StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Inlaturarea raspunderii penale : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Inlaturarea raspunderii penale



INLATURAREA RASPUNDERII PENALE

SECTIUNEA   1

CAUZELE CARE INLATURA RASPUNDEREA PENALA

A. Notiune

Prin cauze care inlatura raspunderea penala se inteleg acele stari, situatii sau
imprejurari posterioare savarsirii infractiunii, reglementate expres de lege, in
prezenta carora se stinge dreptul statului de a mai trage la raspundere penala pe infractor, obligatia acestuia din urma de a se mai supune raspunderii penale si pedepsei pentru infractiunea savarsirii fiind inlaturata.



B. Cadrul institutional si sediul normativ

Cauze care inlatura raspunderea pe 444i89e nala sunt prevazute in Titlul VI al partii generale, intitulat „Cauzele care inlatura raspunderea pe 444i89e nala” fiind urmatoarele: amnistia (art.137), prescriptia (art. ), lipsa plangerii prealabile (art. alin.1), retragerea plan­gerii prealabile (art. 131 alin. 2,3,4) si impacarea partilor (art. 144 C.P.).

Aceste cauze au un caracter legal, obligatoriu si general.



SECTIUNEA   2

AMNISTIA

1. Notiunea, caracterizarea si felurile amnistiei

A. Notiune si sediul normativ

In sistemul legislatiei actuale - dupa intrarea in vigoare a noii Constitutii a Romaniei din 1991 - amnistia este actul de clementa emanat de la Parlamentul tarii (art. 23 lit g), prin care este inlaturata raspunderea penala pentru infractiunile la care se refera, savarsite pana la data aparitiei legii de amnistie.

Potrivit art.137 din Codul penal - care reprezinta si cadrul juridic normativ de baza al amnistiei - aceasta este definita astfel:

„Amnistia inlatura raspunderea pe 444i89e nala pentru fapta savarsita.

Daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronun­tate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate'.

B. Caracterizare

Fiind o cauza legala care inlatura exclusiv raspunderea penala, amnistia nu afecteaza caracterul infractional al faptei penale vizate, ci numai consecintele savar­sirii infractiunii impiedicand tragerea faptuitorului la raspundere penala si aplicarea pedepsei.

C. Felurile amnistiei

Sunt in functie de intinderea efectelor sale, a conditiilor de acordare si dupa stadiul in care se afla actiunea penala.

a)        Dupa aria de cuprindere: amnistia generala si speciala

b)   Dupa conditiile de acordare: amnistia neconditionata (pura si
simpla) si conditionata.

c)    Dupa stadiul instrumentarii judiciare: amnistia antecondamnatorie sau proprie si postcondamnatorie sau improprie.

2. Obiectul amnistiei

Amnistia are ca obiect infractiunile sau o anumita categorie de infractiuni savarsite pana la data aparitiei ei.

Determinarea infractiunilor ce formeaza obiectul amnistiei se face prin legea de acordare si se poate realiza prin mai multe procedee:

3. Efectele amnistiei

a) Efectele amnistiei antecondamnatorii sau proprii

Inlaturand deindata raspunderea penala pentru infractiunea savarsita, amnistia intervenita inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare atrage fie impiedicarea punerii in miscare a actiunii penale, daca aceasta nu s-a pornit, fie impied­icarea exercitarii acesteia, prin incetarea procesului penal, daca actiunea penala a fost pusa in miscare (art. 10 alin. 1 lit a C.p.p.).

b) Efectele amnistiei postcondamnatorii

Daca intervine dupa condamnare, avand de asemenea efectul inlaturarii raspunderii penale pentru infractiunea savarsita, amnistia va impune in mod imediat si obligatoriu inlaturarea efectelor condamnarii.

c )Limitele amnistiei

Spre deosebire de alte cauze care o data cu raspunderea penala inlatura si raspunderea civila, amnistia nu are nici un efect extinctiv asupra drepturilor persoanei vatamate, situatie prevazuta expres de art.137 Cod Penal.

Amnistia nu are efect nici asupra masurilor de siguranta sau a celor educative (art.137 C.P.) decat in cazurile de exceptie prevazute expres in legile de amnistie ce pot interveni.

In sfarsit, amnistia nu inlatura nici alte consecinte extrapenale ale infractiunii savarsite, cum ar fi raspunderea disciplinara a faptuitorului sau anumite interdictii sau decaderi din drepturi ale acestuia, prevazute in legi speciale.




SECTIUNEA   3

PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE

1. Notiune si caracterizare

A. Notiune si sediul normativ

a) Prescriptia raspunderii penale consta in stingerea raportului juridic penal de con­flict nascut prin savarsirea unei infractiuni, ca urmare a nerealizarii lui intr-un interval de timp, considerat util si oportun sub raportul indeplinirii scopului legii penale.

b) Sediul normativ al prescriptiei raspunderii penale este conturat de reglementarile cuprinse in art. 138, 139, 140, 141 din Codul penal, care prevad in mod succesiv natura juridica si efectele prescriptiei, termenele de prescriptie, intreruperea prescriptiei, suspendarea cursului prescriptiei si termenele de prescriptie pentru minori.

2. Termenele de prescriptie ale raspunderii penale

A. Durata termenelor de prescriptie

Intervalul de timp de la data savarsirii infractiunii si pana in momentul stingerii raportului juridic penal de conflict prin prescriptie se numeste termen de prescriptie. Avand in vedere nivelele diferite de gravitate ale diferitelor infractiuni si intervalul de timp pe care il presupune „uitarea” societatii trebuie diferentiat in mod corespunzator.

B. Calcularea termenelor de prescriptie

Potrivit art.139 al.3 din noul Cod penal, termenele aratate in prezentul articol se socotesc de la data savarsirii infractiunii.

Inceperea curgerii termenului de prescriptie este legata de data savarsirii infractiunii.

La randul ei, data savarsirii infractiunii difera dupa structura fiecarui tip de infractiune:

a) In cazul infractiunii simple

b) In cazul infractiunii continue

c) In cazul infractiunilor continuate

d) In cazul infractiunilor progresive, de rezultat

e) In cazul infractiunilor de obicei

f) In cazul infractiunilor aflate in concurs real

g) In caz de participatie

Pentru determinarea celui de al doilea moment, si anume al limitei de timp pana cand poate fi invocata prescriptia raspunderii penale, aceasta nu poate fi decat acela al momentului ramanerii definitive a hotararii penale.

3. Intreruperea  prescriptiei penale

a) Notiune

Pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale, termenul de prescriptie prevazut de lege trebuie sa curga nestingherit. Codul penal prevede insa si doua situatii de accident al cursului prescriptiei raspunderii penale si anume intreruperea si suspendarea care pot intarzia din motive justificate implinirea normala a termenelor de prescriptie.

b)Conditiile si cazurile de intrerupere a curgerii termenului de prescriptie

Potrivit art.140, cursul termenelor de prescriptie prevazute de art. 139 se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat invinui­tului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal.

c) Efectul intreruperii termenului de prescriptie a raspunderii penale

Potrivit art. 140 alin. 2, dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.

Pentru a nu oferi intreruperii prescriptiei o valoare excesiva, art.140 al.3 contine urmatoarea reglementare: „Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut de art.139 este depasit cu inca jumatate”.

4. Suspendarea prescriptiei raspunderii penale

Art.141 al.1 din Codul penal contine urmatoarea reglementare:

„Cursul termenului de prescriptie prevazut in art.139 este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare'.

a) Conditiile de suspendare a prescriptiei raspunderii penale

Cat priveste conditiile in care poate interveni suspendarea acesteia rezulta explicit sau pe pe cale de interpretare din contextul reglementarii primelor doua aliniate ale art. 141C.pen.

b) Cazurile de suspendare a prescriptiei raspunderii penale

- pe timpul cat o dispozitie legala dispune suspendarea procesului penal;

- pe timpul cat o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturare impiedica
punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

c) Efectele suspendarii prescriptiei raspunderii penale

Art. 141 alin. 2 prevede expres ca „Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare'.


SECTIUNEA   4

LIPSA PLANGERII PREALABILE

1. Consideratii introductive



In legislatia noastra actuala, din ratiuni de politica penala, s-au admis exceptii relativ limitate de la oficialitatea actiunii penale, considerandu-se ca in aceste cazuri, prin lasarea dreptului declansarii si exercitarii actiunii la latitudinea persoanei vatamate, s-ar realiza o ocrotire mai buna a valorilor sociale implicate.

2. Notiune, natura juridica, caracterizare, sediul materiei

Datorita imprejurarii ca plangerea prealabila se constituie, in acelasi timp, ca o institutie a dreptului penal, cu reglementari de natura a-i conferi acest statut, in Codul penal, partea gene­rala, dar si ca o conditie speciala de exercitare a actiunii penale, cu reglementari de natura a-i implini acest statut, in Codul de procedura penala, in doctrina s-a cristalizat opinia ca este o categorie juridica complexa, cu caracter mixt .

Art.143 din noul Cod penal prevede ca „in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala”.

3. Conditiile introducerii plangerii prealabile

Pentru constatarea prezentei sau lipsei plangerii prealabile, cu dubla sa calitate de conditie de pedepsibilitate si de conditie de procedibilitate, este necesar sa fie indeplinite cerinte privind:

a) conditionarea legii de o asemenea plangere, pentru exercitarea actiunii;

b) persoanele indrituite a o introduce;

c) continutul si conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca;

d) organul judiciar caruia trebuie sa i se adreseze;

e) termenul in care trebuie introdusa.

4. Efectele lipsei plangerii prealabile

Lipsa plangerii prealabile atrage inlaturarea raspunderii cu efecte „in rem” atragand exonerarea de raspundere penala pentru toti participantii la infractiune.

Lipsa plangerii prealabile nu impiedica persoana vatamata sa-si realizeze pretentiile civile prin exercitarea unei actiuni civile separate, in fata instantei civile, raspunderea civila pentru faptele pagubitoare care constituie infractiuni fiind supusa prescriptiei de drept civil.

5. Cazurile de conexitate sau indivizibilitate intre infractiuni

Potrivit art. 35 C.p.p., in caz de indivizibilitate sau conexitate, in cazul in care competenta in raport cu diferiti faptuitori ori diferite fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptui­torii revine instantei mai intai sesizate, iar cand competenta dupa natura faptei sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca cauzele reunite, revine instantei superioare in grad.




SECTIUNEA   5

RETRAGEREA PLANGERII PREALABILE

1.Notiune, natura juridica, sediul normativ al materiei

Pe ratiuni de simetrie si logica juridica, instituind din lipsa plangerii prealabile o cauza de inlaturare a raspunderii penale, legiuitorul a procedat in mod similar si pentru ipoteza retragerii plangerii prealabile, valabil introduse.

In mod distinct art. 197 alin. 2 prevede ca: „retragerea plangerii prealabile, de asemenea, inlatura raspunderea pe 444i89e nala”.

2. Conditiile de valabilitate ale retragerii plangerii prealabile

Retragerea plangerii prealabile este subordonata intrunirii cumulative a mai multor conditii, referitoare la:

a)       persoana indrituita a retrage plangerea,

b)      termenul inlauntrul caruia se poate face,

c)       continutul si caracterul acesteia,

d)      organul judiciar in fata caruia trebuie sa se produca.


3. Efectele retragerii plangerii prealabile

In sistemul legislatiei noastre penale si procesual penale, atunci cand retra­gerea plangerii penale are loc in conditiile prevazute de lege, se produce atat stingerea dreptului statului de a trage la raspundere penala pe faptuitor, cat si a dreptului persoanei vatamate de a mai introduce o noua plangere prealabila pentru aceeasi fapta, fiind definitiv inlaturata atat raspunderea penala, cat si raspunderea civila generata de aceasta.

Efectele retragerii plangerii prealabile asupra raspunderii penale au un ca­racter „in rem”, iar nu „in personam”.



SECTIUNEA   6

IMPACAREA PARTILOR



1. Notiune caracterizare, sediul normativ

Intr-un sens generic si raportat la procesul judiciar in intregul sau, impacarea partilor este caracterizata ca un act de dispozitie, o conventie sinalagmatica, neconditionata, comutativa, irevocabila, ce poate interveni in orice faza procesuala, intre doua sau mai multe parti, in mod personal, supusa verificarii si confirmarii instantei, o conventie judiciara cu efecte extinctive si peremptorii, prin care se stinge o actiune civila sau se inlatura raspunderea penala, cu consecinta incetarii procesului penal.

Sediul normativ al impacarii partilor il constituie art.144 din Codul penal, care in trei alineate succesive determina statutul juridic al acesteia (natura juridica, caractere, efecte, limite), astfel:

alin. 1 „impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea
penala si stinge si actiunea civila'

alin. 2 „impacarea partilor este personala si produce efecte numai daca
intervine pana la ramanerea definitiva a hotararii”.

alin. 3. „pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, impacarea se
face numai cu reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restransa se
pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege. impacarea partilor
produce efecte si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu'.

2. Conditiile impacarii partilor

Pentru a produce efectul de inlaturare a raspunderii penale si civile, cu care este creditata, impacarea partilor trebuie realizata cu respectarea si indeplinirea cumulativa a mai multor conditii privind:

-cazurile de infractiuni la care este posibila;

-persoanele intre care poate interveni;

-conditiile de continut pe care trebuie sa le indeplineasca si

- intervalul de timp in care poate interveni, cu efecte exonerative de raspundere.

3. Efectele judiciare ale impacarii partilor

Impacarea partilor fiind o cauza de exonerare a raspunderii penale instituita de ideea oportunitatii stingerii unor conflicte penale prin concilierea partilor implicate, nu poate avea decat efecte cu caracter strict personal, in personam.

Interventia impacarii partilor inlatura (potrivit art. 132 alin. 1 din Codul penal) raspunderea penala si stinge actiunea civila alaturata procesului penal.

In sfarsit, ca efect al lichidarii, prin conciliere, a conflictului penal, impacarea partilor devine irevocabila.

Bibliografie selectiva:


lancu Mandru, Amnistia si gratierea, ALL Educational, Bucuresti, p. 21

V. Dongoroz si altii, Explicatii teoretice ale codului penal roman, voi. II, p. 363

Narcis Giurgiu, Cauzele de nulitate in procesul penal, Editura Stiintifica Bucuresti, 1974, p. 230 si urm.

C Mitrache, Cu privire la lipsa plangerii prealabile, Examen teoretic al practicii judiciare in „Studii si cercetari juridice', 1988, p. 84

Narcis Giurgiu si Spiridon Proca, In legatura cu efectele lipsei nejustificate a partii vatamate la doua termene consecutive de judecata, L.P. nr. 1/1962, pp. 59-62

Stefan Oanes, Lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor, in Codul Penal, comentat si adnotat, Partea Generala, de T Vasiliu si altii, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972, p. 660

C. Mitrache, Impacarea partilor-cauza de inlaturare a raspunderii penale, in S.C.J., nr. p. 247

T. Blumenfeld, Impacarea partilor in procesul judiciar,, RRD nr. 8 din 1982, pp. 15-20







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact