Dreptul omului la un mediu inconjurator sanatos si protejat

DREPTUL OMULUI LA UN MEDIU INCONJURATOR SANATOS SI PROTEJAT


SECTIUNEA I
CONSIDERATII GENERALE


1. Precizari in legatura cu terminologia
Analiza terminologiei, 'dreptul omului la un mediu inconjurator sanatos si protejat' este importanta datorita necesitatii reflectarii cat mai complete in denumire, atat a continutului acestui drept cat si a intinderii acestui continut.
In literatura de specialitate nu exista un consens cu privire la denumirea acestui drept, fiind utilizate frecvent denumiri cum ar fi:
- drept la un mediu inconjurator sanatos ;
Motivarea acestei denumiri are la baza: argumentul dupa care, dreptul fundamental la un mediu sanatos reprezinta premisa realizarii altor drepturi fundamentale (cum ar fi: dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si morala, la munca, la proprietate, etc.); existenta dispozitiilor constitutionale privind drepturile omului stipulate in tratatele internationale; existenta obligatiilor fundamentale ale statului la refacerea, protejarea si mentinerea echilibrului ecologic.
- drept la un mediu sanatos si echilibrat ecologic ;
Pentru motivarea acestei opinii se pleaca de la ideea, ca mediul trebuie protejat atat pentru protejarea vietii cat si pentru asigurarea calitatii ei, un astfel de drept ducand la o protectie mult mai larga decat cea care ar putea rezulta doar din dreptul protectiei sanatatii.
- drept la un mediu inconjurator de calitate ;
- drept la conservarea mediului inconjurator ;
Aceasta formulare este motivata in sensul ca participarea cetatenilor la conservarea mediului are un dublu aspect, de drept si de indatorire, acestia nefiind doar beneficiar 444f59e i pasivi ci si responsabili in conservarea si protectia mediului inconjurator.
In doctrina se folosesc si alte denumiri cum ar fi: 'drept la un mediu inconjurator decent', 'drept la un mediu inconjurator sigur', 'drept la un mediu curat', 'drept la un mediu inconjurator conservat', etc.
Ne raliem opiniei dupa care denumirile prezente includ doar elemente de continut ale acestui drept, ele nu au un caracter general, utilizarea lor putand crea neconcordanta intre forma, denumire si continut, datorita lipsei de generalitate. De aceea, pe langa elemente ca: sanatos, ecologic, curat, echilibrat, de calitate, este indicat sa se foloseasca si notiunea de 'protectie' care-i poate asigura acestui drept generalitatea optima. De fapt, toate notiunile cuprinse in denumirea acestui drept sunt elemente de continut ale 'protectiei' pentru ca in lipsa acesteia, mediul dispare si pe cale de consecinta dispar toate adjectivele mentionate mai sus in calitate de denumiri.
Pentru aceste considerente, apreciem ca formularea corespunzatoare este 'drept la un mediu sanatos si protejat'.

2. Notiunea de drept la un mediu sanatos si protejat
Dreptul omului la un mediu sanatos si protejat este un drept subiectiv atat universal (global, colectiv) cat si individual. El este considerat ca fiind un drept nou in categoria drepturilor fundamentale ale omului, conturat mai ales si in primul rand la nivel international.
Pornind de la faptul ca drepturile omului sunt efective numai in masura in care sunt declarate prin legislatiile interne ca drepturi fundamentale si sunt garantate in exercitarea lor, (deci numai daca sunt inscrise in sistemul constitutional, legislativ si judiciar al fiecarui stat) se impune in acest sens, corelarea reglementarilor interne cu cele internationale.

3. Trasaturile dreptului la un mediu inconjurator sanatos si protejat
Alaturi de trasaturile generale ale oricarui drept fundamental, dreptul la un mediu sanatos si protejat are si o serie de trasaturi specifice care ii contureaza personalitatea, cum ar fi:
- este un drept subiectiv, strans legat de fiecare individ, colectivitate sau populatie;
- are caracter pozitiv, in sarcina statului fiind stabilite obligatii cu caracter constitutional , precum si obligatiile cuprinse in legi, a caror concretizare se face prin Legea nr. 137/1995, republicata, privind protectia mediului;
- este un drept fundamental la un mediu inconjurator real si nu ideal, ceea ce presupune ca acest drept trebuie protejat pentru asigurarea echilibrului ecologic, a calitatii si a curateniei, a sigurantei si decentei vietii;
- este un drept fundamental reglementat pentru generatiile prezente si viitoare, deci are caracter temporal;
- are un caracter preponderent preventiv si nu reparator al raspunderii pentru daune ecologice in sensul ca, mediul inconjurator poate fi protejat in primul rand, prin intermediul masurilor preventive;
- titularul dreptului la un mediu protejat este omul, individul;
- garantarea acestui drept este obligatorie, necesara atat la nivel national cat si international, datorita consecintelor negative pe care le poate avea degradarea mediului, asupra vietii pe Pamant;
- este un drept fundamental nou, ce face parte din categoria drepturilor fundamentale recunoscute relativ recent in constitutiile nationale.

4. Natura juridica a dreptului fundamental la un mediu sanatos
Dat fiind caracterul special al acestui drept, in privinta naturii sale juridice, in doctrina s-au formulat o serie de opinii specifice, alaturi de cele existente in legatura cu natura juridica a drepturilor fundamentale care sunt relevante pentru toate aceste drepturi, deci si pentru cel in discutie.
Opiniile specifice si diferite referitoare la natura juridica a dreptului fundamental la un mediu sanatos sunt determinate de noutatea acestui drept in categoria drepturilor fundamentale, fapt pentru care, natura sa juridica n-a putut fi inca analizata de catre autorii care au avut-o in vedere pe cea a drepturilor fundamentale deja consacrate.
O prima opinie in acest sens este cea dupa care, dreptul fundamental la un mediu protejat este un drept de creanta.
In motivarea acestei opinii se invoca faptul ca textele constitutionale nu fac numai referiri la necesitatea protectiei mediului ci, stabilesc indatoririle statului in acest domeniu, ceea ce face ca dreptul la un mediu inconjurator protejat sa reprezinte creanta cetatenilor fata de stat, a carui respectare presupune interventia pozitiva a puterii publice. Aceasta opinie este contestata, deoarece se considera ca, obligatiei statului de a proteja mediul ii corespunde un drept ce nu poate fi de creanta , iar raportul juridic ce se naste este un raport de drept constitutional (de drept public) ce nu poate crea obligatii (civile de drept privat) intre un creditor si un debitor ci numai indatoriri pentru protectia mediului atat pentru stat cat si pentru cetateni, indatoriri a caror neindeplinire atrage actionarea in justitie avand temei legal si nu un contract civil.
Intr-o alta opinie, se considera ca dreptul la un mediu protejat este un drept pozitiv si nu natural pentru ca el creeaza in sarcina statului si a cetatenilor, in mod egal, obligatia de a-l conserva.
Conform altor puncte de vedere, acest drept este un drept procedural, confundandu- se astfel natura sa juridica cu continutul.
S-a conturat si opinia dupa care dreptul la un mediu protejat este un drept moral si nu legal; ori se stie ca un drept subiectiv daca este un drept moral nu mai este drept.
Ne raliem opiniei dupa care, dreptul la un mediu sanatos si protejat, ca orice drept fundamental este un drept subiectiv ce alcatuieste impreuna cu celelalte drepturi subiective si obligatii corelative, statutul juridic al cetateanului.

5. Titularul dreptului la un mediu sanatos si protejat
in legatura cu titularul dreptului la un mediu sanatos si protejat in literatura de specialitate s-au formulat mai multe opinii corespunzatoare teoriilor filozofice referitoare la relatia om - natura. Amintim in acest sens:
- teoria antropocentrica (sau a finalitatii umane) - considera ca singurul titular si beneficiar al acestui drept este omul, individul;
- teoria cosmogonica - dupa care dreptul la un mediu sanatos si protejat apartine naturii care include si omul;
- teoria tendintei umaniste - conform careia dreptul la mediu exista doar pentru om ca singura finalitate, nu si pentru natura;
- teoria dupa care titularii acestui drept sunt atat individul cat si colectivitatea;
- teoria dupa care titularii dreptului la un mediu sanatos sunt 'popoarele' si chiar Pamantul.
Teoriile care nu-l considera pe om ca titular al dreptului la un mediu sanatos nu pot fi acceptate pe planul dreptului, deoarece titular al unui asemenea drept, din punct de vedere juridic, poate fi numai omul, deoarece subiect de drept poate fi numai o persoana fizica sau juridica. Omul trebuie considerat parte componenta a mediului, ce nu poate fi desprins din punct de vedere juridic de acesta. Protectia omului necesita protectia mediului a carui protejare atrage pe cale de consecinta protejarea fiintei umane.
Legea nr.137/1995 republicata in 2000, prevede in acest sens la art.5 ca: 'statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos', asadar, atat persoanelor fizice cat si celor juridice li se recunoaste calitatea de titulari ai dreptului la un mediu sanatos si protejat.


SECTIUNEA II
RECUNOASTEREA DREPTULUI LA UN MEDIU SANATOS SI PROTEJAT


1. Precizari prealabile
Mediul sanatos este un mediu nepoluat, curat si echilibrat, corespunzator dezvoltarii fizice si intelectuale a omului, absolut necesar existentei vietii pe Planeta.
Considerat ca un ecosistem complex aflat in stransa interactiune cu natura, omul este valoarea suprema ce trebuie ocrotita prin toate mijloacele, inclusiv cele juridice, fapt ce presupune recunoasterea unanima si garantarea acestui drept fundamental.
Atat la nivel mondial cat si la nivel regional si national se prefigureaza recunoasterea unui drept uman nou si fundamental, dreptul la un mediu sanatos si protejat.
in literatura de specialitate, recunoasterea unui asemenea drept este aproape unanima, deoarece, chiar realitatile economico-sociale si juridice actuale evidentiaza importanta majora a unui astfel de drept. Considerandu- se ca protectia mediului are ca obiectiv principal ocrotirea vietii, a integritatii psihice si morale a elementului fundamental al ecosistemelor naturale, orice fiinta umana este indreptatita la asigurarea unui mediu echilibrat si sanatos, tocmai in virtutea dreptului sau primordial la viata, la sanatate si demnitate. in sprijinul unor astfel de orientari se invoca si faptul ca, daca dreptul omului la un mediu inconjurator corespunzator decurge din interesul comun al umanitatii, atunci, acest interes se reflecta direct in drepturile recunoscute individului.
in plus, recunoasterea constitutionala a unui astfel de drept este importanta pentru economie, pentru legislatia mediului si in general pentru politica de protectie a mediului. Cu toate acestea, in doctrina exista si opinii contrare care considera ca recunoasterea acestui drept ca atare, este prematura, inoportuna si chiar riscanta in contextul dezvoltarii actuale a societatii, deoarece obligativitatea juridica a acestui concept va ramane limitata datorita dificultatilor pe care le impune aplicarea sa, dar si a consecintelor reduse ale utilitatii sale.
S-a afirmat chiar ca, recunoasterea unui drept fundamental al omului la un mediu de calitate ar duce la cresterea numarului drepturilor fundamentale ceea ce poate avea drept consecinta limitarea si chiar devalorizarea drepturilor fundamentale 'veritabile' .
S-a mai obiectat ca , prin recunoasterea unui astfel de drept fundamental, s-ar crea incidente negative asupra 'libertatii de miscare', de circulatie in zonele protejate prin restrangerea sau chiar interzicerea accesului in acele spatii; de asemenea, s-ar putea impiedica 'libera dezvoltare a localitatilor' , ar putea fi afectat 'dreptul la munca' prin reducerea sau incetarea activitatilor poluante.
in literatura de specialitate straina s-au invocat si alte consecinte sau implicatii ale consacrarii ca drept fundamental, dreptul la un mediu sanatos si protejat, cum ar fi: 'atingerea dreptului de proprietate prin instituirea de zone de protectie si prin limitarea folosirii unor bunuri; existenta pericolului acordarii prioritatii acestui drept in raport cu celelalte drepturi fundamentale ale omului, ajungandu-se chiar la dictatura ecologica'.
Exista insa si conceptii realiste dupa care, recunoasterea unui astfel de drept ar duce la imbogatirea drepturilor fundamentale umane, ca o consecinta fireasca a dezvoltarii economico - sociale, nationale si mondiale, realitatea acestui drept reprezentand de fapt o conditie esentiala a existentei si infaptuirii celorlalte drepturi fundamentale precum si a aparitiei altor drepturi noi.

2. Recunoasterea la nivel international a dreptului omului la un mediu sanatos si protejat
Desi atat la nivel international cat si regional s-au facut eforturi in scopul recunoasterii unui asemenea drept ca drept fundamental, totusi in doctrina straina si in instrumentele internationale, nu s-a ajuns la un consens in aceasta problema.
in privinta abordarii acestei problematici, in literatura de specialitate straina au existat asa dupa cum am aratat o serie de opinii divergente.
Pana la Conferinta Mondiala de la Rio de Janeiro din 1992, nici un instrument international nu a continut o recunoastere expresa a unui asemenea drept al omului. Nu se poate spune insa, ca nu au existat incercari, amintind in acest sens, Declaratia privind mediul inconjurator, adoptata la Conferinta O.N.U. de la Stockholm din 1972, care proclama principiul conform caruia, 'omul are un drept fundamental la libertate, egalitate si la conditii de viata satisfacatoare, intr-un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si bunastare'.
De asemenea, Carta Mondiala a Naturii, document aprobat prin Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. din 1982, preciza obligatia statelor, autoritatilor si cetatenilor cu privire la necesitatea pastrarii mediului in bune conditii, curat, capabil sa asigure o dezvoltare fizica si psihica corespunzatoare.
Carta africana a drepturilor omului si popoarelor, adoptata in 1981, recunoaste implicit (la art. 24) dreptul la 'un mediu satisfacator si global', ca drept al tuturor popoarelor. Protocolul aditional din 1988 al Conventiei europene a drepturilor omului stipuleaza in art. 11 ca 'fiecare are dreptul de a trai intr-un mediu sanatos si de a beneficia de serviciile publice esentiale'.
Constituirea Comisiei Mondiale asupra mediului inconjurator, condusa de G.H. Brundtland, a adoptat raportul 'Viitorul nostru al tuturor' in care se afirma ca 'toate fiintele umane au dreptul fundamental la un mediu inconjurator suficient pentru asigurarea sanatatii lor si bunastarii', poluarea fiind considerata infractiune contra umanitatii.
Pentru aceste considerente, s-a creat opinia necesitatii recunoasterii exprese a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos si protejat in instrumentele internationale cu forta juridica obligatorie, pentru ca numai astfel s-ar putea da o noua dimensiune (filozofica si juridica), atat protectiei mediului cat si relatiilor internationale. Se apreciaza in directiva ca , o astfel de recunoastere s-ar putea realiza printr-o declaratie de proclamare si formulare a unui asemenea drept, care va servi ulterior pentru adoptarea unui document international cu forta obligatorie.
Prima incercare de recunoastere expresa a dreptului la un mediu sanatos si protejat o reprezinta, asa dupa cum am aratat, Declaratia de la Rio, adoptata la Summit-ul ecologic din 1992 de la Rio de Janeiro. Acest document desi proclama la art.1 faptul ca popoarele au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura, nu are totusi forta obligatorie necesara solutionarii acestei probleme deosebit de complexe.
Constitutia Uniunii Europene, stabileste in art.3 ca, unul din obiectivele Uniunii il reprezinta realizarea unui nivel ridicat de protectie si ameliorare a calitatii mediului.

3. Recunoasterea la nivel national a dreptului la un mediu sanatos si protejat
3.1. Recunoasterea constitutionala a dreptului fundamental la un mediu sanatos si protejat
Exista sisteme de drept ale unor state care au recunoscut in mod expres un astfel de drept in constitutiile lor, sau doar in legile lor.
Dupa Declaratia privind mediul inconjurator elaborata de Conferinta O.N.U. de la Stockholm din 1972, toate constitutiile adoptate sau modificate ulterior contin dispozitii privitoare la un mediu sanatos si protejat.
Pornind de la considerentul dupa care, trasaturile generale ale acestui drept sunt cele ale oricarui drept fundamental, recunoasterea constitutionala trebuie sa fie expresa.
Prezentam in continuare, cateva constitutii ale statelor lumii, in care recunoasterea dreptului fundamental este reglementata expres, sub diferite denumiri.
Constitutia Portugaliei din 1976 modificata in 1982, stabileste la art.66 ca 'toate persoanele au dreptul la un mediu inconjurator uman, sanatos si ecologic, echilibrat', stabilind totodata in sarcina lor obligatia de a-l proteja. Prevederile constitutionale portugheze creeaza posibilitatea actionarii in justitie in vederea protectiei impotriva degradarii mediului.
Constitutia Spaniei din 1978, prevede expres la art.45 ca 'toti au dreptul de a se bucura de un mediu inconjurator corespunzator pentru dezvoltarea personalitatii lor si au indatorirea de a-l proteja'.
Corespunzator acestui drept este reglementata si obligatia statului si a cetatenilor de a proteja mediul si resursele sale naturale.
Un astfel de drept este consacrat expres si de constitutiile unor tari din America de Sud . De asemenea, o serie de state din Europa de Est au recunoscut in constitutiile adoptate incepand cu 1990 dreptul fundamental la un mediu sanatos, corelat cu obligatia cetatenilor de a-l proteja si cu responsabilitatea statului in acest sens.
Constitutia Rusiei din 1993 prevede la art.42 ca: 'Fiecare persoana va avea dreptul la un mediu inconjurator favorabil, informatii sigure despre mediul inconjurator si compensatii pentru daunele produse sanatatii si proprietatii cauzate de delictele ecologice'.
Desi in Constitutia SUA nu exista dispozitii exprese privind recunoasterea acestui drept, unele state federale din cadrul lor, cuprind astfel de prevederi. Nici Constitutia Canadei nu a recunoscut la nivel federal un astfel de drept fundamental, existand o propunere de lege ferenda impusa de utilitatea certa a dreptului la un mediu de calitate.
3.2. Recunoasterea implicita a dreptului fundamental la un mediu sanatos si protejat
Desi majoritatea statelor lumii nu au reglementat expres prin constitutie un astfel de drept fundamental, acesta este recunoscut implicit, fie prin stabilirea de indatoriri fundamentale in sarcina statului si a cetatenilor, fie in cazul statelor federale prin repartizarea atributiilor prevazute in constitutiile lor in domeniul protectiei mediului intre statele federale.
in doctrina , se considera ca, stabilirea indatoririlor pentru stat de protejare a mediului reprezinta o recunoastere implicita a dreptului la un mediu de calitate, beneficiar a acestui drept fiind 'intreaga lume' care isi asuma si obligatii corelative in scopul protectiei si dezvoltarii sale durabile.
in literatura de specialitate se considera de asemenea ca, dreptul la un mediu inconjurator este recunoscut implicit si prin interpretarea altor drepturi fundamentale (ca de exemplu dreptul la viata, sanatate, libertate si fericire, la integritate fizica si morala), in cuprinsul carora acesta s-ar regasi.
Consideram ca, alaturi de drepturile fundamentale exista si drepturi subiective nefundamentale care isi au sorgintea in constitutii sau legi si care nu se pot bucura de fapt de practica unor asemenea drepturi. Astfel, reglementarea constitutionala a obligatiei statului in privinta protectiei mediului nu poate avea ca efect recunoasterea unui drept fundamental la un mediu sanatos si protejat, ci doar a unui drept subiectiv de origine constitutionala.
in legatura cu cea de-a doua modalitate de recunoastere implicita a dreptului fundamental la un mediu sanatos, respectiv cea de repartizare de catre constitutiile statelor federale a atributiilor lor intre statul federal si federatii, se considera ca, problemele legate de acest drept sunt atat de competenta statului federal cat si a statelor federate care vor lua in acest sens masurile necesare.
Consideram ca, recunoasterea expresa a dreptului fundamental la un mediu sanatos si protejat este determinata in mare masura de existenta conditiilor economice si sociale corespunzatoare intr-o societate, acest drept odata recunoscut, determina necesitatea punerii sale in aplicare si confera dreptul de a formula actiuni in justitie pentru cei in drept.
3.3. Recunoasterea legislativa a dreptului subiectiv la un mediu inconjurator sanatos si protejat
Recunoasterea legislativa a unui astfel de drept se gaseste in multe sisteme de drept si se refera exclusiv numai la situatiile cand aceasta se face prin lege, deci cand dreptul la un mediu sanatos si protejat este recunoscut numai ca drept subiectiv nu si ca drept fundamental. in SUA de exemplu, Legea politicii nationale a mediului inconjurator adoptata la nivel federal, dispune astfel in art.101: 'Congresul recunoaste ca fiecare persoana trebuie sa se bucure de un mediu sanatos si protejat', stabilind obligatii si responsabilitati atat pentru stat cat si pentru populatie, in scopul protejarii si dezvoltarii mediului inconjurator. in Norvegia, Legea protectiei mediului din 1981 si in Danemarca Legea asupra protectiei mediului din 1973, au ca obiect, asigurarea unui mediu de calitate necesar sanatatii si bunastarii umane, corelate cu mentinerea biodiversitatii. De asemenea, in tari ca Filipine, Indonezia, Venezuela, Noua Zeelanda, legile asupra mediului inconjurator dispun ca obiectivul politicii mediului este ameliorarea calitatii, stabilind in acest sens drepturi in sarcina persoanelor si obligatii corelative pentru acestea si pentru stat.
3.4. Recunoasterea judecatoreasca a dreptului subiectiv la un mediu sanatos si protejat
in doctrina exista o recunoastere judecatoreasca a dreptului la un mediu sanatos si protejat, ce reprezinta dealtfel o forma de protectie noua a acestui drept. Pe plan intern, protectia mediului inconjurator se poate invoca la Tribunale si Curtile Constitutionale, iar pe plan extern, in fata Comisiei Drepturilor Omului si a Curtii Drepturilor Omului.
in Italia, de exemplu, tribunalele sanctioneaza lipsurile ce privesc obligatia de conservare a mediului. Jurisprudenta irlandeza considera ca exista un drept subiectiv limitat la a nu fi poluat, in timp ce jurisprudenta canadiana incearca o interpretare favorabila a recunoasterii legale a dreptului la mediu, manifestand si anumite ezitari in privinta severitatii sanctiunii.
Consideram ca, in contextul evolutiei realitatilor s-a ajuns la recunoasterea indirecta a acestui drept, pe calea practicii judiciare care, pe de o parte a luat in calcul dimensiunea mediului ca parte inseparabila a protectiei drepturilor umane fundamentale, iar pe de alta parte, prin stabilirea unor obligatii in sarcina statelor si cetatenilor, motivate de nevoia ocrotirii mediului.
3.5. Aspecte privind recunoasterea dreptului fundamental la un mediu sanatos si protejat in Romania, inainte de reviziunea Constitutiei
in Constitutia Romaniei din 1991 nu era recunoscut expres dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos si protejat fiind stabilite in sarcina statului, prin dispozitiile art.134 al.2 lit.c indatoriri privind 'refacerea si ocrotirea mediului inconjurator precum si mentinerea echilibrului ecologic', iar prin lit.f. a aceluiasi articol, 'crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii'.
Consideram ca, prin aceasta reglementare s-a consacrat in mod indirect, prin stabilirea unei obligatii in sarcina statului, un drept fundamental la un mediu sanatos si protejat.
Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata, consacra in art.5, 'dreptul tuturor persoanelor la mediu sanatos garantand in acest sens:
a. accesul la informatie privind calitatea mediului, cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de legislatia in vigoare;
b. dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului;
c. dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, eliberarea acordurilor si autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism;
d. dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unei asociatii, autoritatilor administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
e. dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.'
Acestui drept subiectiv, legea ii coreleaza si obligatiile privind protectia mediului in sarcina persoanelor fizice si juridice, a autoritatilor administrative centrale si locale, precum si responsabilitati in acest sens, pentru autoritatile centrale si agentiile teritoriale pentru protectia mediului.
Din analiza reglementarilor art.134 (lit.e. si f.) din Constitutia Romaniei din 1991 si a dispozitiilor Legii nr.137/1995, rezulta ca se recunoaste un drept subiectiv la un mediu inconjurator sanatos si protejat de sorginte constitutionala si care are continutul stabilit de lege; dispozitiile constitutionale, care sunt de principiu, isi gasesc dezvoltarea si concretizarea corespunzatoare in Legea pentru protectia mediului, care detaliaza continutul dreptului subiectiv la un mediu sanatos si protejat.
Au existat opinii dupa care, recunoasterea constitutionala expresa a unui astfel de drept ar duce la blocarea mecanismului statal datorita imposibilitatilor instantelor judecatoresti de a solutiona multitudinea de cereri ce s-ar formula, dar si din cauza imposibilitatii punerii in aplicare a hotararilor judecatoresti ce s-ar pronunta ca urmare a recunoasterii exprese a acestui drept, datorita lipsei conditiilor economice necesare in acest sens. Pentru aceste considerente este necesar sa se creeze in primul rand conditiile necesare si apoi sa se recunoasca constitutional in mod expres dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos si protejat.
Precizam ca, recunoasterea constitutionala implicita echivaleaza cu recunoasterea unui drept subiectiv de sorginte constitutionala, al carui continut se stabileste prin lege si a carui protectie este cea specifica pentru un drept subiectiv, asadar nu reprezinta o recunoastere expresa.
3.6. Recunoasterea in contextul legislativ actual al dreptului fundamental la un mediu sanatos
Constitutia actuala a Romaniei, recunoaste in mod expres dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos33 prin art.35, astfel: 'Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.' in felul acesta se stabilesc obligatii in sarcina statului pentru asigurarea cadrului legislativ al exercitarii acestui drept, precum si obligatii in sarcina persoanelor de a proteja si ameliora mediul lor de viata.
Recunoasterea la nivel constitutional a unui astfel de drept prezinta importanta pentru economie, pentru legislatia mediului si pentru politica de protectie a mediului, urmarindu-se prin drepturile si obligatiile stipulate si trezirea in fiecare cetatean a constiintei de mediu.