NOTIUNEA DE MEDIU
1. Definitia notiunii de mediu
Cu privire la mediu exista o varietate de definitii cu numeroase consecinte si
implicatii asupra dreptului mediului.
Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez 'environement' , care
a fost preluat in limba franceza sub forma 'l'environnement' iar apoi
in limba germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, 353e43d
ambianta naturala a tuturor vietuitoarelor.
In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu
privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept
semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la
definitii mai globale.
Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de abordare
juridico - legala a termenului de mediu.
Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si
cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in
principiu, aproape tot ce inconjoara omul.
Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca
fiind 'studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale
si mediul lor organic si anorganic'.
Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta
ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi
intre societatea umana si mediu.
Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata , in 2000, defineste mediul
in anexa nr. I, ca fiind 'ansamblul de conditii si elemente naturale ale
Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in
interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale si spirituale'.
Asadar, prin mediu se inteleg ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici
si sociali, care in stransa corelatie si interactiune influenteaza echilibrul
ecologic. Echilibrul ecologic reprezinta acel raport existent intre elementele
componente ale mediului (factorii de mediu), aflate in interactiune cu
conditiile de mediu, raport care este relativ stabil.
Un rol deosebit de important in fundamentarea notiunii de mediu l-au avut
alaturi de dispozitiile legislative, doctrina si jurisprudenta.
Notiunea de mediu (biologic, geografic si sociologic) este greu de definit,
fapt ce a avut drept consecinta o diversitate a contiuntului definitiilor date
in acest sens. Pornind de la realitatea dupa care notiunea de mediu are atat o
valoare teoretica cat si practica, s-a incercat in doctrina o grupare a
definitiilor stiintifice pornind de la o serie de elemente comune cum ar fi:
viata si calitatea vietii, fiinta umana etc.
Alte definitii ale mediului sunt grupate in functie de definitiile ce se
regasesc la nivel constitutional, in legislatiile nationale, iar o alta grupare
rezulta din documentele unor organisme si organizatii internationale.
Dreptul comunitar prevede ca mediul cuprinde omul, fauna si flora, solul si
subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interactiunea dintre toti acesti
factori, precum si bunurile naturale si patrimoniul cultural. Conceptul juridic
si doctrinar actual al mediului are un caracter dinamic, incluzand in
compunerea sa atat elementele naturale cat si cele artificiale, ansamblul de
factori ce actioneaza asupra intregii societati.
Mediul este un sistem ce are o anumita stuctura, functie si functionare, ce
asigura viata si dezvoltarea societatii, reprezentand conditia existentei
acesteia.
Pentru ca mediul sa fie capabil sa influenteze pozitiv viata, este necesar ca
acesta sa fie sanatos, frumos si civilizat.
