StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept comercial
Trimite articolul prin email Notiunea de comerciant : Drept comercial Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Notiunea de comerciant



NOTIUNEA DE COMERCIANT


Aspectele generale


Avand radacinile infipte in antichitate atunci cand s-a dezvoltat ideea dreptului de proprietate, comertul a insotit dezvoltarea societatii omenesti. El nu a produs nici nu a consumat, singur ratiunea de a exista si singura modalitate in care se manifesta rezumandu-se la legatura dintre productie si consum. Dar el cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor pe care le efectueaza fabricantii, precum si executarea de lucrari si prestarea de servicii, pe care le realizeaza antreprenorii, respectiv prestatorii de servicii, sau, in general, intreprinzatorii.



Definitoriu, elementul speculativ - "animus lucri" - este cel care pune in miscare spiritul de initiativa pana la risc al comerciantului. Acolo unde lipseste acel element speculativ, nu se poate vorbi de comert. Astfel, cumpararea unor bunuri in scop de binefacere nu poate fi considerata activitate comercial 959e47j a. Numai cumpararea de bunuri in scop de revanzare cu realizarea unui profit constituie comert in inteles juridic.[2]

De aceea, intreaga activitate comercial 959e47j a este consacrata de profesionistii sai ideilor de castig si de bunastare sociala.[3]

Nascut la randul lui din nevoile comertului, dreptul comercial a evoluat odata cu dezvoltarea acestuia de-a lungul vremii.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice, faptelor si operatiunilor, considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.[4]

Desi dreptul nostru comercial este in principal un drept obiectiv, intemeiat pe diferite fapte din viata noastra socio-economica, considerate de lege comerciale, in realitate, privite lucrurile sub aspect cantitativ, substanta materiei comerciale o formeaza marea masa de operatiuni pe care le savarseste comerciantul.[5]

In Romania spre deosebire de alte tari, exista o legislatie si un drept specia, Dreptul Comercial, aplicabile unei anumite categorii d persoane - comerciantii, si unei categorii de fapte - faptele si actele de comert, cuprinse in Codul comercial si legile comerciale.[6] Avand in vedere rolul comerciantului in activitatea comerciala, Codul comercial precizeaza notiunea de comerciant si reglementeaza statutul juridic al acestuia.


Conceptia Codului comercial roman privind subiectii raporturilor comerciale


Adoptat in anul 1887, Codul comercial roman a folosit ca model Codul comercial italian din anul 1882. Totusi, codul nostru comercial se inscrie pe linia vechii traditii franceze avand la baza sistemul obiectiv. Dispozitiile Codului comercial se aplica oricarei persoane care savarseste anumite fapte de comert obiective reglementate de art.3, indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant.

Daca savarsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana in cauza devine comerciant (art.7 Cod com.). Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele si operatiunile efectuate de catre aceasta persoana sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 C. com.). Spre deosebire de actele obiective de comert, care sunt denumite astfel datorita naturii lor reputat comerciale, actele subiective de comert isi revendica aceasta natura dupa profesiunea de comerciant a celui care le practica.[7]

Dar savarsirea unei fapte de comert obiective nu conduce in mod automat la dobandirea calitatii de comerciant. Aceasta concluzie este sustinuta si de alte prevederi ale Codului comercial. Astfel, potrivit:

art.9: 'Orice persoana care, intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata ca comerciant; ea este insa supusa legilor si jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot indica din aceasta operatiune.';

art. 56: 'Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.';

art.893: 'Chiar cand actul este comercial numai pentru una din parti, actiunile ce deriva dintr-insul sunt de competenta jurisdictiei comerciale';

art.945: 'Actiunile derivand din acte care sunt comerciale numai pentru una din parti se presupun pentru toate partile contractante in conformitate cu toate dispozitiunile legii comerciale'.

In consecinta, potrivit Codului comercial roman, subiecti ai raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii, dar, in principal, activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti.

Necomerciantii participanti la raporturile comerciale, pot fi persoane fizice cat si persoane juridice (de drept privat sau de drept public).[8] Acestea pot intra sub incidenta dreptului comercial in situatia in care participa la:

a.       efectuarea unui act subiectiv de comert din categoria actelor prevazute de art. 4 C. com.;

b. efectuarea unui act obiectiv de comert din cele prevazute in art.3 Cod com.

In nici unul din aceste cazuri participantul nu va dobandi calitatea de comerciant, dar ii sunt aplicabile normele referitoare la obligatiile comerciale[9] (cu exceptia solidaritatii codebitorilor). Necomerciantii pot participa la efectuarea unor acte de comert daca au capacitate de exercitiu deplina, adica capacitatea juridica de a indeplini o fapta de comert izolata.

Persoanele juridice de drept privat participante la raporturile comerciale sunt persoanele juridice civile, asociatiile si fundatiile (constituite conform Ordonantei de Guvern nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii), societatile agricole, sindicatele, partidele politice, cultele si asociatiile de culte si alte societati civile. Obiectul acestor organizatii nu poate fi incadrat In nici una din operatiunile prevazute In Codul comercial ca acte de comert, dar ele vor putea savarsi acte de comert in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Intr-o conceptie restrictiva, aceste organizatii pot:

a.       sa infiinteze societati comerciale, de exemplu cantine, camine, hotel, imprimerii, librarie, editura, dar numai daca este in legatura cu scopul principal al persoanei juridice;

b.      sa efectueze acte de comert izolate sau accesorii, in cadrul limitat de principiul specializarii capacitatii de folosinta (art.34, Decretul nr.31/1954 care se refera atat la persoanele fizice cat si la persoanele juridice - 'Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul')[12]



Persoanele juridice de drept public participante la raporturile comerciale sunt statul, judetul si comuna.

Criteriul subiectiv are drept scop sa atribuie prin lege caracterul de act comercial acelor acte care sunt savarsite de comercianti, acte care se exercita in mod obisnuit de catre acestia din urma. Dreptul comercial apare in acest sistem ca un drept profesional care se aplica persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale comertului si este adoptat de Codul comercial german din 1900.[13] In acest mod, in locul adoptarii unui drept comercial care ar putea fi aplicat comertului, (si in mod implicit, faptelor de comert), reglementarea care este cuprinsa in acest cod poate fi aplicabila doar acelor persoane ce au calitatea de comerciant.


Interesul practic al definirii notiunii de comerciant


Precizarea notiunii de comerciant prezinta un mare interes practic. El este deosebit pentru ca necomerciantii au un statut diferit de cel al comerciantilor, cu consecinte deosebite asupra raporturilor juridice la care participa.

In interesul bunei desfasurari a activitatii comerciale si a protejarii intereselor participantilor la aceasta activitate, legea instituie anumite obligatii pentru comercianti, considerate obligatii profesionale ale comerciantilor. Acestea sunt:

I. a) inainte de inceperea activitatii comerciale, trebuie sa ceara inscrierea in registrul comertului;

b) in cursul exercitarii activitatii trebuie sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege;

c) la incetarea activitatii trebuie sa ceara radierea inmatricularii din registrul comertului;

II. orice comerciant are obligatia sa tina anumite registre comerciale (de contabilitate) in care sa consemneze toate operatiunile comerciale;

III. comerciantul este obligat sa desfasoare activitatea comerciala in conditiile unei concurente loiale.

Pentru a asigura o certitudine asupra naturii si regimului juridic al actelor si operatiunilor savarsite de comerciant legea instituie o prezumtie de comercialitate; sunt prezumate a fi fapte de comert si deci supuse legilor comerciale (art. 4 Cod com.)

Actele comerciale incheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul actelor juridice civile:

in obligatiile comerciale, codebitorii sunt prezumati ca s-au obligat solidar (art. 42 Cod com.);

datoriile comerciale in bani produc dobanda de drept, din ziua cand devin exigibile (art. 43 Cod com.);

in obligatiile comerciale, judecatorul nu poate acorda un termen de gratie (art.44 Cod com.);

in obligatiile comerciale retractul litigios este interzis (art. 45 Cod com.);

dovada drepturilor rezultand din actele comerciale se poate face cu orice mijloace de proba admise de lege ( artA6 Cod com.).

In cazul incetari platilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Aceasta procedura se aplicanumai comerciantilor cu excluderea necomerciantilor, chiar daca ei s-au obligat prin acte comerciale.

Comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul pe care l-au realizat din activitatea comerciala.[14]

Comerciantul are obligatia de a publica regimul matrimonial sub care se afla casatorit pentru ca tertii sa-i poata aprecia solvabilitatea cu prilejul acordarii unor credite.

Justitia, organele financiare si alte autoritati au dreptul de control asupra activitatii comerciale.[15]

Profesiunea de comerciant acorda subiectilor, persoane fizice sau juridice, unele privilegii specifice acestei profesii:

numai comerciantii se pot bucura de un sistem probatoriu privilegiat pentru dovada conditiilor legate de incheierea actelor de comert;

tinerea regulata de catre comerciant a registrelor comerciale poate reprezenta, in anumite conditii, o proba judiciara in favoarea comerciantului;[16]

comerciantii sunt supusi unor jurisdictii speciale - sectiile comerciale in cadrul tribunalelor si curtilor de apel, inc1usiv la Inalta Curte de Casatie si Justitie si arbitrajul comercial desemnat prin conventia de arbitraj sau c1auza compromisorie;

comerciantii pot participa la constituirea unor Camere de Comert si Industrie sau asociatii autonome, menite sa le promoveze si sa le apere interesele.[17] Camerele de comert si industrie sunt constituite si functioneaza conform Decretului-lege nr.139/1990 privind Camerele de comert si industrie din Romania.


Definitia comerciantului


Potrivit art.7 Cod com.: "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale". Aceasta prevedere legala nu constituie o definitie, ci numai o enumerare de persoane care au calitatea de comerciant.

Se face deosebire intre peroanele fizice si societatile comerciale. Persoanele fizice, legiuitorul le cere sa indeplineasca anumite conditii pentru a dobandi calitatea de comerciant, pe cand societatilor comerciale le atribuie calitatea de comercianti numai prin simpla lor existenta.[18]



In lumina dispozitiilor citate mai sus, comerciantul poate fi definit ca orice persoana - fizica sau juridica - care desfasoara activitate comercial 959e47j a, adica savarseste fapte de comert cu caracter profesional. Intrucat activitatea comerciala cuprinde atat activitatea de producere a marfurilor si serviciilor, cat si activitatea de circulatie (distributie) a marfurilor, notiunea de comerciant este o notiune cu sens generic, ea desemnand orice persoana ≠fizica sau juridica - care desfasoara in mod profesional, o activitate comercial 959e47j a, indiferent de forma acesteia.[19]





Stanciu D. Carpenaru - Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti 1998, p. 1

Romul Petru Vonica - Drept comercial, vol. I, editura Victor, Bucuresti 1997, p.12

Raul Ptrescu - Drept comercial roman, Editura Oscar Print, Bucuresti 1998, p. 17

Stanciu D. Carpenaru - Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti 1998, p. 3

I. L. Geogescu - Comerciantul in Revista de drept comercial, nr. 5/1995, pagina 5

Romul Petru Vonica - Drept comercial, vol. I, editura Victor, Bucuresti 1997, p.11

Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 11

loan Turcu - 'Teoria si practica dreptului comercial roman', vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998,

pagina 193-194

Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 116

loan Turcu - 'Teoria si practica dreptului comercial roman', vol. I, Ed. LUMINA LEX, Bucuresti, 1998, pagina 192

Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 116

Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 117

Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 15

Stanciu D. Carpenaru - 'Drept comercial roman', Editura All, Bucuresti 1998, pagina 62-63

Vasile Popa, Radu I. Motia, Dumitru Adrian Craciunescu - 'Societatile comerciale, institutii ale noului drept comercial', Ed. Helicon, Timisoara, 1994, pagina 9

Raul Petrescu - 'Drept comercial roman', Editura Oscar Print, Bucuresti 1998, pagina 77

Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 115

Codul comercial adnotat, Ed. TRIBUNA CRAIOV A, 1994, pagina 62

Stanciu D. Carpenaru - 'Drept comercial roman', Editura All, Bucuresti 1998, pagina 62






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact