StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Pluralitatea de infractiuni : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Pluralitatea de infractiuni



Pluralitatea de infractiuni

Sectiunea I

GENERALITATI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

§ 1. Conceptul si caracterizarea pluralitatii de infractiuni

Notiune. In dreptul penal prin pluralitate de infractiuni este desem­nata situatia in care o persoana savarseste mai multe infractiuni inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele cat si situatia in care o persoana savarseste din nou o infractiune dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.



§ 2. Formele pluralitatii de infractiuni

Criteriile de distinctie intre formele pluralitatii de infractiuni. Activitatea infractionala a unei persoane concretizata in savarsirea mai multor infractiuni imbraca forme diferite, dupa cum pentru vreuna din infractiuni a in­tervenit ori nu o condamnare definitiva.

Formele pluralitatii de infractiuni prevazute in Codul penal roman sunt:

• concursul de infractiuni

• recidiva

• pluralitatea intermediara

Concursul de infractiuni este forma pluralitatii de infractiuni ce presu­pune savarsirea mai multor infractiuni, de catre aceeasi persoana, mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele.

Recidiva ca forma a pluralitatii de infractiuni presupune savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care a mai fost condamnata definitiv si eventual a executat pedeapsa pentru o infractiune savarsita anterior.

Concursul de infractiuni si recidiva sunt formele de baza ale pluralitatii de infractiuni (art. 32 C.p.). Alaturi de acestea in art. 40 C.p. s‑a prevazut si forma pluralitatii intermediare prin stabilirea unor reguli pentru sanctio­narea infracto­rului care savarseste o noua infractiune dupa o condamnare definitiva, mai ina­inte de executarea pedepsei sau stingerea executarii acesteia fara a fi indeplinite conditiile prevazute pentru recidiva.

In astfel de situatii nefiind indeplinite conditiile starii de recidiva si nici ale concursului de infractiuni deoarece a intervenit o condamnare definitiva pentru infractiunea anterioara, se creeaza o stare intermediara, o pluralitate in­termediara intre concursul de infractiuni si starea de recidiva.

Sectiunea a II‑a

CONCURSUL DE INFRACTIUNI

§ 1. Notiune si conditii

Notiune. Prin concurs de infractiuni in doctrina si legislatia penala este desemnata forma pluralitatii de infractiuni ce consta din savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana mai inainte de a fi condam­nata definitiv pentru vreuna din ele.

Conditiile de existenta ale concursului de infractiuni.

a) Prima conditie se refera la savarsirea a doua sau mai multe in­frac­tiuni. Infractiunile savarsite pot fi de natura si gravitate deosebite, pot fi preva­zute in codul penal ori in legile speciale sau in legile nepenale cu dispozitiuni penale, pot fi consumate ori ramase in faza de tentativa pedepsibila, ori asimi­late tentativei (ex.: art. 173 al. 2 C.p.) si pedepsite ca atare.

Conditia este indeplinita indiferent de forma de vinovatie cu care sunt comise infractiunile. Nu are importanta de asemenea, pentru existenta concur­sului de infractiuni daca infractiunile sunt de aceeasi natura ori nu. Nu are im­portanta pentru existenta concursului de infractiuni daca infrac­tiunile sunt: sim­ple, continui, deviate, continuate, complexe, progre­sive, de obicei. Conditia este indeplinita si atunci cand infractiunile sunt savarsite toate in tara, toate in strainatate, ori unele in tara si altele in strainatate.

b) Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Unitatea de subiect este de esenta concursului de infractiuni. Este indeplinita conditia si atunci cand infractorul are calitatea de autor ori de participant la infrac­tiunile comise.

Este indeplinita conditia si atunci cand infractorul a comis unele infracti­uni in timpul minoritatii si altele dupa implinirea varstei de 18 ani.

c) A treia conditie priveste savarsirea infractiunilor mai inainte de con­damnarea definitiva a infractorului pentru vreuna din ele.

Conditia are in vedere inexistenta unei condamnari definitive pentru vre­una din infractiunile comise de aceeasi persoana. Va fi indeplinita aceasta con­ditie chiar daca infractorul a fost condamnat pentru o infractiune savarsita ante­rior, dar hotararea nu era definitiva la data comiterii noii infractiuni, ori hotara­rea de condamnare desi definitiva a fost desfiintata printr‑o cale extraor­dinara de atac.

d) In sfarsit o ultima conditie a existentei concursului de infractiuni are in vedere ca infractiunile comise ori cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii. Aceasta conditie nu se degaja din definitia legala a concursului de infractiuni, ci este dedusa din intreaga reglementare a concursului de infracti­uni.

Concursul de infractiuni ia nastere prin savarsirea a cel putin doua infractiuni si se sta­bileste cu ocazia judecatii. Este posibil ca o persoana sa savarseasca mai multe infractiuni, dar sa nu poata fi judecate deoarece pot exista cauze care inlatura raspunderea penala, care eventual sunt incidente pentru vreuna din infractiunile comise cum ar fi: amnistia, lipsa plangerii prealabile, implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale ori sunt incidente alte cauze ce atrag nepedep­sirea infractorului ca: denuntarea de catre mituitor a luarii de mita (art. 255 al. 3 C.p.), retragerea marturiei mincinoase (art. 260 al. 2 C.p.).

In astfel de situatii, daca infractorul este trimis in judecata numai pentru o infractiune, deoarece pentru celelalte sunt incidente cauzele de inlaturare a raspunderii penale ori cauze de impuitate – nu este indeplinita conditia de exis­tenta a concursului de infractiuni. Consideram ca aceasta conditie apare mai degraba ca o conditie de sanctionare a concursului de infractiuni, decat de existenta a acestuia, dar cum problema principala a concursului este cea privind sanctionarea, desigur ca o astfel de conditie trebuie socotita de existenta a con­cursului.

§ 2. Formele concursului de infractiuni

Forme posibile. Concursul de infractiuni este cunoscut in doctrina penala si in legislatie sub doua forme:

• I concursul real

• II concursul formal (ideal).

I. Concursul real de infractiuni. Concursul real se mai numeste si concurs material ori concurs prin mai multe actiuni sau inactiuni.

Concursul real de infractiuni este acea forma ce se realizeaza prin savar­sirea mai multor infractiuni ca urmare a mai multor actiuni sau inactiuni dis­tincte.

Aceasta caracteristica a concursului real se deduce implicit din dispo­zitiile art. 33 lit. b. C.p. care reglementeaza concursul ideal sau formal prevazand ca exista concurs, „cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, da­torita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le‑a produs intruneste elementele mai multor infractiuni”.

Infractiunile savarsite de o persoana pot fi de aceeasi natura si concursul devine omogen, iar cand infractiunile sunt de natura diferita, con­cursul este ete­rogen.

Intre infractiunile aflate in concurs se pot stabili anumite legaturi interne, obiective, pe langa cea subiectiva (acelasi infractor).

In functie de legaturile care exista intre infractiunile aflate in concurs se disting doua modalitati ale concursului: a) concursul real simplu si b) concursul real calificat.

a) Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile savarsite nu exista o alta legatura decat cea per­sonala (savarsite de aceeasi persoana).

b) Concursul real calificat sau cu conexitate se caracterizeaza prin existenta anumitor legaturi conexiuni intre infractiunile savarsite de aceeasi persoana. Sunt mentionate astfel de con­exiuni in literatura juridica: conexiunea topografica – ce presupune o legatura de spatiu, de loc, intre infractiunile comise; conexitatea cronologica, ce presu­pune comiterea infractiunilor simultan sau succesiv; conexitatea consecven­tionala in care o infractiune este savarsita pentru a ascunde comiterea altei in­fractiuni; conexitatea etiologica in care o infractiune este savarsita pentru a inlesni comiterea altei infractiuni.

Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate in concurs, in legea penala (art. 33 lit. a C.p.) au fost retinute doar doua: conex­itatea etiologica si conexitatea consecventionala.

Concurs cu conexitate etiologica. Conexitatea etiologica presu­pune o legatura mijloc‑scop intre infractiunile comise, adica o infractiune este comisa pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni. Atat infractiunea mijloc cat si infractiunea scop sunt comise cu intentie iar hotararea de a fi savarsite este anterioara comiterii ambelor infractiuni, (spre ex.: pentru a inlesni delapi­darea, functionarul falsifica evidentele de intrare a bunurilor din gestiune).

Concurs cu conexitate consecventionala. Conexitatea consec­ven­tionala presupune o legatura de la cauza la efect sau de la antecedenta la con­secinta intre infractiunile aflate in concurs, adica se comite o infractiune pen­tru a acoperi savarsirea altei infractiuni, (spre ex., pentru a acoperi savar­sirea unui omor se ucide martorul ori pentru a impiedica descoperirea unei de­lapidari se falsifica actele de evidenta).

Infractiunea efect in aceasta conexitate consecventionala este comisa in­totdeauna cu intentie, iar infractiunea cauza poate fi savarsita atat cu intentie cat si din culpa. Hotararea de a savarsi infractiunea efect este luata dupa comiterea infractiunii cauza, (spre ex.: pentru a impiedica descoperirea unei ucideri din culpa comisa intr‑un accident de circulatie, conducatorul auto paraseste locul accidentului).

II. Concursul ideal de infractiuni. Concursul ideal sau formal de in­fractiuni ori concursul printr‑o singura actiune cum se mai numeste in literatura juridica, exista potrivit dispozitiilor art. 33 lit. b. atunci cand „o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le‑a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni”.

In mod constant, s‑a decis 838g62i in practica judiciara, ca exista concurs ideal de infractiuni cand prin fapta conducatorului unui autocamion se distruge din culpa un alt vehicul si se provoaca totodata ranirea grava a unei persoane ori prin incalcarea normelor legale de protectia muncii (o infractiune) se produce si o vatamare corporala grava a unei persoane sau in cazul in care violentele intre­buintate la savarsirea infractiunii de talharie au fost indreptate impotriva unui functionar care indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat aflat in exercitiul functiunii, in care activitatea ilicita intruneste elementele con­stitutive ale infractiunilor de talharie si ultraj.

Infractiunile savarsite in concurs ideal pot fi de aceeasi natura, concursul fiind si omogen ori de natura diferita concursul fiind eterogen.

Va exista deci concurs ideal de infractiuni si atunci cand prin aceeasi acti­une ori inactiune se realizeaza continutul mai multor infractiuni de acelasi fel, [spre ex.: daca prin conducerea imprudenta a unui autovehicul sunt ranite grav doua persoane se realizeaza continutul a doua infractiuni de vatamare corpo­rala din culpa (art. 184 C.p.), deoarece in materia infractiunilor contra persoanei – altele decat cele contra vietii, unde legiuitorul dintr‑o pluralitate de victime a creat o unitate legala (art. 176 lit. b si art. 178 al. 5) sub forma infractiunii com­plexe – pluralitatea subiectilor pasivi determina chiar in cazul unitatii de acti­une sau inactiune o pluralitate de infractiuni].

Infractiunile savarsite in concurs ideal de cele mai multe ori sunt de natura diferita, (spre ex.: conducand fara permis, in stare de ebrietate, infracto­rul provoaca un accident de circulatie in care este vatamata grav integritatea corporala a unei persoane si uciderea din culpa a alteia).

Sub raport subiectiv infractiunile aflate in concurs ideal pot fi savarsite cu: intentie directa, cu intentie directa unele si altele cu intentie indirecta, cu intentie unele si altele din culpa, dupa cum toate pot fi savarsite din culpa.

§ 3. Tratamentul penal al concursului de infractiuni

Sisteme de sanctionare. Savarsirea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana, demonstreaza, cel mai adesea, o perseverenta pe calea infrac­tionala a acesteia si fata de care sunt necesare sisteme de sanctionare adecvate pentru asigurarea constrangerii si reeducarii.

In doctrina penala si in legislatia penala sunt cunoscute trei sisteme de sanctionare pentru concursul de infractiuni: sistemul cumulului aritmetic, sis­temul absorbtiei si sistemul cumulului juridic.

Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul aditionarii pedepselor presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune din concurs si executarea pedepsei rezultate din adunarea lor.

S‑a reprosat acestui sistem ca este rigid si in cazul pedepselor privative de libertate conduce la pedepse ce depasesc durata de viata a omului, se trans­forma intr‑o privatiune pe viata a condamnatului, depasind limitele generale ale pedepsei in cadrul carora trebuie sa aiba loc represiunea.

Sistemul absorbtiei presupune aplicarea pedep­sei stabilite pentru infractiunea cea mai grava care va absorbi pedepsele stabilite pentru celelalte infractiuni mai usoare.

Acest sistem al absorbtiei pedepselor mai usoare in pedeapsa cea mai grava  are mai multe neajunsuri decat siste­mul aditionarii, deoarece creeaza pentru infractor impresia de impunitate pen­tru infractiunile mai putin grave, poate reprezenta o incurajare pentru infracto­rul ce a savarsit o infractiune grava, de a savarsi si alte infractiuni mai putin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite in pedeapsa pentru infractiunea mai grava.

Sistemul absorbtiei pedepselor creeaza dificultati in aplicarea actelor de clementa, cand acestea ar privi pedeapsa aplicata pentru infractiunea cea mai grea.

Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar intre cel al aditionarii si cel al absorbtiei si presupune aplicarea pedepsei celei mai grave, dintre cele stabilite pentru fiecare infractiune, la care se poate adauga un spor.

Acest sistem adoptat si de codul penal roman in vigoare, are avantajul ca elimina inconvenientele semnalate in celelalte sisteme, iar obiectiile ce i se pot aduce sunt de mai mica importanta.

Aplicarea pedepselor principale in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana fizica. Potrivit art. 34 C.p. aplicarea pedepsei pentru concursul de infractiuni parcurge doua etape. Mai intai se stabileste pedeapsa pentru fiecare dintre in­fractiunile savarsite si apoi, in etapa a doua, se aplica (se da spre executare) pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita in limitele prevazute de lege.

Stabilirea pedepsei reprezinta activitatea de individualizare a raspunderii penale pentru o singura infractiune care se afla in pluralitatea de in­fractiuni savarsita de infractor, facandu‑se abstractie de existenta celorlalte in­fractiuni.

Aplicarea pedepsei reprezinta o etapa urmatoare stabilirii pedepsei concrete pentru fiecare infractiune, cand apreciindu‑se ansamblul activitatii in­fractionale a infractorului, se aplica adica se da spre executare o pedeapsa pen­tru intreg ansamblul, care reflecta de data aceasta pericolul social reiesit din comiterea infractiunilor concurente.

Situatii posibile la care se poate ajunge dupa stabilirea pedepsei in prima etapa si determinarea pedepsei aplicabile pentru intreaga ac­tivitate infractionala in a doua etapa.

Cand pentru vreuna din infractiunile concurente s‑a stabilit pedeapsa detentiunii pe viata. Cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoarea ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

Prin dispozitiile art. 34 lit. a C.p. se consacra, numai in acest caz, sistemul absorbtiei, sistem care se justifica prin caracterul pedepsei – absolut determi­nate – care este detentiunea pe viata si care pedeapsa nu mai poate fi agravata.

Aplicarea pedepsei cand s‑au stabilit numai pedepse cu inchi­soarea. Cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea se aplica pedeapsa cea  mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la 5 ani (art. 34 lit. b C.p.).

Dintre solutiile preconizate de legiuitor instanta se poate opri, deci, la pedeapsa cea mai grea, dintre cele stabilite, pe care o aplica pentru intreg con­cursul daca apreciaza ca este suficienta pentru constrangerea si reeducarea in­fractorului. Prin aceasta solutie se ajunge, de altfel, la sistemul absorbtiei.

Daca  pedeapsa cea mai grea nu este indestulatoare pentru sanctionarea infractorului aceasta se poate spori (agrava) pana la maximul ei special, iar daca si acest maxim nu este indestulator se poate aplica un spor de pana la 5 ani.

Mentionam ca orice adaos la pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite este un spor si reprezinta un echivalent al pedepselor ce nu se mai executa. Sporul ce se poate adauga la pedeapsa cea mai grea, cand aceasta a fost stabilita la maximul special prevazut de lege pentru respectiva infractiune, este de pana la 5 ani.

Cand pedeapsa cea mai grea stabilita de instanta pentru una din infracti­unile concurente este mai mica decat maximul special prevazut de lege pentru respectiva infractiune, atunci sporul cu care se poate agrava pedeapsa se com­pune din diferenta pana la maximul special, la care se poate adauga pana la 5 ani.

Precizam ca pedeapsa cea mai grea poate fi sporita cu o durata ce se poate cuprinde pana la maximul special al acesteia cat si cu depasirea acestui maxim cu o durata de pana la 5 ani.

Alegerea pedepsei celei mai grele, nu intotdeauna, este usor de facut, atunci cand de ex.: s‑au stabilit pedepse cu aceeasi durata desi maximul lor spe­cial pentru infractiunile concurente este diferit. In astfel de situatii in literatura juridica de specialitate, s‑a sustinut, corect, ca pedeapsa cea mai grea este cea stabilita pentru infractiunea ce are un maxim mai ridicat si care permite o agravare intr‑un cuantum, durata mai mare.

In cazul in care pedeapsa cea mai grea nu a fost stabilita pentru infracti­unea cea mai grava, atunci sporirea acesteia (a pedepsei stabilite) poate avea loc pana la maximul special prevazut de lege pentru respectiva infractiune ce a permis stabilirea pedepsei celei mai grele si care maxim special poate fi depasit cu o durata de pana la 5 ani.

Maximul special al pedepsei la care se poate ajunge prin sporirea pedepsei celei mai grele stabilite in prima etapa este cel prevazut pentru infractiunea consumata ori pentru tentativa, dupa caz.

Limitele pedepsei rezultante. Aplicarea sporului la pedeapsa cea mai grea spre maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru respectiva infractiune, ca si peste maximul special, este tarmurita de totalul pedepselor stabilite ce sunt contopite[1] (art. 34 al. 2 C.p.). ca si de maximul general al pedep­sei inchisorii care este de 30 de ani (art. 80 al.3 Cp.).

In cazul aplicarii sporului, instanta este obligata sa determine intinderea lui si sa motiveze necesitatea aplicarii acestuia.


Tabel exemplificativ. Vom avea in vedere situatia cand s-au comis doua infractiuni in concurs. Se va proceda in mod similar si in situatiile cand s-au comis mai multe infractiuni.


Nr. ex.

Pedeapsele prevazute de lege pentru infractiunile comise

Etapa I (a stabilirii de catre instanta a pedepsei pentru fiecare infractiune)

Etapa II (a aplicarii de catre instanta a pedepsei rezultante)





prima infractiune

inchisoarea

[3 luni - 2 ani]


1 an

Se aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani. La aceasta pedeapsa se poate adauga un spor de max. 1 an, pentru ca altfel se depaseste totalul pedepselor (2+1=3 ani)

* in aceasta ipoteza limita pedepsei rezultante este data de imposibilitatea depasirii totalului pedepselor contopite (2+1=3).

a doua infractiune

inchisoarea

[1 an - 5 ani]


2 ani





prima infractiune

inchisoarea

[4 ani – 18 ani]


11 ani

Se aplica pedeapsa cea mai grea, de 16 ani. La aceasta pedeapsa se poate adauga un spor astfel incat sa nu se depaseasca 25 ani ( 20 ani + 5 ani). Deci sporul poate fi de max. 9 ani (16+9=25).

* in aceasta ipoteza se observa ca limita pedepsei rezultante este data de imposibilitatea depasirii a max. special cu mai mult de  5 ani.

a doua infractiune

inchisoarea

[10 ani - 20 ani]

16 ani


Aplicarea pedepsei cand pentru infractiunile concurente s‑au stabilit numai pedepse cu amenda. Cand toate pedepsele stabilite pentru in­fractiunile concurente sunt pedepse cu amenda, atunci se va aplica amenda cea mai mare care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca si acest maxim nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la jumatate din acel maxim (art. 34 lit. c C.p.).

Aplicarea pedepsei cand pentru infractiunile concurente s‑au stabilit o pedeapsa cu inchisoarea si o pedeapsa cu amenda. O alta ipoteza prevazuta de art. 34 C.p. lit. d prevede aplicarea pedepsei pentru concurs cand s‑au stabilit pedepse de natura diferita respectiv o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu o amenda. In acest caz se aplica pedeapsa cu inchisoarea la care se poate adauga in totul sau in parte amenda.

Aplicarea pedepsei cand pentru infractiunile concurente s‑au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda. In sfarsit, daca intre pedepsele stabilite pentru un concurs sunt mai multe cu inchisoarea si mai multe cu amenda se va alege, pentru aplicare pedeapsa rezultanta a inchisorii (aplicata potrivit regulilor prezentate mai sus) la care se poate adauga in total sau in parte amenda rezultanta (aplicata potrivit regulilor aratate mai sus) (art. 34 lit. e C.p.).

In aceasta ipoteza , se pot distinge diferite situatii care vor avea aceeasi rezolvare. Astfel daca pentru infractiunile concurente au fost stabilite mai multe pedepse cu inchisoarea si o singura pedeapsa cu amenda, in­stanta va contopi pedepsele cu inchisoarea si va ajunge la o pedeapsa rezultanta pe care o va aplica si la care poate aplica in intregime ori in parte pedeapsa amenzii. Cand au fost stabilite pentru infractiunile concurente mai multe pedepse cu amenda si o singura pedeapsa cu inchisoarea, instanta va aplica pedeapsa inchisorii la care va putea aplica in totul ori in parte amenda rezul­tanta din contopirea pedepselor cu amenda stabilite de instanta.

Aplicarea pedepselor complementare in cazul concursului de in­fractiuni. Pedepsele complementare pentru infractiunile concurente se vor apli­ca pe langa pedeapsa principala rezultanta a concursului daca au fost mai intai stabilite pe langa fiecare pedeapsa principala cu inchisoarea. Asadar o pedeapsa complementara nu poate fi aplicata direct pe langa pedeapsa rezultanta ci trebuie mai intai ca acea pedeapsa complementara sa fi fost stabilita pe langa o pedepsa principala pentru una dintre infractiunile aflate in concurs.

Cazul unei singure pedepse complementare. Daca s‑a stabilit o singura pedeapsa complementara pentru una din infractiunile concurente aceasta se va aplica pe langa pedeapsa rezultanta aplicata concursului de infractiuni, chiar daca aceasta pedeapsa complementara nu a fost stabilita pe langa pedeapsa cea mai grea si care a fost aplicata, eventual cu agravari ca rezultanta a concur­sului.

Pedepse complementare de natura diferita. In cazul in care s‑au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita pentru infractiunile concurente, se vor aplica toate; spre ex.: daca au fost stabilite pedepsele complementare: degradarea militara si interzicerea unor drepturi prevazute la art. 64 lit. a, b si c, se vor aplica toate.

Pedepse complementare de aceeasi natura. a) Daca pedepsele com­plementare stabilite sunt de aceeasi natura, dar cu un continut diferit se vor apli­ca toate; spre ex.: daca au fost stabilite pedepsele complementare privind interzicerea unor drepturi prevazute de art. 64 lit. a si b, art. 64 lit. c, art. 64 lit. e, fiind de aceeasi natura, dar cu un continut diferit se vor aplica toate; b) daca pedepsele complementare stabilite sunt de aceeasi natura si cu acelasi continut se va aplica cea mai grea.

Luarea masurilor de siguranta in cazul concursului de infracti­uni. Avand in vedere scopul masurilor de siguranta de a inlatura o stare de pericol si de a preveni savarsirea de noi infractiuni (art. 111 C.p.) s‑a prevazut in alineatul 4 al art. 35 C.p. cumularea masurilor de siguranta de natura diferita sau care sunt de aceeasi natura, dar cu un continut diferit luate in cazul infractiunilor concurente.

Este posibila, asadar cumularea masurilor de siguranta chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, fiindca finalitatea lor este diferita; de ex.: in cazul masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati (art. 116 C.p.), daca aceasta masura a fost luata de mai multe ori pentru infractiunile din concurs, pe durate si localitati diferite se vor lua toate cu privire la toate localitatile si pe termenele stabilite fiinca masurile au continut diferit.

Cand masurile de siguranta luate in cazul infractiunilor concurente au aceeasi natura si acelasi continut, dar pe durate diferite, se ia masura de siguranta cu durata cea mai lunga (art. 35 alin. 5 teza I C.p.).

In cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, luate conform art. 118 C.p. (confiscarea speciala) , acestea se cumuleaza (art. 35 alin. 5 teza a-II a C.p.). Cumularea masurilor de siguranta luate pentru infractiunile concurente conform art. 118 C.p. este justificata fiindca privesc bunuri diferite, bunuri in legatura cu care s-a retinut starea de pericol ce ar rezulta din detinerea acestora.


§ 4. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savarsite de o persoana fizica



Situatii in care se impune contopirea. Sistemul cumulului juridic cu spor facultativ in doua trepte consacrat pentru sanctionarea concursului de infractiuni functioneaza indiferent daca infractiunile sunt judecate concomitent de aceeasi instanta, ori de instante diferite si la date diferite.

Contopirea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente se pune in urmatoarele ipoteze (art. 36 C.p.).

Judecarea ulterioara a unei infractiuni concurente. Infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pentru o infracti­une concurenta. In astfel de situatii se vor compara pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente (cea stabilita anterior pentru o infractiune si cea stabilita ulterior la judecarea celeilalte infractiuni concurente cu prima) si se va aplica cea mai grea care poate fi sporita in doua trepte (vezi precizarile de mai sus – art. 34 C.p.).

Condamnari pentru infractiuni concurente. Cea de a doua ipote­za are in vedere situatia in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas de­finitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta. Pedepsele stabilite vor fi comparate si se va alege cea mai grea care va fi sporita in doua etape, dupa precizarile de mai sus.

Condamnare anterioara pentru un concurs de infractiuni. Este posibil ca infractorul sa fi fost anterior condamnat pentru un concurs de infrac­tiuni si pedeapsa rezultanta sa cuprinda si un spor, iar ulterior sa fie judecat de aceeasi ori de alta instanta pentru o infractiune concurenta. In aceasta situatie se vor contopi pedepsele stabilite pentru infractiuni concurente si nu rezultanta pentru o parte din infractiunile concurente cu pedeapsa stabilita pentru infracti­unea concurenta judecata ulterior.

Deci intotdeauna contopirea ale loc intre pedepsele stabilite pentru fiecare infractiune concurenta si nu intre pedepsele rezultante ale unor infractiuni savarsite in concurs.

Sporul de pedeapsa aplicat anterior. Daca pedeapsa rezultanta stabilita initial pentru concurs cuprinde si un spor, acesta nu va putea fi inlaturat in cazul contopirii pedepselor pentru infractiunile concurente, deoarece daca era necesar sporul cand se cunostea doar o parte dintre infractiunile comise, el este cu atat mai necesar cand in activitatea infractorului se cuprind si alte infracti­uni. In astfel de situatii sporul ce se poate adauga pentru intreg concursul va fi in cuantum, durata obligator cu cel stabilit anterior si care poate fi majorat pana la limitele stabilite de art. 34 al. ultim si art. 80 al. 3 C.p.

Pedepse executabile. In contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmeaza a fi executate, nu si cele pentru care a intervenit o cauza legala de neexecutare.

Aceasta presupune ca o pedeapsa gratiata conditionat, nu va putea fi con­topita cu pedepsele executabile.

Daca insa, pana in momentul contopirii o parte din pedeapsa gratiata con­ditionat a fost executata, ori condamnatul a fost arestat preventiv pentru acea infractiune s‑a decis, in practica judiciara, ca durata pedepsei executate ca si durata arestarii preventive sa se deduca din pedeapsa aplicata pentru con­cursul de infractiuni.

Deducerea pedepsei executate. Contopirea pedepselor pentru con­cursul de infractiuni (art. 36 al. 3 C.p.) se va face si in situatia in care condam­natul a executat in totul ori in parte condamnarea, cu precizarea ca se va scade din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul, ceea ce s‑a executat.

Detentiunea pe viata comutata. In ultimul alineat al art. 36 C.p. se prevede ca dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de in­fractiuni se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Influenta actelor de clementa. Incidenta actelor de clementa priveste fiecare pedeapsa stabilita in cadrul concursului de infractiuni astfel ca pedeapsa rezultanta va fi desfacuta. Daca in urma descontopirii si a aplicari ac­telor de clementa ramane de executat numai o pedeapsa stabilita pentru o in­fractiune, inlaturarea sporului ce fusese aplicat este obligatorie.

Daca in urma aplicarii actelor de clementa au ramas de executat cel putin doua pedepse, inlaturarea sporului ce fusese initial stabilit pe langa pedeapsa de baza nu mai este obligatorie ci facultativa pentru instanta, care il poate mentine, reduce sau chiar inlatura.

§ 5. Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni savarsite de persoana juridica

Aplicarea pedepsei in cazul concursului de infractiuni savarsite de persoana juridica. Sistemul de sanctionare al concursului de infractiuni savarsite de persoana juridica este asemanator cu sistemul prevazut pentru concursul de infractiuni savarsite de persoana fizica. Astfel, mai intai instanta de judecata stabileste cate o pedeapsa cu amenda pentru fiecare infractiune concurenta si apoi va dispune aplicarea celei mai mari, care va putea fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acest maxim este neindestulator se va putea adauga un spor de pana la o treime din acel maxim[3].

Desi in lege nu se mai face precizarea, apreciem ca sporirea amenzii celei mai mari dintre cele stabilite de instanta pentru infractiunile concurente nu poate conduce la o pedeapsa rezultanta care sa depaseasca totalul amenzilor stabilite. Solutia se impune fiindca principul contopirii pedepselor pentru infractiunile concurente are o astfel de limitare consacrata prin dispozitiile art. 34 alin. 2 C.p. pentru concursul de infractiuni savarsite de persoana fizica, iar prin definitie, sistemul cumulului juridic nu poate fi mai sever decat sistemul aditionaii pedepselor si care reprezinta maximul de agravare posibila pentru sanctionarea concursului de infractiuni.

Contopirea pedepselor pentru infractiunile concurente savarsite de persoana juridica. Si in cazul concursului de infractiuni savarsite de persoana juridica contopirea pedepselor se impune indiferent daca infractiunile sunt judecate concomitent de aceeasi insanta sau de instante diferite ori la date diferite.

Prin dispozitiile art. 401 alin. 2 C.p. introdus prin Legea nr. 278/2006, s-au precizat situatiile in care se impune contopirea pedepselor astfel: „Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care persoana juridica condamnata definitiv este judecata ulterior pentru o infractiune concurenta, precum si atunci cand dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca persoana jurdica suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta. In aceste cazuri, partea din amenda executata se scade din amenda aplicata pentru infractiunile concurente.

Pedepsele complementare si masurile de siguranta in cazul concursului de infractiuni savarsite de persoana juridica. Aplicarea pedepselor complementare ca si luarea masurilor de siguranta in cazul concursului de infractiuni savarsite de persoana juridica au aceeasi reglementare ca si in cazul concursului de infractiuni savarsite de persoana fizica. Legiuitorul a prevazut expres prin dispozitiile art. 401 alin. 3 C.p. ca: „dispozitiile art. 35 se aplica in mod corespunzator”, astfel ca trimitem la explicatiile de mai sus.

Sectiunea a III‑a

RECIDIVA

§ 1. Aspecte generale

Notiunea si caracterizarea recidivei. Ca forma a pluralitatii de in­fractiuni recidiva consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o per­soana care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.

Deosebirea intre concursul de infractiuni si recidiva nu se reduce la as­pectul formal, existenta unei condamnari definitive pentru infractiunea comisa mai inainte, ci reflecta o periculozitate mai mare a celui care savar­seste infrac­tiunile in stare de recidiva, persevereaza pe calea infrac­tionala care, cu alte cu­vinte, in dispretul avertismentului primit din partea societatii prin condamnarea definitiva, savarseste din nou infractiuni.

Notiunea si structura recidivei. Avand in vedere elementele de diferentiere fata de concursul de infractiuni, ca forma a pluralitatii de infracti­uni, recidiva consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care a fost condamnata definitiv sau a si executat o pedeapsa pentru o infracti­une. Din notiune rezulta ca pluralitatea de infractiuni sub forma recidivei este conditionata pe de o parte de existenta unei condamnari definitive pentru o in­fractiune comisa anterior si pe de alta parte, de savarsirea unei noi infractiuni.

Aceste elemente, condamnarea definitiva pentru in­fractiunea anterioara si noua infractiune comisa au fost denumite termeni ai re­cidivei.

I. Primul termen al recidivei consta intotdeauna intr‑o condamnare defi­nitiva la o pedeapsa privativa de libertate;

II. Al doilea termen consta in savarsirea din nou a unei infractiuni.

§ 2. Modalitatile recidivei

Notiune si criterii de clasificare. Modalitatile recidivei sunt for­mele pe care aceasta le poate avea in functie de variatiunile celor doi termeni.

Recidiva postcondamnatorie si recidiva postexecutorie. In functie de momentul savarsirii noii infractiuni dupa condamnarea anteri­oara, mai ina­inte de executarea pedepsei sau dupa executarea pedepsei, recidiva este cunos­cuta sub doua forme: recidiva postcondamnatorie si respectiv postexecutorie.

1. Recidiva postcondamnatorie presupune comiterea unei noi infractiuni dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infractiunea ante­rioara si mai inainte de executarea in intregime a pedepsei pronuntate pentru acea infractiune.

2. Recidiva postexecutorie presupune savarsirea unei noi infractiuni dupa executarea pedepsei sau stingerea executarii pedepsei prin gratiere, prescriptie, pronuntate pentru infractiunea anterioara.

In Codul penal roman sunt consacrate atat recidiva postcondamnatorie cat si recidiva postexecutorie.

Recidiva generala si recidiva speciala. Dupa natura infrac­tiunilor ce compun pluralitatea sub forma recidivei se disting: recidiva generala si re­cidiva speciala.

Recidiva este generala cand existenta ei nu este conditionata de natura in­fractiunilor comise, putand fi de natura diferita ori de aceeasi natura.

Recidiva este speciala cand existenta ei este conditionata de savar­sirea unor infractiuni de acelasi fel, de aceeasi natura (spre ex.: dupa o condamnare definitiva pentru furt, condamnatul savarseste o noua infractiune de furt). Reci­diva este speciala si atunci cand existenta ei este conditionata de asemanari in­tre infractiunile ce formeaza termenii acesteia, cu privire la sursa legislativa (de ex.: ambele infractiuni sunt prevazute in aceeasi lege speciala).

In codul penal roman intrucat nu au fost prevazute conditii cu privire la natura infractiunilor savarsite recidiva este generala, care poate ingloba si reci­diva speciala.

Recidiva mare si recidiva mica, recidiva absoluta si relativa. In functie de gravitatea condamnarii pentru prima infractiune, recidiva poate fi ab­soluta si relativa, mare si mica.

1. Recidiva este absoluta, cand existenta ei nu este conditionata de gravi­tatea primei condamnari. Va exista deci starea de recidiva prin comiterea noii infractiuni, indiferent de gravitatea condamnarii pronuntata pentru infractiunea anterioara deoarece orice condamnare cat de mica, constituie un avertisment pentru condamnat, de a nu savarsi din nou infractiuni.

2. Recidiva este relativa, cand existenta ei este conditionata de o anumita gravitate a condamnarii pronuntata pentru infractiunea anterioara. Recidiva re­lativa va lua nastere deci prin savarsirea unei noi infractiuni, numai dupa o con­damnare definitiva, de o anumita gravitate (ex.: pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni) pronuntata pentru infractiunea anterioara. Codul penal roman a retinut prin dispozitiile sale recidiva relativa.

3. Recidiva mare este conditionata de existenta unei condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate (spre ex.: in Codul penal roman s‑a prevazut conditia ca pedeapsa sa fie inchisoarea mai mare de 6 luni).

4. Recidiva mica presupune savarsirea unei noi infractiuni de catre aceeasi persoana care anterior a mai fost condamnata la pedepse privative de libertate de o gravitate redusa. In cazul recidivei mici primul termen este multiplu, este format din mai multe condamnari la pedepse cu inchisoarea si prin care se do­vedeste perseverenta infractorului in comiterea de infractiuni.

In legislatia penala romana au fost retinute atat recidiva mare cat si re­cidiva mica.

Recidiva permanenta si recidiva temporara. In functie de timpul scurs intre executarea pedepsei pentru infractiunea anterioara si savarsirea noii infractiuni recidiva poate fi permanenta si temporara.

Recidiva este permanenta sau perpetua cand existenta acesteia nu este conditionata de savarsirea noii infractiuni intr‑un anumit termen. Cu alte cu­vinte, va exista starea de recidiva prin comiterea noii infractiuni indiferent de timpul scurs de la condamnarea sau executarea pedepsei pronuntate pentru in­fractiunea anterioara.

Recidiva este temporara cand existenta ei este conditionata de comiterea noii infractiuni numai intr‑un anumit termen de la condamnarea sau de la executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunea anterioara.

In codul penal roman a fost retinuta doar recidiva temporara.

Recidiva teritoriala si recidiva internationala. Dupa criteriul lo­cului unde s‑a aplicat pedeapsa definitiva ce formeaza primul termen al recidi­vei, se disting: recidiva nationala si recidiva internationala.

Recidiva este nationala sau teritoriala cand primul termen consta intr‑o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii pronuntata de o instanta romana.

Recidiva este internationala cand condamnarea definitiva ce formeaza primul termen al recidivei este pronuntata de o instanta straina.

In codul penal roman a fost retinuta recidiva internationala numai in cazul recidivei mari. Retinerea in legislatia penala romana a recidivei internationale reprezinta o consacrare a principiului colaborarii internationale in domeniul combaterii fenomenului infractional.

Recidiva cu efect unic si recidiva cu efecte progresive. Dupa cri­teriul tratamentului sanctionator al recidivei, acesta poate fi cu efect unic, cu efect progresiv, cu regim sanctionator uniform, cu regim sanctio­nator diferen­tiat.

Recidiva cu efect unic presupune aplicarea aceluiasi tratament penal atat pentru infractorul la prima recidiva cat si pentru cel care a perseverat in reci­diva (multirecidivist).

Recidiva cu efecte progresive presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare noua recidiva.

Recidiva cu regim sanctionator uniform presupune acelasi regim de sanc­tionare pentru toate modalitatile recidivei.

Recidiva cu regim de sanctionare diferentiat care presupune un regim de sanctionare diferit pentru modalitatile recidivei.

Modalitatile recidivei in codul penal in vigoare. Asa cum s‑a aratat mai sus, unele modalitati ale recidivei sunt consacrate si in codul penal roman actual, astfel:

– recidiva mare postcondamnatorie in art. 37 lit. a;

– recidiva mare postexecutorie in art. 37 lit. b;

– recidiva mica postcondamnatorie in art. 37 lit. c;

– recidiva mica postexecutorie in art. 37 lit. c;

– recidiva internationala – se deduce din dispozitiile art. 37 al. ultim;

– recidiva temporara – se deduce din dispozitiile art. 38 alin. ultim;

– recidiva generala – se desprinde din intreaga reglementare;

– recidiva cu efect unic – se desprinde din regimul sanctionator;

– recidiva cu regim sanctionator diversificat – se desprinde din sistemul de sanctionare diferit al recidivei postcondamnatorii de cel al recidivei postexe­cutorii.

§ 3. Recidiva mare postcondamnatorie in cazul persoanei fizice

Notiune. Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare dupa condamnare, exista, potrivit dispozitiilor art. 37 lit. a C.p., atunci „cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an”.

Exista recidiva si in cazurile in care dupa condamnarea la detentiunea pe viata inainte de inceperea executarii, in timpul executarii acesteia ori in stare de evadare cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie si pentru care legea prevede o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 1 an ori detentiunea pe viata.

Din examinarea dispozitiilor art. 37 al. 1 lit. a si al. 2 C.p., reies conditiile de existenta ale recidivei mari postcondamnatorii.

Conditii cu privire la primul termen.

a) Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii il formeaza o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii ori detentiunii pe viata. Condi­tia definitivarii condamnarii este ceruta atat pentru a evidentia caracterul cert al avertismentului dat infractorului, cat si pentru a delimita recidiva de concursul de infractiuni.

b) Condamnarea definitiva sa priveasca o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni ori pedeapsa detentiunii pe viata. Este indeplinita aceasta conditie cand pedeapsa a fost pronuntata pentru o singura infractiune ori ca pedeapsa rezultanta pentru un concurs de infractiuni. Pedeapsa poate fi pronuntata si de o instanta judecatoreasca straina, daca aceasta hotarare a fost recunoscuta.

c) Condamnarea definitiva sa fie pronuntata pentru o infractiune intentio­nata. O astfel de conditie se degaja din dispozitiile art. 38 lit. a1 C.p. – potrivit cu care la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de condamnarile privi­toare la infractiunile savarsite din culpa. Este indeplinita conditia pentru pri­mul termen al recidivei si atunci cand condamnarea priveste o infractiune savarsita cu praeterintentie.

Conditiile negative privind primul termen. Condamnarea sa nu fie dintre acelea de care, potrivit legii, nu se tine seama la stabilirea starii de re­cidiva.

La stabilirea starii de recidiva potrivit dispozitiilor art. 38 C.p. nu se tine seama de:

a) Condamnarile pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii (art. 38 lit. a C.p.). O astfel de dispozitie apare ca o protectie a minorului de a fi de­grevat pentru viitor de consecintele unor fapte savarsite in timpul minoritatii, cand personalitatea lui era in formare, cand unele intamplari nefericite l‑au condus la savarsirea de infractiuni.

b) Condamnarile pentru infractiunile savarsite din culpa (art. 38 lit. a1 C.p.). O astfel de dispozitie a fost introdusa in codul penal prin Legea nr. 6/1973 si reflecta conceptiile moderne din criminologie potrivit cu care perse­verenta infractionala a infractorului recidivist nu poate fi probata decat prin in­tentia cu care acesta savarseste infractiunile.

c) Condamnarile pentru infractiuni amnistiate (art. 38 lit. b C.p.). Ex­cluderea sau inlaturarea starii de recidiva prin interventia amnistiei pentru pri­mul termen al recidivei isi are motivarea in ideea ca infractiunile ce intra in compunerea pluralitatii trebuie sa aiba relevanta penala, adica sa fie suscepti­bile de a produce consecinte juridice. Cum insa amnistia are drept efect stingerea raspunderii penale, ea inlatura consecintele infractiunii si deci plura­litatea de infractiuni nu mai este prezenta.

d) Condamnarile pentru fapte care nu mai sunt prevazute ca infractiuni (art. 38 lit. c C.p.). Pentru a forma primul termen al recidivei fapta trebuie sa‑si pastreze relevanta penala sa poata forma cu noua infractiune o pluralitate, ori potrivit art. 12 C.p., in cazul in care legea noua nu mai prevede ca infractiune o fapta incriminata de legea veche, toate consecintele penale privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi. Incetand consecintele penale ale faptei dezincriminate, inceteaza si relevanta ei de a intra in pluralitate, de a forma primul termen al recidivei.

Conditii cu privire la cel de al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii. Cel de al doilea termen al recidivei mari postcondamnato­rii consta, ca de altfel la toate modalitatile recidivei, in savarsirea unei noi in­fractiuni intentionate, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Conditiile celui de al doilea termen al recidivei privesc deci:

a) Savarsirea unei noi infractiuni, in sensul pe care il dau acestei expresii dispozitiile art. 144 C.p.: Prin „savarsirea unei infractiuni” sau „comiterea unei infractiuni” se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. Nu are importanta asupra existentei starii de recidiva faptul ca infractiunea comisa din nou este prevazuta in codul penal, ori intr‑o lege penala speciala, dupa cum nici daca infractiunea este de aceeasi natura ori de natura diferita cu prima infractiune, deoarece codul penal roman a adoptat asa‑numita recidiva generala.

Cel de al doilea termen al recidivei pentru toate modalitatile, consta in savarsirea unei singure infractiuni, iar daca infractorul savarseste mai multe infractiuni, fiecare in parte va forma cel de al doilea termen al unei recidive distincte, cu indeplinirea, de buna seama, a conditiilor prevazute prin dispozi­tiile art. 37 si 38 C.p.

b) Noua infractiune sa fie savarsita cu intentie. Prin aceasta conditie se su­bliniaza ideea ca perseverarea pe cale infractionala a infractorului recidivist se probeaza prin intentia cu care savarseste infractiunile.

Intentia cu care se cere comisa noua infractiune poate fi deopotriva directa si indirecta ca si intentia depasita (praeterintentia).

c) Pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune sa fie mai mare de un an. Prin aceasta conditie, legiuitorul a urmarit sa restranga sfera situatiilor de recidiva numai la infractiunile ce prezinta o anumita gravitate reflectata in pedeapsa prevazuta de lege. Sub acest aspect mentionam ca este cu prisosinta indeplinita conditia gravitatii infractiunii savarsite din nou cand pedeapsa pen­tru aceasta este detentiunea pe viata.

Este indeplinita aceasta conditie si atunci cand infractiunea a ramas in faza de tentativa pedepsibila, iar pedeapsa prevazuta pentru infractiunea con­sumata este mai mare de 1 an, ca si atunci cand pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 1 an, alternativ cu pedeapsa amenzii.

d) Noua infractiune trebuie sa fie savarsita in intervalul de timp dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infractiunea anterioara si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei. Momentele in care noua infractiune se poate comite pentru a da nastere unei recidive postcon­damnatorii sunt delimitate in art. 37 lit. a C.p. ca fiind:

1) inainte de inceperea executarii pedepsei. Nu are importanta daca hota­rarea definitiva s‑a pus sau nu in executare, daca infractorul s‑a sustras de la executare, ori a obtinut amanarea pedepsei in conditiile art. 453, C.p.p. ori daca executarea pedepsei a fost suspendata prin exercitarea unei cai extraordinare de atac.

2) in timpul executarii pedepsei, de ex.: in timpul executarii pedepsei intr‑un loc de detinere; in timpul intreru­perii executarii pedepsei in conditiile art. 455 C.p.p.; in timpul executarii pedepsei intr‑o inchisoare militara (art. 62 al. 1 C.p.); in timpul liberarii condi­tionate si mai inainte de implinirea duratei pedepsei (art. 61 si 62 al. 4 C.p.);

3) in stare de evadare. Comiterea unei noi infractiuni in stare de evadare, va da nastere unei recidive postcondamnatorii.

Si infractiunea de evadare poate forma cel de al doilea termen al recidi­vei. Infractiunea de evadare este o infractiune savarsita in timpul executarii pedepsei.

§ 4. Recidiva mare postexecutorie in cazul persoanei fizice

Notiune. Recidiva postexecutorie sau recidiva dupa executare, potrivit dispozitiilor art. 37 lit. b C.p. exista: „Cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei ase­menea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an”.

Conditiile cu privire la primul termen.

a) Primul termen al recidivei mari postexecutorii il formeaza o condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, pedeapsa care a fost executata. Nu are importanta modul de executare al pedepsei.

Primul termen al recidivei mari postexecutorii mai poate consta intr‑o pedeapsa in inchisoarea mai mare de 6 luni ce a fost executata sau a carei executare s‑a stins prin gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pentru care s‑a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei, dupa cum poate consta si din pedeapsa detentiunii pe viata din executarea careia condam­natul a fost liberat conditionat si pedeapsa se considera executata potrivit dis­pozitiilor art. 551 al. 3 C.p., ori a carei executare s‑a stins prin prescriptie potrivit art. 126 lit. a C.p.

b) Pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, executata ori considerata ca executata trebuie sa fi fost pronuntata pentru o infractiune savarsita cu intentie sau praeterintentie.

Conditii negative privind primul termen al recidivei post­execu­torii.  Condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva (art. 38 C.p.).

La cazurile in care condamnarea anterioara nu poate forma primul termen al recidivei postcondamnatorii si care sunt incidente si pentru primul termen al recidivei postexecutorii se mai adauga cele prevazute in art. 38 al. 2 C.p. Astfel, nu se va tine seama, la stabilirea starii de recidiva de condamnarile: a) pentru care a intervenit reabilitarea sau b) s‑a implinit termenul de reabilitare.

Avand in vedere efectele reabilitarii, care fac sa inceteze pentru viitor in­terdictiile si decaderile, ca si incapacitatile ce decurg dintr‑o condamnare, este firesc ca o astfel de condamnare, lipsita de efecte, sa nu mai poata constitui primul termen al recidivei.

Reabilitarea avuta in vedere de dispozitiile art. 38 C.p. este atat cea de drept, obtinuta in conditiile art. 134, 86, 866 si 62 al. 6 C.p., cat si reabilitarea judecatoreasca obtinuta in conditiile art. 135 si urm. C.p.

Considerand ca starea de recidiva nu se poate intemeia pe infractiuni ce sunt savarsite la intervale mari de timp, cand perseverenta pe calea infractionala nu se poate proba, in art. 38 al. final C.p., s‑a prevazut ca implinirea termenului de reabilitare pentru condamnarea anterioara sa aiba drept efect, neluarea in considerare a acestei condamnari la stabilirea starii de recidiva.

Termenele de reabilitare la care se face referire in dispozitiile art. 38 C.p., sunt cele prevazute pentru reabilitarea judecatoreasca (art. 135 C.p.).

Prin dispozitiile din art. 38 C.p., asa cum s‑a mai aratat, s‑a consacrat in legis­latia penala romana – recidiva temporara.

Atat obtinerea reabilitarii cat si implinirea termenului de reabilitare se si­tueaza in timp mai inainte de savarsirea noii infractiuni ce constituie al doilea termen al recidivei si sunt numai cauze de excludere a recidivei.

Conditiile cu privire la cel de al doilea termen al recidivei mari postexecutorii. Asa cum s-a aratat mai sus, cel de al doilea termen al recidivei, trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca pentru orice modalitate a acesteia, respectiv sa constea in savarsirea unei infractiuni cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

Este indeplinita conditia gravitatii infractiunii savarsite din nou si atunci cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata (art. 37 al. 2 C.p.).

Noua infractiune, pentru a forma cel de al doilea termen al recidivei post­executorii, trebuie sa fie savarsita: 1) dupa executarea pedepsei, 2) dupa gratierea to­tala sau a restului de pedeapsa, ori 3) dupa prescrierea executarii pedepsei ce con­stituia primul termen al recidivei mari postexecutorii.



§ 5. Recidiva mica in cazul persoanei fizice

Notiune. In dispozitiile art. 37 lit. c C.p., a fost reglementata reci­diva mica atat in modalitatea postcondamnatorie cat si in modalitatea postexe­cutorie.

Va  exista deci mica recidiva atunci „cand dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu inchisoare pana la 6 luni, sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu in­tentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an”.

Recidiva mica postcondamnatorie. Conditii de existenta cu privire la primul termen.

a) Primul termen al recidivei mici postcondamnatorii este compus din trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, defi­nitive, succesive si susceptibile de a fi executate separat sau contopite intr‑­o pedeapsa rezultanta de cel mult 6 luni inchisoare. Este indeplinita conditia si atunci cand cele trei condamnari definitive sunt de 6 luni ori numai unele au aceasta durata, iar altele sunt mai mici.

In practica judiciara, rar se poate intalni o situatie in care cele trei con­damnari sa fie definitive si susceptibile de a fi executate separat deoarece devin incidente dispozitiile art. 36 C.p., privind contopirea pedepselor pentru infracti­unile savarsite in concurs, sau dispozitiile privind aplicarea pedepsei in situatii intermediare (art. 40 C.p.).

b) Cele trei condamnari definitive ce formeaza primul termen al recidivei mici sa fie pronuntate pentru infractiuni intentionate, demonstrand si prin aceasta perseverenta infractionala.

c) Pentru nici una din cele trei condamnari sa nu fie incidenta vreo cauza dintre cele prevazute in art. 38 C.p.

Conditii cu privire la cel de al doilea termen al recidivei mici. Cel de al doilea termen al recidivei mici postcondamnatorii trebuie sa indepli­neasca aceleasi conditii ca pentru orice modalitate a recidivei, respectiv sa con­stea din: a) savarsirea din nou a unei infractiuni cu intentie si b) legea sa prevada pentru aceasta pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

Momentul in care se savarseste noua infractiune, in raport cu primul ter­men al recidivei poate fi inainte de inceperea executarii pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mult 6 luni), in timpul executarii acesteia, ori in stare de evadare.

Este posibil ca una sau doua dintre cele trei pedepse sa fi fost executate ori considerate ca executate si mai inainte de inceperea executarii pedepsei pentru cea de a treia infractiune, care este o pedeapsa tot de 6 luni ori mai mica, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, sa se comita noua infracti­une intentionata si pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, si astfel sa ia nastere recidiva mica postcondamnatorie.

Recidiva mica postexecutorie. Conditii de existenta cu privire la primul termen.

a) Primul termen al recidivei mici postexecutorii este format din trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, pedepse care au fost executate ori pentru care a intervenit gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pentru care s‑a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei. Va fi indeplinita aceasta conditie atat atunci cand pedepsele au fost executate separat, cat si atunci cand au fost executate cumulat, dar rezultanta a fost de 6 luni sau mai mica.

Sunt indeplinite conditiile primului termen al recidivei mici postexecutorii si atunci cand executarea pedepselor s‑a stins prin gratiere, prin prescriptie, cauze care au fost incidente pentru o condamnare, pentru doua, ori chiar pentru toate cele trei condamnari.

b) Cele trei pedepse executate sau a caror executare  s-a stins prin gratiere ori prescriptie, trebuie sa fie pronuntate pentru infractiuni intentio­nate.

c) Pentru nici una din cele trei condamnari sa nu fie incidenta vreo cauza dintre cele prevazute la art. 38 C.p. (condamnari care nu atrag starea de recidiva).

Conditii privind al doilea termen al recidivei mici postexecutorii. Cel de al doilea termen al recidivei mici trebuie sa indeplineasca aceleasi con­ditii ca pentru orice modalitate a recidivei.

Noua infractiune, ce formeaza al doilea termen al micii recidive post­executorii, se savarseste de ex.: 1) dupa executarea celei de a treia pedepse cand pedepsele se executa separat ori pe rand ori dupa executarea unei pedepse rezultante de pana la 6 luni cand in aceasta sunt contopite 3 pedepse cu inchi­soarea, 2) dupa gratierea totala a celor trei pedepse sau gratierea ultimei pedepse ori a restului de pedeapsa a ultimei condamnari, 3) dupa prescrierea celor trei pedepse ori a ultimei condamnari din cele trei.

§ 6. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei fizice

Generalitati. Prin savarsirea din nou a unei infractiuni dupa o con­damnare definitiva la pedeapsa inchisorii, pentru care a si executat eventual pedeapsa, infractorul dovedeste o periculozitate sporita si de aceea fata de el re­actia represiva trebuie sa fie mai energica.

In codul penal roman au fost inscrise dispozitii privind aplicarea pedepsei in cazul recidivei din care se desprinde caracterul acesteia de cauza generala de agrvaraea facultativa a pedepsei.

Caracterul de cauza de agravare facultativa a pedepsei, pe care il are reci­diva rezulta din sistemul de sanctionare prevazut in codul penal, care precizeaza ca este posibila agravarea pedepsei pentru cel ce savarseste infractiuni in stare de recidiva.

Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei mari postcon­damnatorii. Prin dispozitiile art. 39 al. 1 C.p. s‑a consacrat, ca sistem de sanc­tionare pentru recidiva postcondamnatorie, sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, sistem prevazut pentru concursul de infractiuni prin dispozitiile art. 34 si 35 C.p. si la care se face expres trimitere.

Trebuie sa se faca distinctie in aplicarea pedepsei pentru starea de recidiva postcondamnatorie dupa momentul savarsirii din nou a infractiunii: a) inainte de inceperea executarii pedepsei; b) in timpul executarii pedepsei; c) in stare de evadare.

a) Savarsirea unei infractiuni inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare. Cand cel condamnat savarseste din nou o infractiune inainte de a incepe executarea pedepsei ce formeaza primul termen, se stabi­leste o pedeapsa pentru infractiunea savarsita din nou care se contopeste cu pedeapsa ce formeaza primul termen al recidivei, dupa regulile prevazute pen­tru concursul de infractiuni. In cazul recidivei, sporul ce se poate adauga in a doua treapta, adica la maximul special al pedepsei celei mai grele este de pana la 7 ani (art. 39 al. 1 C.p.).

Cand pedeapsa aplicata pentru primul termen al recidivei este rezultanta a unui concurs aceasta se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru noua infracti­une, iar daca pedeapsa pentru primul termen este mai grea aceasta va putea fi sporita pana la maximul ei special (in prima treapta) iar daca acest maxim era deja atins prin agravarea initiala datorita concursului si agravarea este necesara, se poate trece in treapta a doua, prin adaugarea unui spor de pana la 7 ani.

Savarsirea mai multor infractiuni in stare de recidiva. Daca dupa o condamnare definitiva si mai inainte de a incepe executarea pedepsei, condamnatul savarseste mai multe infractiuni, tinandu‑se seama ca fiecare noua  infractiune este savarsita in stare de recidiva, se va da eficienta mai intai regulilor de aplicare a pedepsei in caz de recidiva dupa care se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni.

b) Savarsirea noii infractiuni in timpul executarii pedepsei ante­rioare. Cand noua infractiune se savarseste in timpul executarii pedepsei ce formeaza primul termen, deci dupa ce condamnatul a executat deja o parte din pedeapsa pronuntata pentru infractiunea anterioara, contopirea are loc intre pedeapsa stabilita pentru noua infractiune si restul de pedeapsa ramas neexecu­tat din condamnarea anterioara (art. 39 al. 2 C.p.). O astfel de solutie preva­zuta de lege,  este menita sa impiedice pe con­damnatul aflat in executarea unei pedepse grele ca la sfarsitul executarii pedep­sei sa comita alte infractiuni mai usoare pentru care s‑ar ajunge la impunitate prin contopirea pedepsei mai grele, deja executata cu pedepsele mai usoare sta­bilite pentru aceste infractiuni.

Calcularea restului de pedeapsa ce era de executat se face de la data comiterii noii infractiuni cand a luat nastere starea de recidiva postcondamnato­rie si nu de la data hotararii de condamnare pentru aceasta infractiune.

Partea din pedeapsa ce se executa dupa data savarsirii noii infractiuni pana la data hotararii definitive de condamnare pentru aceasta infractiune reprezinta o executare anticipata a pedepsei ce va rezulta din contopire, astfel ca aceasta se va deduce din pedeapsa rezultanta, ce devine executabila, dupa cum se cunoaste, dupa ramanerea ei definitiva.

c) Savarsirea noii infractiuni in stare de evadare. Daca noua infrac­tiune s‑a savarsit in stare de evadare, pedepsele ce se vor contopi vor fi:

pedeapsa pentru primul termen al recidivei care este compusa din restul ramas neexecutat din pedeapsa ce se executa cand a evadat la care se aduna pedeapsa pentru evadare si

pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei care este pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de evadare (art. 39 al. 3 C.p.).

Cand condamnatul aflat in executarea unei pedepse privative de libertate – ce indeplineste conditiile pentru a constitui primul termen al recidivei mari postcondamnatorii – evadeaza, pedeapsa stabilita pentru infractiunea de evadare se adauga la restul ramas neexecutat (art. 269 al. 3 C.p.), retinandu‑se totodata si starea de recidiva postcondamnatorie a condamnatului, chiar daca agravarea decurgand din aceasta stare nu mai are loc, fiindca prin aditionarea pedepselor s‑a realizat cel mai sever sistem de sanctionare posibil si la care cu totul exceptional se putea ajunge prin contopirea pedepselor in cazul pluralitatii de infractiuni.

Intrucat aplicarea pedepsei in cazul recidivei postcondamnatorii, potrivit dispozitiilor art. 39 al. 1 C.p., se face prin contopirea pedepselor, contopire ce este reglementata prin dispozitiile art. 34 si 35 C.p., la care de altfel se si face trimitere, precizam ca pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul pedepselor supuse contopirii potrivit art. 34 al. 2, in oricare din situatiile examinate mai sus.


Tabel exemplificativ

Condamnarea definitiva ce constituie primul termen al recidivei

Savarsirea unei noi infractiuni intentionate ce constituie al doilea termen al recidivei si pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta

Etapa I

Stabilirea pedepsei pentru noua infractiune

Etapa II

Aplicarea pedepsei rezultante

3 ani


pedeapsa prevazuta de lege

[1 an – 5ani]

a ) inainte de inceperea executarii pedepsei de 3 ani se comite o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa [3 luni – 2 ani] inchisoare* infractorul este recidivist deoarece pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 1 an ( este de 2 ani in exemplu)

Instanta stabileste o pedeapsa fara a tine cont de starea de recidiva

de ex. 1 an

Deoarece nu s-a executat nimic din pedepsa de 3 ani, contopirea va avea loc intre aceasta pedeapsa si cea de 1 an, stabilita pentru noua infractiune. Se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni, dar posibilitatea de agravare va fi de pana la 7 ani  peste max. special si nu 5 ani.

3 ani


pedeapsa prevazuta de lege

[1 an – 5ani]

b) in timpul executarii pedepsei de 3 ani (dupa 2 ani si 6 luni de executare) se comite o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa [3 luni – 2 ani] inchisoare

Instanta stabileste o pedeapsa fara a tine cont de starea de recidiva

de ex. 1 an

Contopirea se va face intre pedeapsa stabilita pentru noua infractiune, de 1 an si restul ramas neexecutat de 6 luni (3 ani fara 2 ani si 6 luni). In continuare se va proceda ca in ex. de mai sus.

3 ani


pedeapsa prevazuta de lege

[1 an – 5ani]

c) in timpul executarii pedepsei de 3 ani, (dupa 2 ani si 8 luni de executare)  condamnatul evadeaza si mai comite o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa [3 luni – 2 ani] inchisoare

Instanta stabileste o pedeapsa fara a tine cont de starea de recidiva, de ex. la 1 an

• De asemenea infracorul va fi condamnat si pentru infractiunea de evadare la 2 ani, de ex.

Contopirea se va face intre pedeapsa stabilita pentru noua infractiune, de 1 an si pedeapsa pentru primul termen 2 ani si 4 luni (4 luni, restul ramas din pedeapsa initiala la care se adauga cei 2 ani pentru evadare).

In continuare se va proceda ca in exemplele de mai sus.


Aplicarea pedepselor complementare in cazul recidivei mari postcondamnatorii. In cazul in care au fost stabilite si pedepse complemen­tare pentru infractiunile ce formeaza pluralitatea sub forma recidivei postcon­damnatorii, acestea se vor aplica toate cand sunt de natura diferita ori de aceeasi natura  dar cu un continut diferit iar cand sunt de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea dintre acestea potrivit dispozitiilor art. 35 C.p. la care se face trimitere prin dispozitiile art. 39 al. 1 C.p.

Luarea masurilor de siguranta, in cazul recidivei mari postcon­damnatorii, este determinata de scopul si functiile ce le au de indeplinit acestea, astfel ca se vor aditiona cele de natura diferita sau de aceeasi natura dar cu un continut diferit.

Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei mari post­execu­torii. Pedeapsa pentru infractiunea comisa in stare de recidiva post­executorie se stabileste, tinandu‑se seama de aceasta stare, intre limitele speciale prevazute de lege pentru respectiva infractiune, putand fi chiar maximul special. Daca acest maxim este neindestulator se poate aplica un spor de pana la 10 ani, in cazul inchisorii, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special (art. 39 al. 4 C.p.).

In cazul recidivei postexecutorii aplicarea pedepsei nu are loc in doua etape, mai intai stabilirea pedepsei in­tre limitele speciale, facandu‑se abstractie de starea de recidiva dupa executare si apoi adaugarea unui spor, ci de la inceput se aplica o pedeapsa avand in vedere starea de recidiva si care este cuprinsa intre minimul special al pedepsei prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si maximul la care se poate ajunge, adaugand la maximul special al pedepsei un spor de pana la 10 ani cand pedeapsa este inchisoarea sau prin adaugarea unui spor de pana la doua treimi din maximul special al pedepsei, cand aceasta este amenda.

Cand pentru infractiunea savarsita in stare de recidiva postexecutorie sunt prevazute pedepse alternative, instanta de judecata alege una dintre pedepse, iar limitele acesteia se stabilesc dupa precizarile de mai sus.

Desigur ca, sporurile prevazute prin dispozitiile art. 39 al. 4 C.p. sunt posibile numai daca pedepsele alternative sunt inchisoarea si amenda. In cazul in care pedeapsa prevazuta  de lege este detentiunea pe viata alternativ cu inchi­soarea, iar instanta alege pedeapsa detentiunii pe viata, aceasta pedeapsa nu mai poate fi agravata.


Tabel exemplificativ

Condamnarea definitiva ce constituie primul termen al recidivei

Savarsirea unei noi infractiuni intentionate ce constituie al doilea termen al recidivei si pedeapsa prevazuta de lege

O singura etapa

Aplicarea pedepsei

Condamnarea sa indeplineasca conditiile primului termen al recidivei.

* In aceasta ipoteza condamnarea anterioara este executata sau considerata ca executata

• dupa executare

• dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa

• dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei

Pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune de ex. [1 an – 5 ani] inchisoare.

Pedeapsa se aplica dintr-o data, tinand cont de starea de recidiva intre [1an – 15 ani].

Se are in vedere posibilitatea depasirii max. special cu 10 ani (5ani, in ex. dat la care se adauga 10 ani)


Savarsirea mai multor infractiuni in stare de recidiva. Daca in stare de recidiva postexecutorie sunt savarsite mai multe infractiuni, la stabi­lirea pedepsei se tine seama de starea de recidiva pentru fiecare infractiune co­misa in aceasta stare, dupa care se aplica dispozitiile privitoare la concursul pe infractiuni.

Aplicarea pedepselor complementare si luarea masurilor de siguranta. Pedepsele complementare, ca si masurile de siguranta stabilite pen­tru infractiunea savarsita in stare de recidiva postexecutorie se vor aplica si executa toate. Daca in stare de recidiva s‑au comis mai multe infractiuni pentru care s‑au stabilit pedepse complementare si masuri de siguranta distincte, atunci, regula enuntata privind aditionarea celor de  natura diferita ori de aceeasi natura dar cu un continut diferit ca si aplicarea celei mai grele dintre cele de aceeasi natura si cu acelasi continut este valabila si in cazul recidivei postexecutorii.

Aplicarea pedepsei in cazul recidivei mici. Aplicarea pedepsei in cazul recidivei mici dupa condamnare sau dupa executare se face in aceleasi conditii ca si pentru recidiva mare postcondamnatorie ori postexecutorie, dupa caz (art. 39 al. 5 C.p.).

In cazul recidivei mici postcondamnatorii, cand pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate, acestea se contopesc dupa regulile preva­zute la concursul de infractiuni (art. 34 C.p.) dupa care rezultanta se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru noua infractiune, dupa regulile prevazute pentru aplicarea pedepsei in caz de recidiva mare postcondamnatorie.

Daca in stare de recidiva mica postcondamnatorie s‑au savarsit mai multe infractiuni, se va stabili pedeapsa pentru fiecare noua infractiune savarsita in stare de recidiva apoi se aplica dispozitiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infractiuni.

Descoperirea ulterioara a starii de recidiva. Este posibil ca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sa se descopere ca infractorul, la data comiterii infractiunii noi, ce a atras condamnarea, se afla in stare de re­cidiva. Intr‑o astfel de situatie, se impune recalcularea pedepsei pentru starea de recidiva.

Descoperirea ulterioara a starii de recidiva presupune aflarea, luarea la cunostinta, existenta starii de recidiva in privinta careia nu existau probe la dosar la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Daca la dosar existau probe din care se putea deduce starea de recidiva a infractorului, iar instanta din eroare nu a retinut recidiva, aceasta eroare va putea fi indreptata pe calea unui recurs extraordinar si nu pe calea recalcularii pedepsei prevazute de art. 39 al. 5 C.p.

Recalcularea pedepsei, pentru recidiva este conditionata de descoperirea acesteia dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, descoperire care trebuie sa aiba loc mai inainte de executarea in intregime a pedepsei sau de stingere a executarii pedepsei prin gratiere totala ori a restului de pedeapsa ori prescrierea executarii unei astfel de pedepse definitive la aplicarea careia nu s‑a retinut starea de recidiva.

Recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioara a starii de recidiva se face in conformitate cu art. 39 al. 6 C.p., aplicandu‑se dupa caz dispozitiile art. 39 al. 1 in cazul recidivei mari postcondamnatorii sau art. 39 al. 4 in cazul reci­divei mari postexecutorii.

Dispozitiile privind recalcularea pedepsei, ca urmare a descoperirii ulte­rioare a starii de recidiva sunt aplicabile si in cazul comutarii pedepsei cu de­tentiunea pe viata in pedeapsa inchisorii (art. 39 al. 7 C.p.).

Retinerea starii de recidiva a condamnatului caruia i s‑a comutat ori i s‑a inlocuit pedeapsa cu detentiunea pe viata este importanta pentru incidenta altor institutii ce tin de executarea pedepsei, a actelor de clementa chiar daca nu mai poate conduce la agravarea pedepsei (cand aceasta reprezinta maximul general al pedepsei inchisorii).

Retinerea starii de recidiva a condamnatului caruia i s‑a comutat ori i s‑a inlocuit pedeapsa cu detentiunea pe viata, prevazuta de art. 39 al. 7 C.p., este conditionata de descoperirea ulterioara a starii de recidiva. Aceasta inseamna ca vor fi aplicate dispozitiile art. 39 al. 7 C.p., numai daca in momentul condam­narii la detentiune pe viata nu se cunostea starea de recidiva a inculpatului.

Sectiunea a IV‑a

RECIDIVA IN CAZUL PERSOANEI JURIDICE


Si in cazul persoanei juridice recidiva ca forma a pluralitatii de infractiuni consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana juridica dupa ce aceasta fusese condamnata definitiv pentru comiterea unei alte infractiuni.

Recidiva in cazul persoanei juridice cunoaste doua modalitati: recidiva postcondamnatorie si recidiva postexecutorie. Criteriul distinctiei intre cele doua modalitati il reprezinta executarea sau neexecutarea pedepsei definitive aplicata pentru infractiunea anterioara pana la savarsirea din nou a unei infractiuni.

Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice

Aceasta modalitate a recidivei este prevazuta prin dispozitiile art. 402 alin.1 lit. a C.p. si exista cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata



Din aceste dispozitii ce privesc recidiva postcondamnatorie se deduc conditiile de existenta ale acesteia.

Conditii cu privire la primul termen. Primul termen al recidivei postcondamnatorii consta intr-o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii (singura pedeapsa principala ce poate fi aplicata persoanei juridice).

Pedeapsa definitiva aplicata sa nu fie executata ori sa nu fie executata in intregime pana la savarsirea noii infractiuni.

Desi in lege nu mai sunt mentionate condamnarile de care nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva in cazul persoanei juridice, cum sunt prevazute in cazul persoanei fizice, apreciem ca unele din cauzele enumerate la art. 38 C.p. isi pot avea incidenta cum ar fi: condamnarile pentru fapte amnistiate, condamnari pentru fapte care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala. Desigur nu poate fi incidenta dispozitia referitoarela condamnarile pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii – caz specific doar pentru persoana fizica.

Conditii cu privire la cel de-al doilea termen. Cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre persoana juridica. Noua infractiune trebuie sa fie savarsita mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infractiunea anterioara sa fi fost executata.

Noua infractiune trebuie sa fie comisa cu intentie, conditie expres prevazuta prin dispozitiile art. 402 alin.1 lit. a C.p. Se evidentieaza astfel perseverenta persoanei juridice in activitatea infractionala fiindca dupa o avertizare printr-o condamnare definitiva pentru o infractiune, in dispretul acesteia, persoana juridica comite o infractiune intentionata. Cand noua infractiune nu este intentionata nu sunt indeplinite conditiile recidivei postcondamnatorii, ci ale unei pluralitati intermediare nereglementata prin dispozitiile art. 402 C.p., iar asemanarile cu situatia reglementata pentru persoana fizica prin dispozitiile art. 40 C.p. fac ca acestea sa fie aplicabile printr-o inerpretare sistematica.

§ 2. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice

Aceasta modalitate a recidivei este reglementata prin dispozitiile art. 402 alin. 1 lit. b C.p. care prevad ca exista recidiva cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara a fost executata sau considerata ca executata.

Potrivit acestor dispozitii pentru existenta recidivei postexecutorii (dupa executare) se cer indeplinite anumite conditii ce privesc condamnarea anterioara (primul termen) si infractiunea savarsita din nou (al doilea termen).

Conditii cu privire la primul termen. Primul termen al recidivei postexecutorii in cazul persoanei juridice il constituie existenta unei condamnari definitive pentru savarsirea unei infractiuni.

Condamnarea definitiva la pedeapsa amenzii sa fie executata ori considerata ca executata pana la comiterea noii infractiuni. Pedeapsa amenzii este considerata ca executata atunci cand executarea ei s-a stins prin vreunul din modurile prevazute de lege - de ex. prin prescriptie (art. 126 alin. 11 C.p.). Apreciem ca gratierea totala sau a restului de pedeapsa din pedeapsa amenzii pot face ca aceasta sa fie executata sau considerata ca executata, desi in legatura cu aceasta cauza – gratierea - nu exista dispozitii exprese ale stingerii executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice. Acest lucru este posibil fiindca dispozitiile art. 120 C.p. sunt de generala aplicabilitate – ca acte de clementa – pentru pedepsele principale aplicate atat persoanei fizice cat si persoanei juridice.

Desi in lege nu se prevede expres consideram ca o condamnare la pedeapsa amenzii aplicata persoanei juridice executata ori considerata ca executata si pentru care a intervenit reabilitarea de drept potrivit art. 134 alin. 2 C.p. pana la savarsirea din nou a unei infractiuni, nu mai poate fi luata in calcul la stabilirea starii de recidiva. Solutia se impune fiindca o condamnare la pedeapsa amenzii pentru care a intervenit reabilitarea de drept este lipsita in viitor de efecte; reabilitarea face sa inceteze decaderile, interdictiile precum si incapacitatile care rezulta din condamnare (art. 133 alin. 1 C.p.).

Apreciem ca si o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii care a fost executata ori considerata ca executata, pentru o infractiune ce ulterior a fost amnistiata nu mai poate forma primul termen al recidivei postexecutorii fiindca prin amnistie este inlaturata raspunderea penala. Tot astfel si o condamnare pentru o fapta ce ulterior a fost dezicriminata nu mai poate forma primul termen al recidivei postexecutorii.

In concluzie apreciem ca desi dispozitiile art. 38 C.p. nu mai sunt reiterate expres pentru recidiva postcondamnatorie ori postexecutorie in cazul persoanei juridice, o parte din cazurile la care se refera aceste dispozitii isi gasesc incidenta fiind de generala aplicare cum este cazul: condamnarilor pentru infractiuni amnistiate, contamnari pentru fapte ce ulterior au fost dezincriminate, condamnari pentru care a intervenit reabilitarea de drept (unica forma de reabilitare in cazul persoanei juridice – s.n.)

Conditii cu privire la cel de-al doilea termen. Cel de-al doilea termen al recidivei postexecutorii consta in savarsirea din nou a unei infractiuni, dar dupa ce amenda pentru infractiunea anterioara a fost executata sau considerata ca executata.

Noua infractiune trebuie sa fie savarsita cu intentie atat directa ori indirecta cat si cu intentie depasita (praeterintentie).

Cand se savarsesc din nou mai multe infractiuni de catre persoana juridica iau nastere tot atatea stari de recidiva, daca sunt indeplinite si celelalte conditii.

§ 3. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei juridice

Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postcondamnatorii.  Regulile prevazute pentru tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii in cazul persoanei fizice sunt valabile si pentru tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii in cazul persoanei juridice. Astfel, instanta va stabili o pedeapsa cu amenda pentru noua infractiune care se va contopi cu amenda aplicata pentru infractiunea anterioara, adica va fi aleasa pentru aplicare amenda cea mai mare care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acesta este neindestulator se poate adauga un spor de pana la jumatate din acest maxim (art. 402 alin. 2 C.p. ce trimite la art. 401 alin. 1 C.p.).

Daca amenda aplicata pentru infractiunea anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre amenda ce a mai ramas de executat si amenda aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior (art. 402 alin. 3 C.p.).

Daca persoana juridca savarseste din nou mai multe infractiuni cu intentie, fiecare noua infractiune va da nastere unei stari de recidiva postcondamnatorii, iar in aplicarea pedepsei pentru o astfel de ipoteza se va da prioritate regulilor de la recidiva si apoi celor de la concursul de infractiuni. Se vor contopi amenda neexecutata aplicata in urma condamnarii ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii cu amenda stabilita pentru fiecare infractiune savarsita din nou. Dupa aceea va urma o noua contopire, de data aceasta a pedepselor rezultante, aceasta facandu-se conform regulilor de la concursul de infractiuni[4].

Se cuvine subliniata precizarea facuta la contopirea pedepselor pentru infractiunile concurente si anume ca fiind vorba de o contopire de pedepse aplicabile in cazul pluralitatii de infractiuni fie concurs, fie recidiva, dispozitiile art. 34 alin. 2 C.p. care limiteaza agravarea pedepsei rezultante la cel mult totalul pedepselor supuse contopirii isi pastreaza valabilitatea indiferent de forma pluralitatii de infractiuni si indiferent daca infractiunle sunt savarsite de persoana fizica sau juridica.

Aplicarea pedepselor complementare si a masurilor de siguranta in cazul recidivei postcondamnatorii. Prin dispozitiile art. 402 alin. 2 C.p. s-a prevazut ca aplicarea pedepselor complementare si luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei dupa condamnare pentru persoana juridica se face ca si in cazul persoanei fizice ce savarseste o infractiune in stare de recidiva postcondamnatorie, astfel ca dispozitiile art. 35 sunt aplicabile (se face trimitere la art. 401 alin. 3 C.p. care trimite la art. 35 C.p.).

Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii. Aplicarea pedepsei principale pentru infractiunea savarsita in stare de recidiva postexecutorie pentru persoana juridica se face dupa aceleasi reguli ca si in cazul persoanei fizice. Asadar pentru infractiunea savarsita din nou se va aplica pedepapsa amenzii spre maximul ei speial, iar daca acest maxim nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la doua treimi din acel maxim.

Mentionam ca fiind cazul sanctionarii unei singure infractiuni comisa in stare de recidiva postexecutorie pedeapsa urmeaza a fi aplicata intr-o singura etapa, intre limitele pe care le stabilesc dispozitiile art. 402 alin. 4 C.p. si anume intre minimul special al amenzii prevazut de lege pentru infractiunea savarsita si maximul la care la care s-ar putea ajunge prin depasirea maximului special cu doua treimi.

Daca dupa executarea pedepsei amenzii ori stingerea executarii acesteia prin gratiere ori prescriptie, persoana juridica savarsesete din nou mai multe infractiuni cu intentie, cu fiecare noua infractiune va lua nastere o stare de recidiva postexecutorie. Aplicarea pedepsei in astfel de situatii presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune cu retinerea starii de recidiva postexecutorie pentru fiecare infractiune in parte. Pedepsele aplicate si agravate ca urmare a retinerii starii de recidiva vor fi apoi contopite potrivit regulilor de la concursul de infractiuni (conform art. 401 alin. 1 C.p.) intrucat noile infractiuni sunt concurente intre ele.

Aplicarea pedepselor complementare si luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei postexecutorii. Cand pentru infractiunea savarsita din nou de catre o persoana juridica in stare de recidiva postexecutorie au fost aplicate si pedepse complementare ori au fost luate masuri de siguranta, acestea se vor aplica toate pe langa pedeapsa principala. Daca au fost savarsite mai multe infractiuni de catre persoana juridica in stare de recidiva postexecutorie, pedepsele complementare aplicate pe langa pedepsele principale stabilite pentru infractiunile comise se vor aplica pe langa pedeapsa principala rezultanta potrivit dispozitiilor prevazute de art. 35 C.p. care se aplica in mod corespunzator.

Descoperirea ulerioara a starii de recidiva in cazul persoanei juridice. Prin dispozitiile art. 402 alin. 5 C.p. au fost prevazute solutii pentru situatia in care dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca persoana juridica condamnata se afla in stare de recidiva fie postcondamnatorie, fie postexecutorie. In acest caz instanta va face aplicarea regulilor de sanctionare a modalitatii recidivei in cauza.

Pentru a face aplicarea dispozitiilor art. 402 alin. 5 instanta trebuie sa constate: a) existenta unei hotarari definitive la pedeapsa amenzii; b) mai inainte de executarea sau stingerea executarii acestei pedepse sa se descopere ca persoana juridica mai suferise anterior o condamnare definitiva; c) hotararea de condamnare  anterioara sa fi ramas definitiva pana la savarsirea noii infractiuni, astfel ca persoana juridica se afla in stare de recidiva postcondamnatorie; d) daca amenda aplicata prin hotararea de condamnare anterioara ramasa definitiva a fost executata sau considerata ca executata pana la comiterea noii infractiuni, persoana juridica se afla in stare de recidiva postexecutorie.

Fiindca sunt realizate conditiile unei stari de recidiva, tratamentul penal va fi cel specific fiecarei modalitati - recidivei postcondamnatorii ori postexecutorii dupa caz.

Mentionam ca recalcularea pedepsei in cazul descoperirii ulterioare a starii de recidiva este posibila numai daca descoperirea starii de recidiva a avut loc mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infractiunea savarsita din nou sa fie executata sau considerata ca executata.

Sectiunea a V‑a

Pluralitatea intermediara de infractiuni

Notiune si conditii

Notiune. Prin pluralitate intermediara de infractiuni este desemnata situatia in care o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o infrac­tiune, savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare si nu sunt indeplinite condi­tiile prevazute pentru recidiva postcondamnatorie (art. 40 C.p.).

Pluralitatea este denumita intermediara, in literatura juridica, pentru ca desemneaza o pluralitate de infractiuni ce nu poate fi considerata concurs deoarece s‑a interpus o condamnare definitiva pentru una din infrac­tiunile co­mise de aceeasi persoana si nu sunt indeplinite nici conditiile recidivei postcon­damnatorii, deci priveste o situatie de mijloc intre cele doua forme principale ale pluralitatii de infractiuni.

Conditiile pluralitatii intermediare in cazul persoanei fizice. Pluralitatea intermediara se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenta unei condamnari defini­tive si savarsirea din nou a unei infractiuni inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare, dar nu sunt indeplinite conditiile prevazute pentru recidiva ori cu privire la forma de vino­vatie a infractiunilor comise ori cu privire la gravitatea acestora.

De ex.: nu vor fi indeplinite conditiile recidivei postcondamnatorii si se vor realiza condi­tiile pluralitatii intermediare daca:

a) condamnarea definitiva este la pedeapsa inchisorii de 6 luni sau mai mica ori este la amenda;

b) condamnarea definitiva este pronuntata pentru o infractiune savarsita din culpa;

c) pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune savarsita este amenda sau inchisoarea mai mica de un an;

d) noua infractiune este savarsita din culpa.

Neindeplinirea condi­tiilor prevazute pentru recidiva postcondamnatorie, atat cu privire la primul termen cat si cu privire la al doilea termen, conduce la realizarea unei pluralitati intermediare.

Conditiile pluralitatii intermediare in cazul persoanei juridice. Si in cazul persoanei juridice pluralitatea intermediara se apropie de recidiva postcondamnatorie, fapt care rezulta din prevederile art. 40 alin. 2 C.p. ce se refera la neindeplinirea  conditiilor prevazute de art. 402 alin.1 lit. a C.p. adica cele cerute pentru existenta recidivei postcondamnatorii in cazul persoanei juridice. De exemplu nu vor fi indeplinite conditiile recidivei postcondamnatorii daca noua infractiune savarsita de persoana juridica este comisa din culpa.

Tratamentul penal al pluralitatii intermediare de infractiuni

Stabilirea si aplicarea pedepsei in cazul persoanei fizice. Prin dispozitiile art. 40 C.p. s‑au stabilit nu numai situatiile in care exista pluralitate intermediara, dar si sistemul sanctionar al acesteia care este imprumutat de la concursul de infractiuni.

Aceasta presupune ca se va stabili pedeapsa pentru noua infractiune care va fi contopita cu pedeapsa definitiva pronuntata mai inainte, chiar daca o parte din aceasta a fost executata ori considerata ca executata. Partea din pedeapsa deja executata se va deduce din pedeapsa rezultanta.

Daca noua infractiune din pluralitatea intermediara este comisa in stare de evadare, pedeapsa pentru evadare se adauga la pedeapsa din executarea careia condamnatul a evadat, mai precis la restul de pedeapsa ramas neexecutat (art. 269 al. 2 C.p.) apoi aceasta pedeapsa rezultanta din cumularea aritmetica, se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea comisa in stare de evadare.

Stabilirea si aplicarea pedepsei in cazul persoanei juridice. Si in cazul persoanei juridice tratamentul penal al pluralitatii intermediare este cel de la concursul de infractiuni. Potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 2 C.p. daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 402 alin.1 lit. a (pentru existenta recidivei postexecutorii – s.n.) pedeapsa se aplica potrivit regulilor de la concursul de infractiuni in cazul persoanei juridice, adica potrivit dispozitiilor art. 401 C.p


TESTE GRILA – Pluralitatea de infractiuni


Concursul real de infractiuni se caracterizeaza printre altele prin:

a) savarsirea mai multor infractiuni prin mai multe actiuni sau inactiuni;

b) savarsirea mai multor infractiuni printr-o singura actiune ori inactiune;

c) savarsirea unei infractiuni complexe.


Concursul ideal de infractiuni presupune printre altele:

a) comiterea mai multor infractiuni prin mai multe actiuni ori inactiuni;

b) comiterea mai multor infractiuni de pericol;

c) comiterea mai multor infractiuni printr-o singura actiune sau inactiune.


In cazul concursului cu conexitate etiologica, infractiunile se savarsesc:

a) ambele cu intentie;

b) ambele din culpa;

c) una din culpa alta cu intentie.


In cazul concursului cu conexitate consecventionala, infractiunile se savarsesc:

a) ambele din culpa;

b) prima infractiune cu intentie si a doua din culpa;

c) prima infractiune cu intentie ori din culpa si a doua numai cu intentie.


Cand pentru comiterea a trei infractiuni concurente, instanta de judecata a stabilit o pedeapsa cu amenda, o pedeapsa cu inchisoarea si pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica:

a) pedeapsa detentiunii pe viata si amenda;

b) pedeapsa detentiunii pe viata si amenda daca se apreciaza ca este necesara;

c) pedeapsa detentiunii pe viata.


Cand pentru doua infractiuni concurente instanta a stabilit o pedeapsa cu inchisoarea si o pedeapsa cu amenda se aplica:

a) pedeapsa inchisorii;

b) pedeapsa inchisorii la care se poate adauga in totul sau in parte pedeapsa amenzii;

c) pedeapsa inchisorii la care se adauga obligatoriu pedeapsa amenzii.


Pentru existenta concursului de infractiuni, se cere printre altele, ca infractiunile savarsite:

a) sa fie de aceeasi natura;

b) sa fie pedepsite cu inchisoarea;

c) sa nu fi intervenit o condamnare definitiva pentru vreuna din ele.


Concursul ideal de infractiuni presupune, printre altele:

a) comiterea unei infractiuni;

b) comiterea mai multor infractiuni printr-o singura actiune;

c) comiterea unei infractiuni pentru inlesnirea altei infractiuni.


In cazul concursului real de infractiuni cand o infractiune se savarseste pentru a inlesni comiterea altei infractiuni, cele doua infractiuni se afla:

a) in conexitate topografica;

b) in conexitate etiologica;

c) in conexitate consecventionala.


Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii poate consta intr-o condamnare definitiva:

a) la pedeapsa inchisorii mai mica de 6 luni;

b) la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni;

c) la pedeapsa inchisorii de cel putin 6 luni.


Cel de-al doilea termen  al recidivei mari postcondamnatorii consta in savarsirea din nou a unei infractiuni intentionate pentru care legea prevede:

a) pedeapsa inchisorii de pana la un an;

b) pedeapsa inchisorii de cel putin un an;

c) pedeapsa detentiunii pe viata.


Recidiva in dreptul penal roman este:

a) perpetua;

b) temporara;

c) doar speciala.


In cazul recidivei mari postcondamnatorii, cand savarsirea din nou a unei infractiuni are loc in timpul executarii primei condamnari, pedeapsa se aplica astfel:

a) pedeapsa pentru infractiunea anterioara se contopeste cu pedeapsa stabilita pentru noua infractiune;

b) restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara calculat de la data savarsirii noi infractiuni se contopeste cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita din nou;

c) pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita se contopeste cu restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara calculat de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare pentru noua infractiune.


Cand infractiunea ce formeaza al doilea termen al recidivei se savarseste in stare de evadare, pedeapsa se aplica astfel:

a) pedeapsa pentru evadare se adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infractiune si rezultanta se contopeste cu restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara;

b) pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de evadare se contopeste cu pedeapsa pentru primul termen ce este format din restul ramas neexecutat la care s-a adaugat pedeapsa pentru evadare;

c) restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara, pedeapsa pentru evadare si pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de evadare se contopesc.


Daca inculpatul, dupa o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, aplicata pentru o infractiune din culpa, pe care nu a inceput sa o execute,  a savarsit din nou o infractiune se realizeaza conditiile:

a) recidivei mari postcondamnatorii;

b) recidivei mari postexecutorii;

c) pluralitatii intermediare de infractiuni.


Daca instanta de judecata a aplicat in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana juridica amenda cea mai mare, stabilita pentru o infractiune concurenta, fara a adauga un spor:

a) pedeapsa este legal aplicata;

b) pedeapsa este nelegala pentru ca trebuia sporita cu o treime;

c) pedeapsa este nelegala pentru ca nu a fost stabilita la maximul ei special.



Exista recidiva postcondamnatorie pentru persoana juridica:

a) cand, dupa pronuntarea unei hotarari de condamnare la pedeapsa amenzii persoana juridica savarseste o infractiune, din culpa;

b) cand, dupa pronuntarea unei hotarari de condamnare la pedeapsa amenzii, persoana juridica savarseste o infractiune intentionata, indiferent daca amenda a fost executata sau nu;

c) cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda anterioara nu a fost executata.


Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice presupune ca infractiunea ce formeaza al doilea termen:

a) sa fie comisa cu intentie;

b) sa fie savarsita cu orice forma de vinovatie;

c) sa fie comisa mai inainte de stingerea executarii pedepsei amenzii aplicate anterior.





Vezi art. 34, al. ultim. C.p., „Prin aplicarea dispozitiilor din alineatele precedente nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente”.

Art. 80 al. 3 C.p. „In cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstantele agravante, recidiva si la concurs de infractiuni, pedeapsa nu poate depasi 25 de ani daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic si 30 ani, daca maximul special pentru cel putin una dintre infractiuni este mai mare de 10 ani”.

A se vedea art. 401 alin. 1 C.p.

A se vedea pe larg tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii in cazul persoanei fizice.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact