StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » dreptul mediului inconjurator
Trimite articolul prin email Raspunderea juridica in dreptul mediului : Dreptul mediului inconjurator Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Raspunderea juridica in dreptul mediului



RASPUNDEREA JURIDICA IN DREPTUL MEDIULUI


SECTIUNEA I
CONSIDERATII GENERALE


1. Importanta raspunderii juridice in dreptul mediului
in domeniul protectiei mediului, pentru atingerile aduse acestuia prin savarsirea de fapte ilegale, dar si pentru daunele ecologice produse, s-a impus necesitate stabilirii raspunderii juridice.
Constiinta de mediu este considerata in doctrina- ca fiind una din cele mai importante cai de realizare a cointeresarii protectiei si dezvoltarii mediului. Realitatea confirma insa ca aceasta constiinta ecologica sau este doar in formare la multe persoane, sau lipseste, iar consecintele negative asupra mediului sunt evidente. Din aceste motive, se apeleaza la legislatie pentru suplinirea lipsei acestei constiinte si pentru educarea oamenilor, chiar pe cale coercitiva.
Dreptul stabileste regulile de conduita in domeniul mediului, dar si sanctiunile care pot interveni in situatiile in care aceste reguli se incalca prin savarsirea de fapte daunatoare mediului.
Alaturi de calea cointeresarii bazata pe constiinta de mediu, pe constiinta de proprietar, raspunderea juridica reprezinta una din caile importante si eficiente de realizare a cointeresarii in domeniul protectiei si dezvoltarii mediului. Folosirea constrangerii juridice, a sanctionarii faptelor anti-mediu este un mijloc necesar, alaturi de mi 959b18j jloacele de constientizare, de stimulare si de amplificare a interesului populatiei, in vederea ocrotirii si dezvoltarii mediului.
Comportamentul oamenilor poate fi dirijat in directia respectarii regulilor de conduita impuse de dreptul mediului, prin instituirea unor forme de raspundere juridica severa.
in literatura de specialitate straina se apreciaza ca pentru starea actuala a mediului ar exista o responsabilitate colectiva ce apartine: comunitatilor stiintifice, savantilor, tuturor oamenilor care doresc progresul desi sunt constienti ca el comporta riscuri la nivelul avantajelor avute tocmai din progresele realizate.

2. Situatiile care antreneaza raspunderea juridica in dreptul mediului
Pot fi trase la raspundere juridica orice persoane fizice sau juridice care nu respecta legislatia mediului. Persoanele care raspund juridic se pot afla in situatii de agenti poluanti (cand prin faptele lor polueaza efectiv mediul) sau de agenti nepoluanti (cand prin faptele lor ilicite nu polueaza mediul propriu-zis dar acestea sunt sanctionabile dupa normele de dreptul mediului).

2.1. Raspunderea juridica pentru faptele poluante3
Prin faptele poluante se polueaza mediul, se cauzeaza un prejudiciu ecologic. Raspunderea juridica pentru faptele poluante este o raspundere speciala, de dreptul mediului, ce presupune existenta unui element special- poluarea factorilor de mediu.
Poluarea mediului poate fi rezultatul actiunii umane dar si rezultatul unor fenomene naturale, prin care agentii poluanti intoxica, polueaza factorii de mediu. Poluarea factorilor de mediu (sol, subsol, paduri, ape, atmosfera) prin fapte poluante atrage raspunderea juridica.

2.2. Raspunderea juridica pentru faptele nepoluante
Normele de dreptul mediului, reglementeaza si acele fapte care desi nu polueaza in mod direct mediul, sunt sanctionabile in conditiile stipulate prin acestea si atrag raspunderea juridica.
Reglementarea - cadru in materie, dar si alte reglementari speciale prevad astfel de fapte, cum ar fi: schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor agricole sau forestiere fara aprobare; refuzul de prezentare autoritatilor pentru mediu a datelor privitoare la emisiile de poluanti; prezentarea de date sau informatii false in studiile de impact asupra mediului etc.

3. Formele raspunderii juridice in dreptul mediului. Prezentare
Raspunderea juridica ca forma a raspunderii sociale, este o categorie juridica specifica tuturor ramurilor de drept, ce sugereaza ideea de sanctiune juridica deoarece intervine in cazul incalcarii prevederilor legale si are ca efect aplicarea de sanctiuni legale. in functie de specificul normei juridice incalcate, raspunderea juridica imbraca o serie de forme concrete, cum ar fi: raspunderea civila, raspunderea represiva (contraventionala si penala), raspunderea disciplinara.
Legea nr.137/1995 republicata, stabileste in art.82 doar trei forme fundamentale ale raspunderii juridice ce intervine ca urmare a incalcarii prevederilor sale, respectiv: raspunderea civila, contraventionala sau penala.


SECTIUNEA II
RASPUNDEREA CIVILA IN DREPTUL MEDIULUI


1. Generalitati
1.1. Situatiile in care intervine raspunderea civila
Cand prin fapta poluanta s-a cauzat un prejudiciu patrimonial unei persoane, intervine raspunderea juridica civila (delictuala sau contractuala) . in cadrul raspunderii juridice civile se sanctioneaza, in general, o conduita antisociala a subiectelor de drept, care prin faptele lor ilicite produc pagube anumitor factori de mediu.
De regula, raspunderea civila are un caracter subiectiv (este dependenta de culpa autorului); cand insa, legea prevede expres, poate interveni si o raspundere obiectiva, independenta de culpa autorului.
in literatura de specialitate4 exista o preocupare continua pentru stabilirea si identificarea pagubelor ecologice precum si pentru stabilirea modalitatilor de reparare a acestora.
Raspunderea civila delictuala in dreptul mediului, intervine in situatia in care se intrunesc cumulativ, urmatoarele conditii:
- savarsirea unei fapte ilicite (actiune-inactiune) ;
- cauzarea unui prejudiciu (dauna) ecologic;
- existenta unui raport de cauzalitate;
- capacitatea delictuala a autorului in momentul savarsirii faptei ilicite;
- culpa autorului faptei ilicite nu este necesar a fi dovedita, dat fiind caracterul obiectiv al raspunderii civile de mediu.

1.2. Notiunea de 'dauna ecologica' depoluator si de 'victima a prejudiciului' 5
'Dauna ecologica' este considerata ca fiind acea vatamare care aduce atingere tuturor factorilor de mediu, sub o forma sau alta, cu efecte ireversibile si cu consecinte greu de stabilit. Notiunea de dauna ecologica include prejudiciile cauzate mediului natural si artificial, protejate din punct de vedere juridic.
Cu privire la victima daunei ecologice in literatura juridica de specialitate6 au existat controverse, respectiv, daca victima unei asemenea daune este mediul sau este omul. Exista opinii dupa care mediul este considerat cauza poluarii si nicidecum victima pagubelor; alti autori considera ca dauna ecologica este provocata mediului de catre om.
Daunele ecologice chiar daca nu sunt cauzate direct persoanelor umane, sunt cauzate mediului care le inconjoara, factorilor de mediu si implicit si detinatorilor acestora, carora le revine sarcina probei (pagubei ecologice, poluatorului si raportului de cauzalitate) .
Victima prejudiciului ecologic, se apreciaza ca este mediul7, deoarece specificul raspunderii civile in dreptul mediului consta in faptul ca prejudiciul este cauzat mediului, deoarece daca prejudiciul ecologic ar fi creat omului si bunurilor sale s-ar angaja institutia raspunderii civile delictuale proprie dreptului civil, fara particularitati. Desi daunele ecologice se rasfrang in cele din urma asupra omului, raportul de cauzalitate este cel dintre fapta ilicita si modificarea adusa mediului, indiferent daca aceasta a condus sau nu la prejudicierea unor persoane. Tocmai in aceasta consta specificul raspunderii pentru prejudiciile cauzate mediului.
Prejudiciile ecologice pot fi cauzate factorilor naturali sau artificiali, si in functie de gravitatea lor se grupeaza in: deteriorari ale mediului si dezastre ecologice.
Victima a poluarii este titularul unui drept sau interes, care reclama o vatamare a integritatii sale fizice, a unui interes de natura patrimoniala sau care actioneaza ca gestionari sau aparatori a unor elemente de mediu (O.N.G.)
Victima poluarii are dreptul la repararea integrala a prejudiciului ecologic suferit, ceea ce implica o echivalenta intre paguba cauzata si repararea acesteia.
Poluatorul mediului poate fi, in termeni generali, orice persoana fizica sau juridica, precum si natura. in termeni juridici, poluator al mediului este acea persoana care a cauzat prejudiciu mediului si care raspunde juridic pentru consecintele negative ale faptelor sale (actiuni-inactiuni) produse mediului. Ca subiect al raportului juridic de mediu, poluatorul este acea persoana care raspunde atat pentru pagubele cauzate prin poluare (in calitate de poluator) cat si pentru faptele de incalcare a normelor juridice de mediu fara consecinta poluarii (in calitate de subiect de drept).

1.3. Evaluarea si repararea daunelor ecologice
In practica judiciara straina s-au conturat urmatoarele cai fundamentale de evaluare a daunelor ecologice:
- evaluarea pagubelor ecologice cauzate integritatii persoanelor si bunurilor lor sau activitatilor comerciale;
- evaluarea pagubelor aflate in afara circuitului civil;
- evaluarea daunelor ecologice prin negocierea acestora dintre reprezentantii statului, poluatorului, victimelor, etc.
Repararea pagubelor ecologice este o operatiune dificila si complexa ce nu se poate asigura de fiecare data complet si perfect deoarece:
- prejudiciul nu este reparabil intotdeauna in natura;
- sursa poluarii este de multe ori imprecisa si din acest motiv autorul poluarii nu se poate identifica;
Repararea daunelor ecologice presupune in prealabil:
- stabilirea responsabilului (persoana fizica sau juridica, institutie sau autoritate publica);
- identificarea victimei poluarii;
- stabilirea modalitatii de reparare a prejudiciului ecologic cauzat.
Stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre poluare si paguba rezultata este dificila, deoarece de cele mai multe ori paguba, vatamarea se produce mai tarziu, fapt pentru care, in acest sens se instituie o prezumtie a probabilitatii legaturii cauzale. Legatura de cauzalitate este dificil de stabilit adesea si datorita pluralitatii surselor potentiale de prejudiciu ecologic si mai ales datorita caracterului acestora.
Astfel, problema cauzalitatii si respectiv, cea a determinarii poluatorului este dificila si pentru ca paguba ecologica poate fi consecinta mai multor fapte ale aceleiasi persoane, sau poate fi consecinta unui sistem de actiuni-inactiuni exercitate de mai multe persoane, caz in care se pune problema identificarii si individualizarii acestora. Cand poluatorul nu poate fi identificat sau atunci cand poluarea este rezultatul unui fenomen natural, repararea prejudiciului se face dintr-un fond special, extrabugetar. 8
In cazul activitatilor generatoare de risc major, este obligatorie asigurarea pentru daune, situatie in care obligatia de reparare a prejudiciului ecologic revine societatii de asigurari careia poluatorul ii plateste asigurarea respectiva.
In literatura si practica judiciara straina s-au stabilit, in scopul determinarii legaturii de cauzalitate, urmatoarele sisteme:
- sistemul echivalentei conditiilor (considera drept cauza a poluarii, toate faptele care au precedat aparitia prejudiciului) ;
- sistemul cauzei proxime (propune din multitudinea cauzelor care au precedat prejudiciul pe ultima care a inglobat si efectul celorlalte);
- sistemul cauzei adecvate (considera drept cauza doar pe aceea care in mod obisnuit este tipica pentru producerea acelui tip de prejudiciu ecologic).
Modalitatea cea mai privilegiata si mai corecta de reparare a prejudiciului ecologic este repararea in natura insa, distrugerea fizica face dauna ireversibila de cele mai multe ori, situatie in care se impune reparatia prin echivalent.
Pentru a interveni raspunderea civila in dreptul mediului, prejudiciul trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
- sa fie patrimoniale (sa aiba un efect cuantificat in cost al daunelor);
- sa fie cert (sa existe; sunt certe atat prejudiciile actuale cat si cele viitoare daca exista certitudinea ca ele se vor produce);
- sa fie determinat ca intindere, ca valoare (pe baza de expertize judiciare).
Deoarece evaluarea exacta a prejudiciului nu este posibila intotdeauna, Legea mediului prevede obligatia poluatorului de a repara prejudiciul cauzat si de a reface cadrul natural deteriorat, incercand o restabilire a conditiilor anterioare producerii prejudiciului, urmarindu-se prin aceasta o 'restitutio in integrum' in dreptul mediului.
Exista prejudicii ecologice cauzate prin fapta ilicita a unei singure persoane dar exista prejudicii ecologice cauzate prin fapta ilicita a mai multor persoane.

2. Raspunderea civila obiectiva
2.1. Necesitatea raspunderii civile obiective
Art.81 alin.1 din Legea nr.137/1995, republicata, stabileste categoric faptul ca: 'Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa'9. La baza instituirii raspunderii civile obiective pentru pagubele ecologice a stat modelul raspunderii civile obiective, independente de culpa, prevazuta de dispozitiile art.1000 alin.1 din Codul civil10.
Necesitatea obiectivizarii raspunderii juridice in dreptul mediului a fost sustinuta de o serie de autori, fiind fondata pe ideea de risc11, dupa care orice activitate desfasurata de o persoana creeaza un risc pentru alta, facand responsabil pe autorul sau pentru prejudiciul pe care-l poate cauza fara a mai fi nevoie de dovada culpabilitatii.
Raspunderea celor care au determinat o actiune asupra mediului, modificand si afectand calitatile sale, se antreneaza sub forma obligarii acestora la repararea prejudiciilor provocate. Raspunderea pentru riscul ecologic se angajeaza in situatiile in care poluarea este determinata de activitatea generala a unor agenti economici12.
Poluarea fiind rezultatul acumularii lente a unor efecte negative care produc latent consecinte negative, periculoase, grave asupra mediului, impune reguli particulare in privinta raspunderii pentru pagubele cauzate. Regimul raspunderii civile pentru risc impune indemnizatia victimei, indiferent de culpa autorului, singurul caz de exonerare a raspunderii fiind forta majora.
Alaturi de principiul special al raspunderii civile obiective independenta de culpa, Legea mediului consacra in materie de raspundere pentru prejudiciu si raspunderea soildara, in cazul pluralitatii autorului13.
Prin instituirea acestor principii complementare, se urmareste satisfacerea cerintelor principiului fundamental 'poluatorul plateste'.
Prin instituirea raspunderii obiective, independente de culpa, victima poluarii va trebui sa dovedeasca numai existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate intre fapta si paguba, eliminandu-se proba culpei, care este deosebit de dificila in materie ecologica.
De asemenea, prin instituirea raspunderii solidare, in caz de pluritate de autori, coautorii prejudiciului ecologic vor raspunde solidar, independent de culpa lor. in ceea ce priveste obligatia de asigurare pentru daune in cazul activitatilor generatoare de risc major, problemele controversate in literatura de specialitate sunt legate de faptul ca nu exista o definitie clara si o identificare corespunzatoare a unor asemenea activitati14.
Legislatia speciala cuprinde dispozitii care consacra, pentru anumite cazuri de degradare, sau poluare a mediului, raspunderea civila, bazata pe culpa autorului15 aceasta reprezentand o exceptie de la regula instituita prin art. 81 din legea cadru. Acest fapt apreciem ca demonstreaza o necesitate a legilor succesive cu privire la consecintele produse mediului prin diferite activitati.
2.2. Caracteristicile raspunderii civile obiective
Caracterul obiectiv al raspunderii juridice pentru cauzarea prejudiciilor ecologice prezinta urmatoarele caracteristici:
- poluatorul, parte a raportului juridic de raspundere civila, este responsabil indiferent daca este sau nu culpabil;
- poluatorul este tinut responsabil in anumite conditii chiar si pentru cazul de forta majora;
- poluatorul este exonerat de raspundere juridica in cazul unui cataclism natural exceptional si in cazul in care prejudiciul ecologic a fost cauzat prin fapta grav culpabila a victimei;
- victima prejudiciului ecologic, parte si ea in raportul juridic de raspundere, are dreptul sa pretinda repararea prejudiciului suferit prin dovada pagubei cauzate;
- indiferent de atitudinea subiectiva a poluatorului, victima prejudiciului ecologic are dreptul la despagubire;
- culpa autorului nu trebuie dovedita, ea este prezumata, singurul raport cauzal dintre fapta ilicita si rezultatul ei daunator asupra mediului fiind un temei suficient pentru antrenarea raspunderii reparatorii, eliminandu-se astfel obstacolul probei culpei, fapt foarte dificil in materie ecologica;
- proba existentei culpei fiind inutila, asigurarea calitatii si protectiei mediului este o obligatie de rezultat;
- raspunderea civila obiectiva, prin dreptul mediului reprezinta o exceptie de la regula, dupa care se raspunde dependent de culpa, spre deosebire de raspunderea civila, din dreptul civil unde regula generala este raspunderea intemeiata pe greseala;
- raspunderea civila obiectiva pentru daunele ecologice este in deplina concordanta cu caracterul variat al mijloacelor si cailor de poluare;

3. Alte cazuri de raspundere civila obiectiva consacrate de legislatia interna
Raspunderea civila delictuala obiectiva este reglementata expres si de alte acte normative, amintind in acest sens, Codul aerian roman din 195316 si Legea nr.111/1996 republicata in 1998, privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare17.

3.1. Raspunderea civila obiectiva pentru pagubele cauzate mediului de catre aeronave
Articolul 47 din Codul aerian reglementeaza raspunderea juridica obiectiva a operatorului aerian pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vatamarea sanatatii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a marfii si/sau a postei. Din interpretarea acestui text de lege se pot desprinde urmatoarele reguli:
- raspunderea pentru prejudiciile cauzate revine celui ce exploateaza aeronava (operatorului aerian);
- raspunderea juridica care se angajeaza este raspunderea civila contractuala, care intervine doar in situatia cauzarii de prejudicii pentru pasageri;
- raspunderea este independenta de culpa celui ce exploateaza aeronava sau de culpa unei terte persoane;
- exploatantul aeronavei este exonerat de raspundere, numai daca dovedeste ca prejudiciul cauzat se datoreaza intentiei sau culpei grave a victimei;
Instituirea raspunderii juridice obiective delictuale (pentru cauzarea de prejudicii persoanelor aflate la sol si bunurilor acestora) se justifica prin aceea ca, aeronautica a introdus in viata sociala un izvor de primejdii deosebit de grav, tertul de la sol fiind in neputinta de a se apara, de a stabili cauza unor accidente aviatice si de a dovedi culpa exploatantului aeronavei. Astfel, prejudiciile cauzate vietii si sanatatii persoanelor si bunurilor acestora aflate la sol, da nastere unui drept la repararea prejudiciului, daca victima dovedeste paguba suferita si raportul cauzal cu actiunea aeronavei, fara a fi necesara dovada culpei celui ce o exploateaza, deoarece aceasta se prezuma.

3.2. Raspunderea civila obiectiva pentru pagubele cauzate prin activitati nucleare18.
Utilizarea energiei nucleare pe scara tot mai larga la nivel mondial, a pus si problema securitatii desfasurarii activitatilor in domeniul nuclear, precum si problema raspunderii pentru prejudiciile cauzate in astfel de activitati.
La nivel national si international, s-au adoptat reglementari adecvate, ce cuprind norme severe de securitate cu privire la industria nucleara, la gravitatea pagubelor si consecintelor ce se pot produce prin desfasurarea activitatilor in domeniul nuclear dar si la dificultatea si complexitatea repararii prejudiciilor cauzate.
Consecintele dezastruoase ale accidentelor nucleare au determinat reglementarea regimului juridic in materie nucleara, la inceput la nivel international.
Conventia de la Paris din anul 1960 si de la Viena din 1963, privind raspunderea civila pentru daunele nucleare urmate de Protocolul comun referitor la aplicarea Conventiei de la Viena19, stabilesc regimul particular al raspunderii civile pentru pagubele nucleare.
Dispozitiile acestor conventii internationale au stabilit urmatoarele principii in legatura cu raspunderea civila pentru daunele nucleare:
- raspunderea civila pentru daunele nucleare este o raspundere obiectiva si exclusiva;
- responsabilul este exploatantul;
- cei ce desfasoara activitati in domeniul nuclear au obligatia de asigurare sau alta garantie financiara;
- nediscriminarea si unitatea de jurisdictie;
Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare republicata in 1998, cuprinde reglementari ce vizeaza problema autorizarii in domeniul nuclear, obligatiile titularilor de autorizatie si ale persoanelor fizice si juridice care desfasoara astfel de activitati, supravegherea starii de sanatate a personalului, a populatiei si a mediului, raspunderea civila pentru pagubele nucleare etc.
Exploatantul unei instalatii nucleare este responsabil pentru toate daunele nucleare produse la instalatia respectiva. Daunele nucleare care dau nastere dreptului la reparatie conform regimului special, sunt cele provocate de accidentele nucleare si care nu sunt exceptate de la reparatie de catre dispozitiile exprese in materie.

3.2.1. Principiile raspunderii civile in domeniul nuclear
Exploatantul raspunde obiectiv de orice dauna nucleara, victima fiind dispensata de obligatia dovedirii culpei, ea trebuie doar sa identifice persoana raspunzatoare de accidentul nuclear care de regula, este titularul autorizatiei prealabile. Exceptia de la principiul raspunderii obiective a exploatantului o reprezinta: cazul raspunderii solidare a mai multor exploatanti si culpa grava a victimei.
Un alt principiu al raspunderii pentru daune nucleare il constituie principiul dirijarii raspunderii spre exploatant, dupa care acesta este cel tinut sa repare in mod exclusiv pagubele cauzate printr-un accident nuclear, victima neputand actiona contra unui tert. De asemenea, exploatantul nu are drept de regres impotriva altor persoane, decat daca exista o cauza contractuala expresa.
Raspunderea exploatantului este guvernata si de principiul limitarii in timp a dreptului de a introduce cererea in reparatie (zece ani de la data accidentului nuclear20, sau trei ani de la data de la care victima a cunoscut dauna nucleara si identitatea exploatantului21) , precum si principiul limitarii cuantumului maxim de acoperire a pagubei.

3.2.2. Cauze exoneratoare de raspundere civila obiectiva pentru daunele nucleare
Aceste cauze sau situatii exoneratoare de raspundere juridica au un caracter restrictiv si cuprind urmatoarele ipoteze:
- tulburari politice cu caracter intern, cum sunt: insurectia armata, razboiul civil, etc.;
- tulburari politice cu caracter international: conflicte armate, cazuri de terorism, etc.;
- cataclism natural exceptional, calamitati catastrofale.


SECTIUNEA III
RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA IN DREPTUL MEDIULUI


1. Consideratii generale
1.1. Definitie. Trasaturi caracteristice ale raspunderii contraventionale in domeniul dreptului mediului si ale contraventiei ecologice
Raspunderea contraventionala in dreptul mediului intervine atunci cand faptele de degradare a mediului prezinta un pericol social mai redus, fiind incluse in categoria contraventiilor prin legi sau alte acte normative.
La aceasta forma a raspunderii juridice22 se recurge in dreptul mediului in situatia savarsirii contraventiilor ecologice, ea prezentand o serie de avantaje cum ar fi:
- procedura judiciara este rapida, lucru favorabil repararii cu prioritate a prejudiciilor ecologice;
- masurile dispuse sunt executorii;
- sanctiunile contraventionale se aplica de catre agenti specializati.
Contraventia ecologica este fapta savarsita cu vinovatie, de un pericol social mai redus decat infractiunea, prin care se aduce atingere factorilor de mediu. Contraventia ecologica vizeaza, de regula, incalcarea obligatiilor legale privind protectia si conservarea mediului, iar incalcarea prevederilor acesteia naste prezumtia de culpa.
Contraventia ecologica, poate consta intr-o actiune sau inactiune, savarsita cu intentie sau din culpa, iar forma raspunderii juridice care intervine este raspunderea contraventionala ecologica (ca raspundere specifica, de dreptul mediului), ce prezinta o serie de trasaturi proprii si care este strans legata de alte institutii juridice ale dreptului mediului.

2. Elementele constitutive ale contraventiei ecologice
Contraventia de mediu cuprinde urmatoarele elemente constitutive:
- Obiectul - il constituie valorile, relatiile sociale de mediu, factorii naturali si artificiali, interesele legitime privitoare la un mediu sanatos, nepoluat, afectate de poluare si aparate prin norme juridice de mediu;
- Subiectul - poate fi activ (persoana fizica sau juridica responsabila de savarsirea contraventiei ecologice), sau pasiv (societatea, reprezentata formal-juridic de stat);
- Fapta ilicita - consta in nerespectarea de catre subiectul activ a unor interdictii sau obligatii imperativ prevazute de legislatia mediului, prin care se produc consecinte negative pentru mediu. Actiunea ilicita consta in a face ceva ce nu este permis, in a actiona intr-un mod prohibit de normele juridice imperative din legislatia mediului (poluarea apelor prin deversare de deseuri, hidrocarburi, capturarea de animale interzise, etc.), iar inactiunea ilicita consta in a nu face ceva, in a nu actiona in directia indicata de legislatia mediului (neasigurarea de sisteme proprii de supraveghere a unor instalatii etc.);
- Vinovatia - este atitudinea psihica negativa a contravenientului fata de fapta si de urmarile sale. Contravenientul poate actiona ilicit cu intentie sau din culpa.

3. Categorii de contraventii ecologice si de sanctiuni contraventionale
Art. 83 din Legea nr.137/1995, republicata, consacra urmatoarele categorii de contraventii sanctionate cu amenda:
- incalcarea prevederilor legale privind obligatiile ce revin autoritatilor publice centrale si locale in legatura cu: emiterea acordului sau autorizatiei de mediu; publicitatea procedurii de autorizare; revizuirea bilantului de mediu; elaborarea programului de conformare, a normelor tehnice si a regulamentelor privind protectia impotriva poluarii radioactive etc.;
- incalcarea obligatiilor persoanelor fizice si juridice in legatura cu: furnizarea de date corecte pentru elaborarea studiilor de impact; regimul ingrasamintelor chimice, pesticidelor, etc.;
- incalcarea de catre proprietari si detinatori legali de terenuri, a obligatiilor de intretinere a spatiilor verzi; perdelelor forestiere, a gardurilor vii etc.;
- incalcarea prevederilor legii, de catre persoane fizice sau juridice, privind respectarea obligatiilor autoritatilor administratiei porturilor, conformarea la dispozitiile autoritatii pentru protectia mediului etc.
Cuantumul amenzilor contraventionale se actualizeaza anual prin Hotarare de Guvern.
Amenda contraventionala, este sanctiunea cea mai frecvent utilizata pentru incalcarea normelor de dreptul mediului prin fapte contraventionale. Ea reprezinta suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca (voluntar sau silit), cuantumul ei fiind stabilit in functie de gradul de pericol social al faptei, de imprejurarile savarsirii faptei si urmarile ei, precum si de persoana contravenientului.
Amenda aplicata contraventiilor ecologice are caracter legal, cuantumul ei este cuprins intre cele doua limite legale, iar individualizarea ei se face conform legii. in multe tari din Europa, amenda pentru mediu nu cunoaste o limita maxima, iar in tari ca Polonia, Cehia, Ungaria, amenda este proportionala cu gradul de poluare si cu periculozitatea acestuia.
Alaturi de amenda contraventionala, unele legi speciale in domeniu prevad si sanctiuni contraventionale complementare care se aplica cumulat cu amenda, cum ar fi:
- Confiscarea sau sechestrarea, unor bunuri ce au legatura cu fapta contraventionala (produse prin contraventie sau utilizate pentru savarsirea ei), si care trec in proprietatea statului, fara plata, urmand a fi valorificate, conservate sau distruse, dupa caz.
- Anularea sau suspendarea autorizatiei, obtinuta pe baza unor date sau informatii false (autorizatii de comercializare, utilizare si prestari servicii la produsele de uz fitosanitar, pesticide, ingrasaminte chimice).
- Refuzul de acordare de aprobari sau licente de import pe timp de 2-10 ani, pentru produse, substante si deseuri toxice daca nu se conformeaza dispozitiilor cerute in acest sens.
- Retragerea avizului pentru operatiuni de comert exterior, pentru o perioada cuprinsa intre 2-10 ani, pentru cei ce nu respecta regimul impus pentru diferite substante, produse destinate operatiunilor de comert exterior.
- Suspendarea sau incetarea unor activitati pe diferite perioade
Subiecte ale raspunderii contraventionale in materia protectiei mediului, cele care sunt pasibile de aplicarea sanctiunii contraventionale in conditiile legii si care pot fi orice persoane fizice indiferent de cetatenie sau rezidenta, precum si persoanele juridice ca entitati colective, cu precizarea ca amenzile aplicate acestora sunt in cuantum majorat.

4. Cauzele exoneratoare de raspundere contraventionala ecologica
Conform dispozitiilor generale in materia contraventiilor sunt: legitima aparare, cazul fortuit, constrangerea fizica sau morala, eroarea de fapt, starea de necesitate, iresponsabilitatea, minoritatea faptuitorului, prescriptia executarii sanctiunii23.

5. Procedura contraventionala si executarea sanctiunilor contraventionale
Procedura contraventionala presupune urmatoarele etape:
- constatarea contraventiilor ecologice se face, de regula, de catre personalul imputernicit al ministerului de resort sau a celui cu atributii apropiate, de catre persoanele imputernicite de administratia judeteana si locala, de catre ofiterii si subofiterii de politie, de catre personalul M.A.N., imputernicit in domeniile sale de activitate, conform competentelor locale24
- aplicarea sanctiunilor contraventionale se face, de regula, de catre agentul constatator, dupa procedura obisnuita sau dupa o procedura speciala, pe baza procesului-verbal de constatare a contraventiei care trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege.
- impotriva procesului-verbal de constatare si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului (art. 84 din legea-cadru) , care se depune la organul din care face parte agentul constatator, urmand a se inainta judecatoriei in a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia; plangerea suspenda executarea, iar hotararea judecatoreasca este definitiva si executorie.

6. Executarea sanctiunilor contraventionale
Dupa natura lor, sanctiunile contraventionale se executa in diferite moduri:
- amenda contraventionala, se executa de contravenient prin plata sumei de bani stabilita, voluntar sau pe calea executarii silite; termenul de executare prin achitare este de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal sau a instiintarii de plata; neachitarea amenzii in termenul legal declanseaza procedura executarii silite, prin organele competente.
- sanctiunea suspendarii, retragerii sau anularii autorizatiei de functionare, se executa prin comunicarea acesteia.


SECTIUNEA IV
RASPUNDEREA PENALA IN DREPTUL MEDIULUI


1. Consideratii generale
Din categoria instrumentelor juridice de protectie si conservare a mediului, mijloacele de drept penal sunt cele mai severe.
Raspunderea penala, alaturi de celelalte forme ale raspunderii juridice specifice dreptului mediului este un mijloc represiv important pentru protectia si dezvoltarea mediului. Prin implicarea legii penale in protectia mediului, se urmareste realizarea in primul rand a uneia din functiile sale fundamentale, respectiv functia preventiva (preventia generala si preventia speciala).
Comportamentele inconvenabile din punct de vedere social-economic sunt reglementate si incriminate atat prin norme de incriminare- cadru cat si prin norme de incriminare speciale.
Capitolul V din Partea speciala a proiectului de Cod penal roman, se intituleaza 'Crime si delicte contra mediului inconjurator. ' Astfel, art.369 este in legatura cu incalcarea regulilor privind protectia atmosferei, art.370-373 cuprinde dispozitii privind incalcarea regulilor privind protectia apei; art.374-376 cuprinde dispozitii privind protectia fondului piscicol si a vanatului, precum si protectia fondului forestier; art.37 se refera la poluarea fonica, iar art.378 la poluare accidentala.
Raspunderea penala pentru incalcarea legislatiei mediului, se inscrie in cadrul raspunderilor infractionale, specificul angajarii ei in domeniul protectiei mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, respectiv factorii de mediu, a caror atingere este adusa prin infractiunea savarsita.
Infractiunea ecologica, poate fi definita ca fiind fapta socialmente periculoasa, savarsita cu vinovatie, ce reprezinta o amenintare a intereselor societatii in domeniul protectiei mediului, a vietii si sanatatii oamenilor. Infractiunea ecologica este acea fapta periculoasa ce consta in poluarea mediului (natural sau artificial), perturbarea activitatii de prevenire, reducere sau inlaturare a poluarii, de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor, animalelor si plantelor sau sa produca mari pagube economiei nationale.
Infractiunea de mediu reprezinta o categorie relativ noua, de ultima generatie, in cadrul general al infractiunilor. Ea are ca rezultat afectarea obiectiva a calitatii mediului sau punerea in pericol a acestei valori sociale. Infractiunile de mediu pot fi fapte comisive sau omisive savarsite cu vinovatie sub forma de intentie sau culpa sub toate modalitatile lor.
Infractiunea ecologica este un element constitutiv al raportului de raspundere penala in dreptul mediului. Raportul juridic penal de mediu cuprinde: subiectele, continutul si obiectul.
Subiectele raportului de raspundere penala in dreptul mediului sunt: subiectele active (persoane fizice si juridice) si subiectele pasive (statul). Persoana fizica este subiect activ daca indeplineste conditiile generale de responsabilitate juridica penala. De regula, subiectii activi sunt calificati. Subiectul pasiv general la infractiunile de mediu este stabil, deoarece el este chemat sa asigure respectarea ordinii de drept pe teritoriul asupra caruia isi exercita suveranitatea, respectiv, respectarea calitatii mediului. Subiecte pasive secundare sunt acele persoane fizice sau juridice care sunt titulare ale valorii sociale protejate.
Obiectul raportului juridic de mediu il reprezinta actiunea-inactiunea prin care se incalca dispozitiile legale cu privire la mentinerea, dezvoltarea si protejarea durabila a mediului, la respectarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos. Raspunderea penala pentru infractiunile ecologice atrage sanctionarea penala.

2. Aspecte specifice privind raspunderea penala in dreptul mediului
Art. 82 din Legea nr.137/1995 dispune ca: 'incalcarea prevederilor acestei legi atrage dupa sine raspunderea contraventionala, civila sau penala dupa caz'
Raspunderea penala in acest domeniu este prevazuta nu numai in legea-cadru ci si in alte legi speciale, sectoriale (Codul silvic, Legea nr.103/1996, Legea nr.107/1996, Legea nr.111/1996, republicata in 1998, Legea nr.18/1991 republicata, Legea nr.169/1997, Legea nr.60/1974, Codul penal, Codul aerian etc.)
in temeiul unor reglementari nationale si internationale cu privire la raspunderea penala in domeniul mediului25, s-a format o legislatie penala, speciala, iar in doctrina s-a consacrat un drept penal al mediului.
Pentru angajarea raspunderii penale in dreptul mediului, infractiunea ecologica trebuie sa aiba un pericol social ridicat si sa prezinte o serioasa amenintare a intereselor globale ale oamenilor, plantelor si animalelor, a bunurilor materiale.
Raspunderea penala in acest domeniu se aplica ca ultima masura si are ca sarcina protejarea relatiilor sociale de mediu prin reprimarea infractiunilor ecologice.
Legea nr.137/1995, republicata, este legea generala in materie raportata la alte legi speciale in acelasi domeniu, dar este in acelasi timp o lege speciala daca o raportam la Codul penal.
Legea nr.137/1995 incrimineaza la art. 85 un numar de 32 de infractiuni ecologice, unele dintre ele fiind variante ale unor infractiuni din Codul penal, altele sunt infractiuni- cadru in raport cu cele prevazute in legi speciale, iar altele reprezinta incriminari noi26.
Luand in considerare specificitatea dispozitiilor penale inscrise in Legea nr.137/1995, in raport cu cele din Codul penal si din legile speciale, in doctrina de specialitate27 s-au stabilit urmatoarele reguli de interpretare:
- cand aceeasi fapta intruneste cumulativ atat elementele infractiunii inscrise in Legea nr.137/1995, cat si cele ale infractiunii speciale inscrise intr-o lege speciala, vor avea prioritate de aplicare dispozitiile din legea speciala (indiferent daca este sau nu favorabila faptuitorului) datorita caracterului lor special intr-un sector dat;
- cand aceeasi fapta intruneste cumulativ atat elementele infractiunii inscrise in Codul penal, cat si cele ale infractiunii inscrise in Legea nr.137/1995 ca lege speciala, vor fi aplicabile exclusiv dispozitiile penale speciale inscrise in Legea nr.137/1995;
- cand o fapta este considerata infractiune ecologica de o lege speciala, fara a fi incriminata astfel si in legea-cadu nr.137/1995, nu inseamna ca fapta a fost dezincriminata de legea generala, ci se aplica exclusiv dispozitiile penale speciale din legea speciala.

3. Clasificarea (gruparea) infractiunilor ecologice
Din interpretarea art.85 din Legea nr.137/1995, in functie de pedepsele aplicabile, infractiunile ecologice se pot grupa in doua mari categorii:
- Infractiuni de pericol calificat, care cuprind faptele de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala (art.85 punct 1 si 2);
- Infractiuni de rezultat si de pericol28, care cuprind faptele ce se concretizeaza printr-un rezultat negativ pentru mediu (contaminarea mediului cu substante toxice, pesticide etc.), sau care pun in pericol viata, sanatatea sau integritatea corporala a unor persoane (continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia), fiind prevazute de art.85 pct. 3 si 4.
Dupa obiectul supus ocrotirii, infractiunile se grupeaza in:
A. Infractiuni prin care se aduc atingeri activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului, care la randul lor se grupeaza in:
a) Infractiuni cu privire la procedura de autorizare cum sunt:
- Continuarea activitatii dupa suspendarea acordului/autorizat iei de mediu;
- eliberarea acordului/autorizat iei fara documentatia obligatorie completa;
- prezentarea unor concluzii false in studiile de impact
b) Infractiuni la regimul substantelor si deseurilor toxice si periculoase care cuprind:
- infractiunea de introducere in tara pentru depozitare, stocare, distrugere a acestor categorii de substante;
- infractiunea de nesupunere la testare a oricarei substante noi;
- infractiunea de transport sau tranzit, fara autorizatie de pesticide si de substante sau deseuri periculoase;
- infractiunea de omisiune a raportarii prompte a unui accident major;
- infractiunea de incinerare a deseurilor periculoase in instalatii neomologate;
- infractiunea de depozitare a deseurilor sau substantelor periculoase in spatii subterane neautorizate sau neadecvate;
- infractiunea de neluare a masurilor corespunzatoare pentru limitarea impactului substantelor sau deseurilor periculoase asupra mediului;
- infractiunea de aprobare sau facilitare ilegala a intrarii in tara a substantelor sau deseurilor periculoase
c) Infractiuni la regimul ingrasamintelor chimice si a pesticidelor, includ:
- infractiunea de folosire a momelilor periculoase pentru omorarea animalelor salbatice, a pestilor, in scop de consum sau comercializare;
- infractiunea de neasigurare si nesupraveghere a depozitelor pentru pesticide si ingrasaminte chimice;
- infractiunea de fabricare, utilizare fara autorizatie a acestor substante;
- infractiunea de nerespectarea interdictiilor privind utilizarea ingrasamintelor chimice si pesticidelor pe terenurile agricole.
d) Infractiuni la regimul protectiei impotriva radiatiilor ionizante, grupeaza:
- infractiunile de contaminare a mediului sau expunerea populatiei la radiatii datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante.
- infractiunile de omisiune a raportarii prompte a cresterii contaminarii peste limita admisa.

B. Infractiunile prin care se aduce atingere protectiei resurselor naturale si conservarii biodiversitatii, cuprind:
a) Infractiuni privind protectia apelor si ecosistemelor acvatice, ca de exemplu:
- infractiuni de nerespectare a restrictiilor pentru protectia apelor si a atmosferei;
- infractiuni de spalare in apele naturale, a ambalajelor de pesticide si de alte substante periculoase, a utilajelor folosite la transportul lor etc.;
- infractiuni de descarcare direct in apele naturale a apelor uzate si a deseurilor de pe anumite vase sau platforme.
Constatarea si cercetarea infractiunilor ecologice se fac din oficiu, de catre organele de urmarire si cercetare penala, potrivit competentei legale. De la caz la caz, infractiunile prevazute de art.85 din Legea nr.137/1995, republicata, pot intra in concurs cu alte infractiuni prevazute de Codul penal.









Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact