StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Reguli de drept care inlatura principiul quod nullum est, nullum producit efectum

Reguli de drept care inlatura principiul quod nullum est, nullum producit efectum


367. Preliminarii. Regula quod nullum est, nullum producit efectum potrivit careia nulitatea atrage ineficacitatea actului juridic, care este lipsit de efectele in vederea caruia a fost incheiat, este atenuata sau inlaturata in anumite cazuri prin aplicarea unor reguli de drept ce justifica mentinerea partiala sau totala a efectelor produse de actul juridic. Aceste principii sunt : principiul conversiunii actului juridic; principiul error communis facit ius; principiul raspunderii civile delictuale.




A. Principiul conversiunii actelor juridice civile


368. Notiune. Prin conversiunea actului juridic se intelege inlocuirea actului juridic nul cu un act valabil . Putem considera ca opereaza conversiunea actului juridic atunci cand un act juridic lovit de nulitate produce efectele unui alt act juridic, ale carui conditii de fond si de forma le indeplineste, daca in raport cu scopul urmarit de parti este evident ca acestea l-ar fi voit, daca ar fi cunoscut sau ar fi prevazut nulitatea actului incheiat efectiv.

In legislatia civila nu e 747i85h xista o consacrare cu caracter general a principiului conversiunii actului juridic, fiind insa reglementate anumite aplicatii ale acestuia.

Regula conversiunii actului juridic civil a primit justificari diferite in doctrina. Mai intai, s-a afirmat ca aceasta operatiune este ceruta si impusa de conceptia asupra nulitatii, in sensul ca nulitatea fiind indreptata impotriva efectelor care contravin scopului legii, face ca toate acele efecte care nu contravin legii sa fie mentinute si, in consecinta, trebuie sa se admita solutia ca, in locul actului nul, isi va produce efectele un alt act juridic, valabil


369. Opinii privind temeiul conversiunii. Intr-o alta opinie, conversiunea reprezinta aplicarea principiului mai general al mentinerii actelor juridice, principiu conform caruia manifestarea de vointa cuprinsa intr-un act juridic civil trebuie sa aiba, in limitele legii, eficacitatea maxima pentru realizarea scopului urmarit de parti. Conversiunea actelor juridice se intemeiaza, in aceasta conceptie, pe nevoia de a recunoaste valoarea vointei valabil exprimate, chiar intr-un act nul, daca aceasta poate avea o valoare independent de soarta acelui act.

In fine, se considera ca temeiul conversiunii actului juridic il reprezinta regula de interpretare statornicita de art. 978 C.civ. Potrivit acestui articol, "cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul". Acest text de lege consacra principiul actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat (actul trebuie interpretat in sensul in care poate produce un efect, si nu in sensul in care nu ar fi producator de efecte juridice).


370. Conditii. In doctrina se arata ca pentru a opera conversiunea actului juridic trebuie indeplinite, cumulativ, mai multe conditii:

- sa existe identitate de parti in cele doua acte juridice, adica atat in actul juridic nul, cat si in actul in care se converteste acesta sa figureze aceleasi parti;

- sa existe un element de diferenta intre actul juridic nul si actul in care este convertit (valabil), precum: natura celor doua acte juridice, continutul acestora, efectele sau forma celor doua acte;

- actul juridic pentru care a fost emisa manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv si total;

- actul ce urmeaza sa fie considerat valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate cerute de lege pentru categoria de acte din care face parte;

- manifestarea de vointa a partii sau, dupa caz, a partilor sa fie favorabila conversiunii, ceea ce inseamna ca din manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte imposibilitatea conversiunii actului juridic.

Se arata ca pentru a fi operanta conversiunea trebuie sa intruneasca un element obiectiv (conditiile de fond si de forma ale noului act, care trebuie sa existe in structura actului nul; actul nul trebuie sa cuprinda elementele constitutive ale actului in care este convertit) si un element subiectiv (vointa ipotetica a partilor de a incheia/a accepta cel de-al doilea act)


371. Aplicatii. Conversiunea actului juridic civil cunoaste o serie de aplicatii practice, cum ar fi:

- testamentul autentic sau mistic, considerat nul sub aceste calificari pentru vicii de forma, primeste, prin conversiune, valoare de testament olograf, valabil incheiat daca este scris in intregime, semnat si datat de testator;

- cazul manifestarii de vointa care este nula ca vanzare-cumparare, dar valabila ca antecontract de vanzare-cumparare

- cazul reglementat de art. 923 C.civ., conform caruia actul de instrainare este lovit de nulitate, insa este valabil ca act de revocare a legatului ce are obiect bunul la care se referea si actul de instrainare desfiintat;

- cazul reglementat de art. 689 C.civ., potrivit caruia actul de instrainare a unui bun succesoral de catre mostenitor, nul ca atare, este valabil ca act de acceptare a succesiunii.


B. Principiul error communis facit ius


372. Notiune. Aceasta regula, denumita si principiul validitatii aparentei in drept, inlatura nulitatea unui act juridic civil incheiat intr-o situatie de eroare comuna, care manifesta in mod public in asa fel incat creeaza credinta ca infatiseaza realitatea


373. Aplicatie. O aplicatie a acestui principiu o intalnim in materia actelor de stare civila, intrucat nu exista un text de lege care sa consacre expres acest principiu. Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/1996, "actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate".


C. Principiul raspunderii civile delictuale


374. Notiune. Acest principiu este consacrat legal in art. 998 C.civ., conform caruia "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara". Principiul raspunderii civile delictuale poate conduce, in anumite cazuri, la mentinerea efectelor unui act juridic civil lovit de nulitate.


375. Aplicatie. In legislatia noastra inlaturarea nulitatii ca urmare a principiului raspunderii civile delictuale, priveste cazul minorului (minor restituitur non tanquam minor sed tanquam laesus). Potrivit art. 1159 C.civ., "minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea in resciziune", iar potrivt art. 1162 C.civ., "minorul n-are actiune in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasidelictele sale".

In situatia in care minorul a intrebuintat manopere frauduloase pentru a convinge cealalta parte ca este major (si nu s-a limitat la o "simpla declaratie"), el nu mai are posibilitatea sa invoce leziunea. Actul incheiat, lovit de nulitate, va fi mentinut, intrucat reprezinta cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar putea produce cocontractantului prin fapta ilicita a minorului. Principiul ocrotirii minorului care, de regula, impune desfiintarea actului juridic, cedeaza in fata principiului raspunderii civile delictuale si, in consecinta, actul juridic este considerat valabil.




A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 404; I. Dogaru, op. cit., p. 240-242; G. Boroi, op. cit., p. 264; D. Cosma, op. cit., p. 339.

Pentru amanunte, a se vedea I. Dogaru (coord.), Drept civil. Idei producatoare de efecte juridice, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 277-354; G. Boroi, Drept civil, 2001, p. 251-252.

Tr. Ionascu, E. Barrasch, op. cit., p. 384.

D. Cosma, op. cit., p. 242; I. Dogaru (coord.), Drept civil. Idei producatoare de efecte juridice, p. 291.

Trib. Suprem, decizia civila nr. 412/1980, C.D. 1980, p. 22. Pentru antecontractul de vanzare-cumparare, E. Chelaru, Circulatia juridica a terenurilor, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 215-275.

A se vedea D. Gherasim, Buna-credinta in raporturile civile, Ed. Academiei, 1981, p. 206-225.

A se vedea: I. Dogaru (coord.), op. cit., p. 714-718; D. Alexandresco, op. cit., tom. VII, Iasi, 1901, p. 25 si urm.; solutia era admisa si in dreptul vechi romanesc: "Acel ce cu viclenie se face ca ar fi vrednic dupa legi de a incheia tocmeli si asa va insela pe altul, se indatoreste spre despagubire, adeca sa plateasca paguba pricinuita, daca pagubitul nu ar fi putut cu lesne sa intrebe si sa afle despre aceasta" - art. 1158 C. Calimach.



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact