Efectele rezolutiunii

Efectele rezolutiunii

382. Caracterul retroactiv. Rezolutiunea judiciara, cat si cea conventionala au urmatoarele efecte:

Principalul efect al rezolutiunii este desfiintarea retroactiva[1] a contractului. Efectul retroactiv nu afecteaza insa actele de conservare si de administrare facute de catre terti.

Ca o consecinta a retroactivitatii, partile trebuie sa fie repuse in situatia anterioara incheierii contractului, restituindu-si una alteia tot ceea ce si-au prestat in temeiul contractului desfiintat.

Acest efect al re 434f58e zolutiunii reprezinta un avantaj pentru creditorul obligatiei neexecutate fata de calea executarii silite deoarece, daca debitorul este insolvabil, prin efectul rezolutiunii creditorul isi va recupera prestatia ce a executat-o, fara a intra in concurs cu ceilalti creditori ai debitorului. Prin urmare, creditorul nu va suporta riscul nesatisfacerii sau satisfacerii numai partiale a creantei sale, fapt care s-ar petrece in cazul executarii silite;

383. Despagubirile. Partea care cere rezolutiunea poate cere si despagubiri pentru prejudiciile ce le-a suferit datorita neexecutarii culpabile a obligatiei de catre cealalta parte.

De exemplu, in cazul vanzarii unui apartament, daca, datorita nepredarii apartamentului, cumparatorul a fost nevoit sa inchirieze o locuinta mobilata pentru care a platit o chirie mai mare, el are dreptul sa fie despagubit cu suma ce reprezinta chiria pe care a platit-o pentru locuinta inchiriata. Pe de alta parte, cumparatorul nu poate solicita obligarea vanzatorului la plata atat a chiriei pentru camera mobilata pe care a fost nevoit s-o inchirieze, cat si a echivalentului banesc pentru lipsa de folosinta a bunului

In ceea ce priveste daunele-interese s-a afirmat in doctrina ca: "Plata daunelor-interese la care este obligat debitorul nu constituie un efect al rezolutiunii sau rezilierii, ci un efect al contractului. Din acest punct de vedere, desi se vorbeste de desfiintarea sau incetarea contractului prin rezolutiune sau reziliere, totusi, in ambele cazuri, suntem in prezenta unei forme speciale de executare silita prin echivalent a obligatiilor contractuale, deci, in esenta, in prezenta unei forme de raspundere contractuala"

384. Principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis face ca, in situatia in care una dintre partile contractului rezolvit a instrainat unui tert drepturi reale prin acte translative sau constitutive, acestea din urma sa fie si ele desfiintate.

Contractul principal fiind desfiintat, autorul tertilor nu poate instraina drepturi mai mari decat avea el insusi deoarece nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet.

Daca sunt indeplinite conditiile legii, tertii pot opune uzucapiunea sau posesia de buna-credinta asupra bunurilor mobile (art. 1909 C.civ.).

Daca asupra bunului ce a facut obiectul contractului rezolvit au fost incheiate acte subsecvente de conservare sau de administrare, acestea vor fi mentinute.

Daca tertul a dobandit un drept real imobiliar, iar actiunea rezolutorie nu a fost transcrisa (conform art. 1365 si art. 1369 C.civ.), rezolutiunea nu va fi opozabila tertului dobanditor.

In cazul in care, datorita unor exceptii de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, nu este posibila repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv restituirea in natura a prestatiilor efectuate, se va pune problema despagubirii partii indreptatite la restituire de catre transmitatorul dreptului.

In ceea ce priveste momentul de la care este desfiintat contractul prin rezolutiune, efectele aplicarii acestei sanctiuni se produc ex tunc, adica se considera ca nici nu s-a incheiat un contract intre parti.