StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » dreptul mediului inconjurator
Trimite articolul prin email Protectia juridica a ariilor protejate si a monumentelor naturii : Dreptul mediului inconjurator Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Protectia juridica a ariilor protejate si a monumentelor naturii



PROTECTIA JURIDICA A ARIILOR PROTEJATE SI A MONUMENTELOR NATURII


SECTIUNEA I
CONSIDERATII GENERALE


1. Notiuni introductive
Necesitatea protectiei naturii este o problema de care depinde buna desfasurare a vietii economico-sociale, fiind un element indispensabil pentru dezvoltarea sociala si economica constanta si armonioasa atat pentru fiecare tara si pentru intreaga societate umana.
Conservarea diversitatii calitative si cantitative a naturii corespunde celor mai inalte interese ale omenirii, ceea ce impune aprecierea valorii si importantei sale.
Nevoia si importanta conservarii ariilor protejate si a monumentelor naturii trebuie sa ocupe unul din primele locuri in sistemul institutionalizat al valorilor si al principiilor etice ale omenirii.
2. Notiunea de arii protejate. Scurt istoric. Temei legal
Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata in 2000, defineste aria protejata (anexa 1) ca fiind o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat, desemnata sau reglementata si gospodari 121h72b ta astfel incat sa atinga unele obiective specifice de conservare; ea cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale si ale biosferei, monumente ale naturii si altele.
Ordonanta de Urgenta nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice1, defineste 'aria protejata' ca fiind zona cu perimetru legal stabilit ce are un regim special de ocrotire si conservare, zona in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice, sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita.
Constituirea ariilor protejate si declararea de monumente ale naturii ocupa un loc important in cadrul modalitatilor, al mijloacelor de protectie si conservare a naturii. De aceea, ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte cu caracter normativ, inclusiv prin angajamente silvice; ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Prima rezervatie naturala din Europa, s-a constituit in sec. al XIV-lea in Polonia, in padurea Bialowez, in scopul ocrotirii unor animale rare. Primul parc national din lume este parcul Yellowstone din S.U.A. (1872), urmat de declararea de alte parcuri nationale in California (1906) si in Europa (Suedia - 1909).
Valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie diverse si complexe.
Creatorul conceptului de 'monument al naturii' a fost celebrul biolog si geograf Al von Humbolt, considerat pionierul ecologiei moderne. in tara noastra, promotorii fundamentarii stiintifice ai ocrotirii naturii au fost Al. Borza si Emil Racovita.
Perioada 1928 - 1944 este perioada de pionerat privind conservarea ariilor protejate si a monumentelor naturii, care a inceput cu primul Congres al naturalistilor din Romania, la Cluj. Prima reglementare din tara noastra a fost Legea nr.213/1930 pentru protectia monumentelor naturii, abrogata prin Decretul nr.237/1950 care declara monumentele naturii ca bun al intregului popor, libere de orice sarcini si servituti.
Legea privind protectia mediului nr.9/1973, a reglementat de protectia rezervatiilor naturale si a monumentelor naturii. in anul 1990 s-au constituit un numar de 13 parcuri nationale, iar in anul 1992 Delta Dunarii este recunoscuta ca si Rezervatie a Biosferei, ca si arie protejata mare la nivel international.
Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, republicata in 2003, cuprinde dispozitii (art.55 - 64) legate de conservarea naturii si ariilor protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate anterior ca atare.

in prezent, exista un numar de peste 580 arii protejate, dintre care 13 sunt parcuri nationale, trei dintre ele fiind recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei.
Mentinerea si dezvoltarea retelei nationale de arii protejate si de monumente ale naturii are ca scop, conservarea biodiversitatii, a habitatelor naturale, a tuturor formatiunilor si structurilor cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica.
3. Categorii de arii protejate si trasaturi caracteristice2
Rezervatiile naturale, sunt zone de o frumusete particulara ce cuprind elemente sau specii animale sau vegetale ce poseda caracteristici unice, reprezentative. Ele sunt supuse unui regim de protectie, strict din partea statului, fiind interzise activitatile si accesul omului, cu exceptia scopurilor stiintifice.
Parcurile nationale, sunt supuse controlului statului, avand limite stabilite ferm; accesul publicului este permis, insa vanatoarea si pescuitul sunt permise numai in anumite conditii.
Rezervatiile naturale, cuprind suprafete de teren sau de apa, destinate conservarii unor medii de viata caracteristice. Exista rezervatii naturale: forestiere, botanice, geologice, speologice, ornitologice, zoologice, maritime etc. Ele sunt considerate sanctuare ale florei si faunei de importanta nationala ori mondiala.
Rezervatiile stiintifice, cuprind ecosisteme deosebite, specii de plante si animale de importanta stiintifica nationala, ce reprezinta subiect de studiu pentru cercetarea si cunoasterea stiintifica.
Monumentele naturii, cuprind specii de plante si animale rare sau pe cale de disparitie, arbori seculari, fenomene geologice unice de interes stiintific sau peisagistic (pesteri, chei, cascade etc.); ele desemneaza un element natural individualizat, concret si fac parte din ariile protejate.


SECTIUNEA II
REGIMUL JURIDIC AL ARIILOR PROTEJATE


1. Regimul juridic special al ariilor protejate
Ordonanta de Urgenta nr.236/2000 privind regimul ariilor protejate, are ca scop garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natura, obiectiv de interes public major si totodata, componenta fundamentala a strategiei nationale pentru dezvoltarea durabila.
Pentru asigurarea masurilor speciale de protejare a bunurilor patrimoniului natural, se instituie un regim juridic diferentiat pentru categoriile de arii protejate stabilite la nivel national (rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii naturale si parcuri naturale), si la nivel international (arii naturale si zone umede de importanta mondiala, rezervatii ale biosferei, arii speciale de conservare si de protectie speciala).
Toate suprafetele terestre si acvatice care apartin domeniului public si care datorita valorii patrimoniului natural, necesita instituirea regimului de arie protejata, vor ramane in proprietate publica si vor dobandi regim de protectie.3 Modul de constituire si de administrare a ariilor protejate va lua in considerare interesele comunitatilor locale in scopul pastrarii practicilor si cunostintelor traditionale locale in valorificarea acestor resurse, in beneficiul acestora.
Pana la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protectie a ariilor naturale protejate, detinatorii cu orice titlu a bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, sunt obligati sa aplice si sa respecte masurile de protectie stabilite de autoritatile pentru protectia mediului, fiind interzise in perimetrele acestor zone, orice lucru sau activitate ce poate genera un impact negativ asupra acestora. Ariile naturale protejate se vor evidentia in planurile nationale si zonale de amenajare teritoriala si de urbanism.
Responsabilitatile pentru stabilirea modalitatilor de administrare a ariilor protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim de protectie si conservare revin autoritatilor publice centrale pentru protectia mediului si Academiei Romane pentru ariile naturale protejate declarate prin legi sau prin alte acte normative adoptate de Guvern, precum si autoritatilor administratiei publice judetene sau locale pentru ariile protejate declarate astfel prin hotarari ale acestora.
Administrarea ariilor protejate se poate face prin: structuri de administratie special constituite; regii autonome; companii; societati nationale si comerciale; autoritati ale administratiei locale; servicii descentralizate ale administratiei publice centrale; institutii de cercetare, de invatamant, stiintifice; muzee; organizatii nonguvernamentale (art.18, pct.2, lit.a, b, c), persoane fizice cu calitatea de custode, pentru ariile protejate ce apartin domeniului public si nu necesita structuri de administrare special constituite (art.20, pct.1 din Ordonanta de Urgenta nr.236/2000) .
Bunurile cu valoare de patrimoniu natural detinute in regim de proprietate privata, sunt ocrotite si se conserva de proprietarii lor, in conditii legale, in caz contrar, se va dispune masura indisponibilizarii provizorii sau definitive, in scopul instituirii unei administrari speciale ale acestora.4

2. Regimul juridic general al ariilor protejate
Legea nr.137/1995, republicata, dispune ca,5 mentinerea si dezvoltarea retelei nationale de arii protejate si de monumente ale naturii are drept scop, conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii, a structurilor cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica. Alaturi de ariile protejate si monumentele naturii existente, se pot declara si altele prin acte sau reglementari cu caracter normativ, prin amenajamente silvice, urmand a fi incluse in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Art.56 din legea-cadru, stabileste urmatoarele atributii in sarcina Autoritatii centrale pentru protectia mediului:
- declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii, la propunerea Academiei Romane;
- organizeaza reteaua de monitorizare si stabileste regimul de administrare a acestor zone;
- controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre administratorii acestor zone;
- elaboreaza, completeaza, si difuzeaza 'Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii' precum si 'Cartea rosie a speciilor de plante si animale din Romania'.
Autoritatile administratiei publice locale are urmatoarele atributii:
- informarea agentilor economici, a turistilor si a populatiei cu privire la existenta in zona si la importanta ariilor protejate si a monumentelor naturii;
- sa informeze populatia si agentii economici cu privire la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului ariilor protejate si al monumentelor naturii;
- sa puna sub ocrotire provizorie, in conditiile expres prevazute de lege anumite obiective, in vederea declararii lor ca si arii protejate sau monumente ale naturii (art.58 din lege).

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele atributii:
- sa respecte statutul suprafetelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii pe care s-au identificat elemente ce necesita a fi ocrotite;
- sa gospodareasca ecologic si durabil suprafetele pe care le detin in calitate de proprietari si care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii;
- sa nu culeaga si sa comercializeze plante declarate monumente ale naturii;
- sa nu captureze, detina si comercializeze animale declarate monumente ale naturii;6
- sa nu disloce, detina si comercializeze piese mineralogice, speologice, paleontologice, ce provin din locuri declarate monumente ale naturii;
- sa nu introduca in tara, cu exceptia celor prevazute de lege, culturi de microorganisme, plante si animale vii, fara acordul autoritatii centrale pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane.

Principalele obiective ale gestionarii corecte si viabile a ariilor protejate sunt:
- cercetarea stiintifica;
- protejarea speciilor salbatice si a diversitatii genetice;
- utilizarea durabila a ecosistemelor naturale;
- protejarea si ocrotirea particularitatilor culturale si traditionale;
- dezvoltarea educatiei, a turismului;
- stabilirea unui sistem national si international al categoriilor ariilor protejate;
- gradarea interventiei umane cu privire la categoriile de arii protejate etc.


SECTIUNEA III
REGLEMENTARI JURIDICE INTERNARIONALE

Mai multe grupuri de experti ai Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale (U.I.C.N.) in colaborare cu alte organisme internationale, au elaborat la sfarsitul anilor `80, documentul intitulat Strategia Mondiala a Conservarii Naturii, cu urmatoarele obiective principale:
- mentinerea proceselor ecologice esentiale;
- conservarea diversitatii genetice;
- utilizarea durabila a speciilor si ecosistemelor.
La Congresul Mondial despre Parcuri si Arii protejate (Caracas, 1992) s-au adoptat o serie de recomandari ce stabilesc liniile directoare ale clasificarii ariilor protejate:
- sensibilizarea tuturor guvernelor cu privire la importanta ariilor protejate;
- stabilirea retelei ariilor protejate, pe baza unor metode globale;
- instituirea de norme internationale in vederea afirmarii statisticilor ariilor protejate;
- cooperarea nationala si internationala in scopul consacrarii naturii, a promovarii si coordonarii programelor in acest domeniu.
La Conferinta Generala ONU de la Stockholm, din 1972 s-au adoptat Recomandarile 37, document international ce reglementeaza protectia ariilor si a monumentelor naturii. Prin aceste Recomandari, se cere guvernelor sa-si uneasca si coordoneze eforturile pentru gospodarirea zonelor protejate, sa incheie acorduri in domenii ca: schimbul de informatii, dispozitii legislative de interes mondial, protectia plantelor si a animalelor, reglementari privind pescuitul, vanatoarea etc.
La Conferinta ONU si UNESCO pentru Educatie, Stiinta, si Cultura de la Paris din 1972, s-a adoptat Conventia privind patrimoniul cultural si natural care si-a propus sa realizeze o reunificare si reconciliere intre patrimoniul cultural si cel natural, considerate componente ale patrimoniului universal, pentru a carui ocrotire trebuie sa coopereze intreaga comunitate internationala.
Potrivit acestei Conventii, sunt considerate ca facand parte din patrimoniul natural:
- monumentele naturale constituite din formatiuni sau grupuri de formatiuni fizice si biologice, de valoare estetica sau stiintifica universala exceptionala;
- formatiuni geologice si fiziografice si zone strict delimitate, ce constituie habitatul speciilor animale sau vegetale amenintate si care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere al stiintei, conservarii, sau al frumusetii naturale.
Conventia prevede pentru fiecare stat participant, obligatia de identifica si delimita astfel de bunuri de pe teritoriul lor, in scopul ocrotirii, conservarii, valorificarii si transmiterii lor generatiilor viitoare. Statele parti in Conventie, vor prezenta Comitetului Patrimoniului Mondial de pe langa UNESCO, un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural si natural ce le apartin, insotit de o documentatie, pe baza carora, Comitetul stabileste si difuzeaza lista patrimoniului mondial a bunurilor de valoare exceptionala.
Pe plan international, s-au elaborat si alte documente ce constituie instrumente juridice importante pentru protejarea acestor elemente ale mediului natural, cum ar fi:
- Conventia privind protectia naturii si prezervarea vietii salbatice in emisfera vestica, Washington, 1940, consacrata in principal, crearii de parcuri nationale cu resurse pentru scopuri comerciale;
- Conventia africana asupra conservarii naturii si resurselor naturale, Alger, 1968, obliga statele contractante sa ia masuri de conservare a florei si faunei, prin extinderea zonelor existente;
- Conventia asupra protectiei naturii in Pacificul de Sud, 1976, recomanda crearea de zone protejate, parcuri si rezervatii nationale in aceasta zona a Globului;
- Conventia Bennelux in domeniul conservarii naturii si al protejarii peisajelor, 1982, a propus delimitarea si acordarea unui statut special zonelor protejate transfrontiere si a zonelor importante pentru speciile migratoare;
- Acordul international asupra padurilor tropicale, Geneva, 1983;
- Conventia asupra conservarii naturii si resurselor naturale, Kuala Lumpur, 1985, care prevede doua categorii de zone protejate, respectiv parcurile nationale si rezervatiile.
- Conventia asupra biodiversitatii, document adoptat la Conferinta O.N.U. pentru Mediu si dezvoltare de la Rio de Janeiro in 1992, reprezinta un document relevant cu privire la importanta si necesitatea conservarii diversitatii biologice, utilizarea durabila a componentelor ei. in art.8 din document se prevede obligatia de realizare a unui sistem de arii protejate in care sa se ia masuri speciale de conservare a biodiversitatii, precum si masuri adecvate de stabilire si de management al acestora. De asemenea, se impune reabilitarea ecosistemelor degradate, protejarea speciilor si populatiilor periclitate, cooperarea internationala pentru realizarea suportului financiar in acest domeniu, adoptarea de masuri nationale si internationale adecvate conservarii biodiversitatii.


SECTIUNEA IV
REGIMUL DE PROTECtIE SI CONSERVARE A REZERVAtIEI BIOSFEREI 'DELTA DUNARII'


1. Notiuni introductive. Scurt istoric al reglementarilor ce vizeaza protectia Deltei Dunarii
Prin lungimea si volumul sau de apa, Dunarea este al doilea fluviu din Europa si unul dintre cele mai importante la nivel international, din multe puncte de vedere.
Delta Dunarii este o regiune de importanta nationala si internationala, dar care este si foarte fragila, fiind supusa poluarii sub diferite forme dar si unei exploatari nationale, cu consecinte negative.
in scopul opririi proceselor de degradare a Deltei Dunarii si a reconstructiei sale ecologice, au fost luate o serie de masuri, inclusiv legislative. Astfel, prin Decretul nr.103/19907 s-a dispus oprirea lucrarilor de aplicare a programului de amenajare si expoatare integrala a Deltei, in scopul elaborarii de studii ce cuprind masuri pentru utilizarea rationala, redresarea si mentinerea echilibrului ecologic in zona. A urmat Decretul nr.187/1990, prin care tara noastra a aderat la Conventia privind patrimoniul mondial, cultural si natural8 iar Delta Dunarii a fost inscrisa in 1991 pe lista patrimoniului mondial, fiind declarata rezervatie a biosferei. Conventia consacra principiul conform caruia toate statele sunt obligate sa-si protejeze bunurile exceptionale, care privite colectiv apartin intregii omeniri, fiind interzise masurile ce pot prejudicia acest patrimoniu mondial.
Delta Dunarii a fost inscrisa si pe lista aferenta Conventiei asupra zonelor umede, de la Ramsar, din 1972, prin care i s-a stabilit un regim national si international de protectie si conservare.9

2. Regimul juridic al Rezervatiei Biosferei Delata Dunarii10
Avand calitatea recunoscuta de patrimoniu natural mondial si de zona umeda de importanta internationala, Delta Dunarii trebuie supusa unui regim de protectie si dezvoltare durabila.
in scopul instituirii unui regim actual si adecvat de protectie si conservare a Deltei Dunarii, dar si de indeplinire a angajamentelor internationale in materie, s-a adoptat Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervatiei Delta Dunarii.11 Legea cuprinde dispozitii referitoare la regimul general si special de protectie, regimul de administrare, si regimul sanctionator.
Regimul general de protectie este stabilit prin lege pentru toate zonele pe care le cuprinde rezervatia, iar regimul specific pentru fiecare zona in parte s-a stabilit prin Statutul Rezervatiei. Pentru aplicarea regimului de protectie si pentru administrarea patrimoniului natural al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, s-a infiintat Administratia Rezervatiei cu atributii de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes national12 al acesteia, si cu atributii de refacere si protectie a unitatilor fizico-geografice ce-i apartin si de reconstructie ecologica.
Pe langa sistemul complex de protectie si conservare a Deltei Dunarii Legea nr.82/1993 cuprinde si un ansamblu de sanctiuni juridice (contraventionale, civile, penale), menite sa contribuie la asigurarea aplicarii si respectarii sale.
Regimul juridic general al Deltei Dunarii este completat si de prevederile documentelor internationale in materie (ratificate de tara noastra), in scopul echilibrului ecologic, a stabilirii unor masuri de gestionare si dezvoltare durabila a acestei resurse naturale.


SECTIUNEA V
RASPUNDEREA JURIDICA


Reglementarile cu caracter general in materia mediului, dispun ca nerespectarea sau incalcarea prevederilor acestora atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz. Astfel, se pot stabili si formele raspunderii juridice pentru nerespectarea interdictiilor sau obligatiilor cu privire la ariile protejate sau monumentelor naturii.
Raspunderea contraventionala, este forma de raspundere juridica ce intervine cel mai frecvent in situatia nerespectarii regulilor privitoare la protectia acestor factori naturali de mediu. Amintim in acest context:
- neasigurarea de catre autoritatile administratiei publice locale a informatiei agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona de arii protejate si monumente ale naturii;
- neluarea masurilor de interdictie a accesului in zonele protejate a vehiculelor, de catre administratorii acestora;
- nerespectarea de catre detinatorii cu orice titlu a statutului suprafetelor limitrofe ariilor protejate si monumentelor naturii;
- culegerea, detinerea, comercializarea de plante si animale declarate monumente ale naturii;
- desfasurarea, in zonele protejate, de activitati fara acord sau autorizatie de mediu etc.
Sanctiunea ce se aplica pentru astfel de fapte este amenda contraventionala, al carui cuantum se actualizeaza prin hotarari de guvern.
in afara contraventiilor stabilite prin art.83 din Legea nr.137/1997 si prin dispozitiile Ordonanta de Urgenta nr.236/2000, Legea nr.82/1993 prevede la art.12, un numar de 34 de fapte contraventionale la regimul Biosferei Delta Dunarii.
Raspunderea penala, intervine in cazul savarsirii de fapte contraventionale in astfel de conditii incat, conform legii penale, constituie infractiuni. Sanctiunile ce se aplica in astfel de cazuri sunt amenda penala sau inchisoarea.
Raspunderea civila, intervine atunci cand prin fapta ilicita savarsita se cauzeaza un prejudiciu patrimonial, ce trebuie reparat; problema raspunderii reparatorii pentru pagubele ecologice produse se solutioneaza conform principiului 'poluatorul plateste'; raspunderea este obiectiva, independent de culpa; raspunderea este solidara, in cazul pluralitatii autorilor.










Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact