Norme de baza privind incheierea contractelor in afaceri. tehnici si practici privind negocierea contractelor

NORME DE BAZA PRIVIND INCHEIEREA CONTRACTELOR IN AFACERI. TEHNICI SI PRACTICI PRIVIND NEGOCIEREA CONTRACTELOR

Incheierea contractelor

Acordul de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea ei.

Un numar considerabil de contracte sunt incheiate fara negociere prealabila. De exemplu, cumpararea din magazin la un pret fixat anticipat sau cumpararea unui bilet de calatorie pe calea ferata la un tarif deja stabilit.

Mecanismul intalnirii ofertei cu acceptarea este foarte complex si de nenumarate ori acesta este precedat de negocieri.

Negocierea este, de fapt, invitatia lansata de una din parti celeilalte de a trata continutul unui eventual contract. Aceasta invitatie se deosebeste de oferta ferma prin aceea ca negocierea poate fi urmata sau concretizata intr-un "acord de principiu", "scrisoare de intentie" sau "protocol de acord", practicate mai ales in comertul international.

In concluzie, negocierea poate fi definita ca fiind un complex de activitati constand in contacte, intalniri, consultari, tratative desfasurate intre doi sau mai multi parteneri in vederea realizarii unei intelegeri.

Oferta de a contracta    

Incheierea contractului incepe cu propunerea de a contracta, numita oferta sau policitatiune. Ea reprezinta mai mult decat promisiunea de a contracta (care este un antecontract).

Ceea ce distinge oferta de a contracta de antecontract este faptul ca oferta trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- sa fie ferma, ceea ce inseamna ca ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau retracta.

- sa fie precisa si completa, deci sa cuprinda toate elementele esentiale contractului.

- sa fie neechivoca, sa exprime intentia ofertantului de a contracta. De exemplu, o marfa expusa in vitrina fara pret poate conduce la concluzia ca este un model si nicidecum un obiect de vanzare.

- sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. De altfel, aceasta conditie se realizeaza in masura in care sunt indeplinite celelalte prevederi.

Oferta poate fi expresa sau tacita, exprimata in scris sau verbal, si poate fi adresata publicului sau unei persoane determinate. In legatura cu oferta tacita, este dificil de conceput ca o oferta poate fi si tacita. Cu toate acestea, atunci cand, din anumite atitudini, in imprejurari bine determinate se poate trage concluzia existentei unei manifestari de vointa chiar si prin tacere, se poate admite acest lucru. De exemplu, stationarea unui taximetru intr-o statie amenajata in acest sens reprezinta o oferta, chiar daca soferul nu-si exprima verbal consimtamantul de a efectua transportul.

Acceptarea ofertei

Acceptarea ofertei, acceptare care provine de la destinatarul ofertei, este tot un act unilateral de vointa, la fel ca si oferta. Acceptarea reprezinta cea de-a doua latura a consimtamantului.

Ca si oferta, acceptarea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

- sa fie clara (sa exprime vointa de a incheia contractul);

- sa fie pura si simpla;

- sa fie libera (neviciata);

- sa fie expresa (scrisa sau verbala) sau tacita.    

Acceptarea trebuie sa fie clara, deci sa concorde cu oferta. Daca acceptarea limiteaza sau conditioneaza ori excede conditiile ofertei, se considera ca aceasta a fost refuzata si acceptarea poate fi considerata o contraoferta.

Daca oferta este adresata unei persoane determinate, numai aceea poate accepta oferta; daca este adresata publicului, evident ca se va incheia contractul cu prima persoana care a acceptat oferta. In sfarsit, acceptarea ofertei trebuie sa se faca inainte ca oferta sa fi fost revocata sau sa fi devenit caduca.

Din punctul de vedere al formei, acceptarea poate fi expresa sau tacita (implicita). Cea mai interesanta problema, din punct de vedere juridic, este valoarea tacerii persoanei careia i s-a adresat oferta.

Principiul recunoscut, atat in legislatia noastra, cat si de alte legislatii de traditie romanista, este ca acceptarea nu poate sa rezulte din tacere. Cu toate acestea, legiuitorul si practica judecatoreasca admit unele exceptii ca de exemplu:

- tacita reconductiune (relocatiune) prevazuta in art. 1437 C. civ.;    

- partile pot stabili anticipat ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoare de acceptare;

- in dreptul comercial al afacerilor, daca intre parti au existat relatii anterioare de afaceri se prezuma ca, in cazul lansarii unei oferte adresata aceluiasi partener de afaceri, simpla tacere a acestuia valoreaza acceptare.

Momentul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului este acela in care acceptarea intalneste oferta. Intemeindu-se pe continutul catorva dispozitii legale, care, direct sau indirect, marcheaza momentul intalnirii acceptarii cu oferta, in doctrina juridica au fost propuse mai multe sisteme, au fost expuse mai multe teorii.

In cazul in care oferta e despartita in timp de acceptare, teoria informatiunii, intemeiata pe dispozitiile art. 35 C. com., prevede ca contractul se considera incheiat "daca acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptarii dupa natura contractului".

Reglementari speciale privind momentul incheierii contractului sunt prevazute in O.G. nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta.

Contractele la distanta, potrivit acestui act normativ, sunt contractele de furnizare de produse sau servicii incheiate intre un comerciant si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta (care nu necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti).

In situatia contractelor la distanta prevazute de O.G. nr. 130/2000, momentul incheierii il constituie momentul primirii comenzii de catre comerciant, daca partile nu au convenit altfel (art. 5). Asadar, potrivit O.G. nr. 130/2000, momentul incheierii contractului este stabilit conform teoriei receptiunii si nu al informatiunii prevazut de Codul comercial la art. 35.