durat decat doi ani pentru ca prin Legea de reorganizare a Curtii de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 cauzele de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, Sectiunii a III-a a Curtii de Casatie, situatie care a durat pana in 1925.

6. Dupa adoptarea Constitutiei din 1923, una din cele mai moderne constitutii europene din epoca, prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 competenta de solutionare a litigiilor de acest gen a fost incredintata instantelor judecatoresti de contencios administrativ, care aveau deplina jurisdictie, putand chiar sa anuleze actele administrative constatate ca fiind ilegale.

7. In perioada 9 iulie 1948 — 26 iulie 1967 contenciosul administrativ, pe cale directa, a fost redus doar la cateva categorii de acte administrative, lasandu-se astfel cetatenii la discretia organelor administratiei de stat.

8. In perioada 26 iulie 1967 — 8 decembrie 1990 contenciosul administrativ in tara noastra a fost infaptuit de instantele judecatoresti, in conditiile prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale. Desi, in general, aceasta lege — inspirata din Legea din 1925 — era bine redactata, partea negativa a acesteia rezulta din aceea ca, de regula, cererile celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale erau respinse pentru ca judecatorii care solutionau aceste conflicte juridice erau „alesi' de catre consiliile populare, adica de organele ale caror acte ar fi trebuit sa le cenzureze. Fata de aceasta practica, cei vatamati in drepturile lor, prin acte administrative ilegale, renuntau la introducerea unor cereri la instantele judecatoresti, ceea ce a dus la reducerea, an de an, a numarului cauzelor solutionate de instantele judecatoresti de contencios administrativ.

9. Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 adoptata la scurt timp dupa evenimentele din decembrie 1989, a creat premisele de a face din contenciosul administrativ un mijloc efectiv de control al legalitatii activitatii organelor administratiei publice — organe ale puterii executive — de catre instantele judecatoresti — organe ale puterii judecatoresti. Desi cu unele imperfectiuni sesizate de diversi autori, aceasta lege a asigurat, cu succes, vreme de peste un deceniu, protejarea drepturilor legale ale persoanelor fata de abuzurile administratiei.

10. In baza experientei acumulate prin aplicarea Legii nr. 29/990 precum si ca urmare a noilor reglementari cuprinse in Constitutia Romaniei adoptata in anul 2003 in perspectiva viitoarei aderari la Uniunea Europeana, Parlamentul Romaniei a adoptat la 2 decembrie 2004, Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, pe care o vom studia in amanunt in capitolul II.


Definitia contenciosului administrativ in doctrina romaneasca

Legislatia din tara noastra a consacrat, initial, sistemul francez, apoi pe cel anglo-saxon, cu anumite particularitati, intr-o perioada sau alta, dar a mentinut si sistemul administratorului judecator. Asa se explica de ce, in doctrina administrativa, fundamentarea notiunii de contencios administrativ nu a putut face abstractie de aspectele referitoare la activitatea organelor administrative cu caracter jurisdictional. Cu toate ca s-au exprimat mai multe opinii, teza dominanta a fost aceea dupa care „actul administrativ jurisdictional' desemneaza acel act ce emana de la o autoritate administrativa in solutionarea unui conflict de interese intre cele doua administratii sau intre o administratie si un particular si care, spre deosebire de actul administrativ propriu-zis, nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, avandu-se in vedere contenciosul administrativ judiciar.



Pentru a se delimita mai clar intre ele, formele de contencios administrativ (sub aspectul organelor competente a solutiona litigiile), s-au impus termenii: „contencios administrativ', respectiv, „contenciosul administrativ-drept comun'.

In concluzie, putem retine ca in doctrina romaneasca interbelica notiunea de contencios administrativ era utilizata fie intr-un sens larg material, evocand totalitatea litigiilor dintre administratie si particulari (indiferent cine solutiona litigiul, un organ judecatoresc sau un organ administrativ), fie intr-un sens strict, evocand litigiile solutionate numai de instantele judecatoresti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice care reglementau atributiile in aceasta materie ale instantelor judecatoresti (instantele obisnuite, uneori s-au creat si instante speciale). Pe aceasta linie de idei, prof. C. Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind „totalitatea litigiilor nascute intre particulari si Administratiunile publice, cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si in care sunt puse in cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinand dreptului public'.

Raportandu-se la cadrul juridic instituit in tara noastra dupa 1989, respectiv la reglementarile cuprinse in Constitutia Romaniei din 1991, Legea Contenciosului administrativ nr. 29/1990 precum si la alte acte normative, prof. V.I. Prisacaru da urmatoarea definitie: „prin contencios administrativ intelegem activitatea de solutionare, cu putere de adevar legal, de catre instantele de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice in care cel putin una din parti este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nascut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.

O alta definitie, mai nuantata, o da prof. Antonie Iorgovan: ”Legislatia in vigoare ne obliga sa privim notiunea de contencios administrativ intr-un sens strict si intr-un sens larg. In sens larg, vom intelege prin contencios administrativ litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice, respectiv, un functionar public sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze un serviciu public, pe de o parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte, in care organul public sau functionarul public apare ca purtator al autoritatii publice. Intr-un sens mai restrans (cel mai frecvent), notiunea de contencios administrativ evoca totalitatea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ.”

In fine, noua Lege a contenciosului administrativ, nr. 544/2004, defineste contenciosul administrativ ca fiind „activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact