StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Infractorul: pluralitatea de infractori : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Infractorul: pluralitatea de infractori



INFRACTORUL

Definitie. Infractorul este o persoana care a savarsit o infractiune prevazuta de legea penala. Alaturi de termenul de infractor, in Codul penal intalnim si termenul de faptuitor, termen care are un sens mai larg, privind orice persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, indiferent daca raspunde sau nu penal.

Clasificarea infractorilor



Din punct de vedere al varstei: infractorul major, care este persoana ce a implinit varsta de 18 ani si a savarsit o i 515i89f nfractiune; infractorul minor, care este persoana cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani.

Diferenta dintre cele doua categorii de infractori vizeaza sistemul sanctionator, cel aplicabil minorilor fiind unul special si vizand in principal luarea unor masuri educative.

Din punct de vedere al infractiunilor savarsite: infractorul primar este acela ce se afla la prima infractiune, adica a savarsit o infractiune pentru prima data; infractorul recidivist este acela care a mai savarsit infractiuni pentru care a mai fost condamnat, continuand, si ulterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare, sa savarseasca infractiuni.

Diferenta dintre cele doua categorii de infractori priveste regimul sanctionator mai grav aplicabil infractorului recidivist.

Din punct de vedere al sexului: infractor barbat; infractor femeie.

Diferenta dintre cele doua categorii vizeaza mai ales executarea pedepsei inchisorii. De asemenea, exista in

Codul penal o infractiune ce nu poate fi savarsita decat de o femeie (infractiunea de pruncucidere prevazuta de art.177 C.P).

Pluralitatea de infractori

O fapta periculoasa poate fi savarsita de catre un singur faptuitor sau de catre mai multi faptuitori care actioneaza impreuna, in acest din urma caz existand o pluralitate de faptuitori.

Pluralitatea de infractori se poate realiza in trei forme diferite:

1) pluralitatea naturala (necesara);

2) pluralitatea constituita (legala);

3) pluralitatea ocazionala (participatia penala).

Pluralitatea naturala constituie o forma a pluralitatii de infractori care nu este reglementata prin norme cu caracter general, fiecare participant la savarsirea faptei fiind autor al infractiunii, alaturi de ceilalti faptuitori, si raspunzand de rezultatul produs. Mentionam dintre infractiunile specifice acestei categorii de pluralitati de infractori: incestul (art.203 C.pen.), bigamia (art.303 C.pen.) si adulterul (art.304 C.pen.).

Pluralitatea constituita rezida in alcatuirea, formarea unei grupari de persoane in vederea savarsirii de infractiuni, grupare incriminata de legea penala.

In cazul pluralitatii constituite este necesara indeplinirea unor conditii: intelegerea stabilita intre membrii grupului de a actiona impreuna; rezolutia de a prepara, de a desemna mijloacele necesare pentru realizarea acestor infractiuni; caracterul programatic al infractiunilor pe care gruparea si-a propus sa le savarseasca si al duratei asocierii.

Asocierea trebuie sa dureze un anumit timp si sa aiba o pronuntata coeziune intre participanti, determinata de un obiectiv comun, de o conceptie unica si de o disciplina statornica intre membrii gruparii.

Apartin acestei categorii infractiunile: complotul (art.167 alin.1 C.pen.), asocierea pentru savarsirea de infractiuni (art.323 C.pen.) si intelegerea in vederea savarsirii infractiunii de genocid (art.357 alin final C.pen.).

Pluralitatea ocazionala exista ori de cate ori o infractiune este savarsita de un numar mai mare de personae decat cel indispensabil in raport de natura ei.

In stiinta dreptului penal se fac mai multe clasificari privitoare la felurile participatiei penale:

- in functie de atitudinea psihica a participantilor: participatie proprie (toti participantii actioneaza de pe o pozitie subiectiva identica - fie cu intentie, fie din culpa) si participatie improprie (cand autorul savarseste fapta prevazuta de legea penala din culpa sau fara vinovatie, iar ceilalti cu intentie);

- dupa felul contributiei participantilor: participatia omogena (cand toti au aceeasi calitate - coautori) si participatia eterogena (cand participantii au contributii diferentiate – autor, instigator, complice);

dupa felul participarii: participatia spontana, contributia fiind data de participanti in mod spontan, in timpul executarii faptei, fara o intelegere prealabila, si participatia preordinata (la care contributia este data in urma unei intelegeri prealabile);

dupa momentul in care este data contributia la savarsirea infractiunii: participatia anterioara (contributia este data inainte de a se trece la executarea faptei)si participatia concomitenta (contributia este data in timpul executarii faptei).

Pentru existenta participatiei penale este necesara indeplinirea mai multor conditii

unitatea de fapta prevazuta de legea penala, ceea ce presupune savarsirea unei fapte prevazute ca infractiune de catre legislatia penala, indiferent daca suntem in prezenta unei fapte consumate, a unei tentative sau chiar a actelor pregatitoare cu conditia ca acestea din urma sa fie incriminate. De asemenea, intre actiunea sau inactiunea autorului si actele participantilor trebuie sa existe o legatura stransa, cu precizarea ca nu se cere ca autorul sa si fie pedepsit pentru fapta comisa;



pluralitatea de faptuitori, adica sa existe concursul activitatii a cel putin doua persoane ce coopereaza la

savarsirea faptei prevazute de legea penala. Nu este necesar ca toti faptuitorii sa aiba calitatea de infractori si nu au relevanta felul contributiei faptuitorilor si nici calitatea in care au actionat. Pentru existenta participatiei, din punct de vedere subiectiv, cel putin unul dintre participanti (instigatorul sau complicele) trebuie sa fi actionat cu intentie, cu exceptia coautoratului, cand toti participantii pot sa actioneze cu intentie sau din culpa.

Participatia penala proprie apare sub urmatoarele forme: coautoratul, instigarea si complicitatea.

Autoratul (coautoratul)

Definitie. (art.24 C.pen.). Este autor persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. Coautoratul este acea forma a participatie in care fapta prevazuta de legea penala a fost savarsita in mod nemijlocit de doua sau mai multe persoane.

Conditiile autoratului si coautoratului

- activitatea trebuie sa fie indreptata impotriva aceluiasi obiect juridic, adica sa lezeze aceleasi relatii sociale ocrotite prin incriminarea faptei ca infractiune;

- participantii sa savarseasca in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. In cazul infractiunilor comisive, coautorii sa efectueze acte de executare directa a faptei, prevazute de legea penala, iar in cazul infractiunilor omisive sa nu indeplineasca acele acte obligatorii potrivit legii. Contributia coautorilor poate fi identica sau diferita, egala sau aproape egala, in acelasi timp si loc ori nu;

- necesitatea existentei legaturii subiective dintre autori; in lipsa acesteia, desi a avut loc o operare materiala, nu se realizeaza coautoratul. Este necesar ca toti participantii sa actioneze cu aceeasi forma de vinovatie, fie cu intentie, fie din culpa. Daca infractiunile se caracterizeaza printr-un anumit scop, este necesar ca unul dintre coautori sa fi urmarit realizarea lui, ceilalti trebuind doar sa-l fi cunoscut.

Infractiuni la care coautoratul nu poate fi posibil. Exista unele infractiuni care, desi pot exista celelalte forme ale participatiei penale, nu pot fi savarsite sub forma coautoratului. Avem astfel:

- infractiunile cu autor unic, ce se caracterizeaza prin faptul ca nu pot fi savarsite nemijlocit decat de o singura

persoana (exemplu: marturia mincinoasa, dezertarea, prostitutia);

- infractiunile omisive al caror element material apare prin neindeplinirea unei obligatii de afaceri, impusa cu caracter personal (exemplu: infractiunea de nedenuntare prevazuta de art.170 C.pen.).

Instigarea

Definitie (art.25 C.pen.). Consta in fapta unei persoane, care, cu intentie, determina prin orice mijloace o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Instigatorul mai este denumit si autorul moral al infractiunii.

Conditiile instigarii

- intre obiectul juridic al faptei savarsite de autor si obiectul juridic al instigarii sa existe identitate (autorul nefacand altceva decat sa execute fapta a carei savarsire a fost hotarata de catre instigator);

- este necesara prezenta a cel putin doi subiecti, instigatorul si instigatul. Instigator poate fi orice persoana ce indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi subiect al infractiunii, instigarea fiind posibila la toate infractiunile, iar instigatul poate fi orice persoana fizica, chiar daca nu indeplineste conditiile generale pentru a fi subiect activ al infractiunii (putand fi instigat chiar si un iresponsabil sau un minor care nu a implinit varsta de 14 ani).

Cand instigarea este adresata unui numar indeterminat de persoane (instigarea colectiva), nu suntem in prezenta unei forme a participatiei penale, ci in prezenta unei infractiuni de sine statatoare, incriminata de art.324 C.pen. sub denumirea de „instigare si apologia infractiunilor”.

Instigarea se poate realiza prin orice mijloace (sfaturi, indemnuri, rugaminti sau chiar constrangeri sau corupere); activitatea instigatorului trebuie sa fie consecinta determinarii instigatului de a savarsi fapta prevazuta de legea penala pe care o si executa ulterior. Este necesar deci ca instigatul sa-si insuseasca hotararea de a savarsi si sa

treaca la executarea ei, chiar daca executarea a ramas in faza tentativei; activitatea de determinare sa fie savarsita cu intentie.

Formele instigarii

- instigarea urmata de executare. Se caracterizeaza prin concordanta intre activitatea desfasurata de instigator si cea desfasurata de instigat, instigatorul executand infractiunea la care a fost determinat;



- instigarea neurmata de executare. Exista aceasta forma de instigare atunci cand instigatorul a determinat la savarsirea unei infractiuni, iar instigatul a acceptat, pentru ca ulterior sa se desisteze ori sa impiedice voluntary producerea rezultatului, sau chiar sa nu treaca la executare. In cazul instigarii neurmate de executare nu exista participatie, deoarece, nesavarsindu-se de catre autor o fapta prevazuta de legea penala, acesta nu poate raspunde penal, insa instigatorul va raspunde penal.

In cazul instigarii urmate de desistarea autorului ori de impiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, autorul va raspunde sau nu in conditiile art.22 C.pen. Pedepsirea instigatorului va interveni in ambele situatii, numai daca, pentru fapta la care a instigat, sanctiunea prevazuta de lege este pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, pedeapsa aplicabila acestuia fiind cuprinsa intre minimul general al pedepsei si minimum special al pedepsei prevazute de lege

pentru infractiunea la care a instigat. In situatia cand actele de executare indeplinite de autor pana in momentul desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului constituie prin ele insele o infractiune, autorul urmeaza sa suporte pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, iar instigatorul trebuie sa raspunda ca si autorul;

- instigarea neizbutita (aparenta). Exista atunci cand instigatorul determina la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, insa persoana asupra careia s-a exercitat determinarea nu accepta savarsirea faptei. Deoarece instigatorul nu a reusit sa lamureasca pe cel instigat sa savarseasca fapta, aceasta forma de instigare este cunoscuta si sub denumirea de indemn. Instigatorul nu va fi pedepsit pentru fapta la care a instigat cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege cand instigatorul va raspunde penal (exemplu, in cazul incercarii de a determina marturia

mincinoasa – art.261 C.pen.).

Complicitatea

Definitie. Consta in activitatea persoanei care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau care, inainte ori in timpul savarsirii faptei, promite ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca ulterior promisiunea nu este indeplinita.

Conditiile complicitatii

- intre obiectul juridic al faptei, prevazuta de legea penala, savarsita de autor, si obiectul juridic al actelor de complicitate, de regula, trebuie sa existe identitate;

- trebuie sa existe un autor si un complice, ce trebuie sa indeplineasca conditiile generale pentru a fi subiect actival infractiunii;

- trebuie sa existe o fapta a autorului care a savarsit nemijlocit infractiunea prevazuta de legea penala, la care complicele a executat acte de inlesnire sau de ajutare. Existenta autorului faptei este conditia de baza a complicitatii.

Actele savarsite de complice constau in inlesnirea sau darea de ajutor, in promisiunea de tainuire a bunurilor provenite din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau in promisiunea de favorizare a faptuitorului, chiar daca aceasta promisiune nu este indeplinita, acte ce trebuie savarsite fie anterior, fie concomitent savarsirii faptei.

In caz de complicitate, complicele trebuie sa actioneze cu intentie directa sau indirecta in ceea ce priveste ajutorul pe care-l da autorului in comiterea faptei prevazute de legea penala. Complicele cunoaste activitatea autorului, prevede rezultatul socialmente periculos al acesteia si avand constiinta ca prin activitatea sa contribuie la savarsirea de catre autor a faptei prevazute de legea penala, voieste sa desfasoare acea activitate, dorind sau numai acceptand sa coopereze la comiterea ei.

Daca fapta a fost savarsita din culpa, nu suntem in prezenta unei complicitati, daca insa o persoana ajuta din culpa la savarsirea din culpa de catre o alta persoana a unei fapte penale, ambele persoane vor raspunde ca si coautori la acea infractiune.

In conformitate cu dispozitiile art.27 C.pen., complicele se pedepseste cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.

Participatia improprie (imperfecta)

Definitie. Este acea forma de participatie penala la care persoanele care savarsesc prin vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu au toate aceeasi atitudine psihica, neactionand cu aceeasi forma de vinovatie, unii participanti lucrand cu intentie, iar altii din culpa sau chiar fara vinovatie.

Modalitatile participatiei improprii

• Modalitatea intentie si culpa (art.31 alin.1 C.pen.) consta in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie la savarsirea din culpa de catre alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala; caracteristic acestei modalitati este faptul ca autorul savarseste fapta din culpa, pe cata vreme instigatorul sau complicele actioneaza cu intentie, autorul nedandu-si seama ca este determinat ori ajutat in comiterea faptei, fiind indus ori lasat in eroare de

fapt, motiv pentru care el savarseste din culpa fapta respectiva. In cazul in care fapta savarsita nu constituie infractiune decat daca este savarsita cu intentie, autorul nu va raspunde penal, pe cata vreme instigatorul sau complicele va raspunde penal.

• Modalitatea intentie si lipsa de vinovatie (art.31 alin.2 C.pen.) consta in determinarea, ajutarea sau inlesnirea in orice mod cu intentie la savarsirea unei fapte prevazute de lega penala de catre o persoana care actioneaza fara vinovartie. In acest caz, determinat sau ajutat cu intentie savarseste fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie, datorita iresponsabilitatii, erorii de fapt, constrangerii fizice ori morale, betiei fortuite complete etc. Autorul care a actionat fara vinovatie nu va raspunde penal, in timp ce participantii vor raspunde in calitatea lor pentru infractiunea

intentionata






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact